Ang Paanggid Parte sa mga Agsador
(Mat. 21:33-46; Luc. 20:9-19)
1Dayon naghambal si Jesus sa ila paagi sa mga paanggid, “May isa ka tawo nga may duta nga ginpatamnan niya sang ubas. Ginpakudalan niya ini, kag nagpahimo siya sang buho sa dako nga bato para pulugaan sang ubas. Nagpatindog man siya sang isa ka balantayan. Pagkatapos ginpaagsahan niya ang iya talamnan kag naglakat sa malayo nga lugar. 2Sang tion na sang pagpamupo sang ubas, ginsugo niya ang isa ka suluguon sa mga agsador sa pagkuha sang iya parte. 3Pero pag-abot didto sang suluguon, gindakop siya sang mga agsador kag ginbunal, kag ginpapauli nga wala gid sing dala. 4Ginpadala naman sang tag-iya ang isa pa ka suluguon, pero ginpakahuy-an nila kag ginlampusan sa ulo. 5Nagpadala pa gid siya sang isa pa ka suluguon, kag ila ini ginpatay. Madamo pa gid ang ginpadala sang tag-iya. Ang iban ginbunal nila, kag ang iban ginpatay. 6Sa katapusan, wala na siya sang suluguon nga ipadala. Gani ginpadala niya ang iya pinalangga nga anak. Kay naghunahuna siya nga tahuron nila ang iya anak. 7Pero pagkakita sang mga agsador sa iya anak, nagsiling sila, ‘Ari na ang manunubli. Dali, patyon ta siya agod mangin aton ang iya palanublion.’ 8Gani gindakop nila siya kag ginpatay. Ginhaboy nila ang iya bangkay sa guwa sang talamnan sang ubas.”
9Dayon nagsiling si Jesus, “Ti ano bala ang himuon sang tag-iya sang talamnan? Sigurado gid nga kadtuan niya ang mga agsador kag pamatyon. Dayon paagsahan niya sa iban ang iya talamnan.” 10Nagpadayon si Jesus sa pagsiling, “Wala bala ninyo ini mabasahi sa Kasulatan?
‘Ang bato nga ginsikway sang mga panday
amo ang nangin pundasyon nga bato.
11Ang Ginoo ang naghimo sini
kag makatilingala ini sa aton!’ ”12:11 Salmo 118:22-23.
12Nahibaluan sang manugdumala nga mga Judio nga sila gid ang ginatumod sang sadto nga paanggid. Gani gusto nila nga dakpon si Jesus, pero nahadlok sila sa mga tawo. Gani ginpabay-an na lang nila siya, kag naglakat sila.
Ang Pamangkot Parte sa Pagbayad sang Buhis
(Mat. 22:15-22; Luc. 20:20-26)
13Ginsugo nila ang pila ka mga Pariseo kag pila ka mga miyembro sang partido ni Herodes sa pagdakop-dakop kay Jesus paagi sa iya paghambal agod maakusar nila siya. 14Gani nagkadto sila kay Jesus kag nagpamangkot, “Manunudlo, nahibaluan namon nga matuod ang imo ginasugid. Kay wala ka nagapadala-dala sa mga tawo bisan sin-o pa sila, kundi kon ano ang kamatuoran parte sa kabubut-on sang Dios sa mga tawo amo gid ang imo ginatudlo. Ano bala sa imo, husto bala nga kita nga mga Judio magbayad sang buhis sa Emperador sang Roma? Dapat bala kita magbayad ukon indi?” 15Pero nahibaluan ni Jesus nga nagapakuno-kuno sila, gani nagsiling siya sa ila, “Ngaa bala ginatilawan ninyo ako nga dakpon paagi sa sini nga pamangkot? Abi dal-i ninyo ako diri sang kuwarta12:15 kuwarta: sa literal, denarius, nga kuwarta sang mga Romanhon. kay tan-awon ko.” 16Gani gindal-an nila siya. Dayon nagpamangkot siya sa ila, “Kay sin-o bala ini hitsura kag ngalan?” Nagsabat sila, “Iya sang Emperador.” 17Gani nagsiling si Jesus sa ila, “Ti kundi ihatag ninyo sa Emperador ang iya sang Emperador, kag sa Dios ang iya sang Dios.” Kag natingala gid sila sa iya.
Ang Pamangkot Parte sa Pagkabanhaw
(Mat. 22:23-33; Luc. 20:27-40)
18Dayon may mga Saduceo nga nagpalapit kay Jesus. Ini nga mga tawo wala nagapati nga may pagkabanhaw. 19Nagpamangkot sila, “Manunudlo, suno sa ginsulat ni Moises sa aton, kon mapatay ang lalaki nga wala sila bata sang iya asawa, dapat ang iya utod ang magpangasawa sa nabalo agod makapabata siya para sa iya utod nga napatay.12:19 Deu. 25:5. 20Karon, may pito ka mag-ulutod nga lalaki. Ang kamagulangan nagpangasawa, kag napatay nga wala sing bata. 21Gani ang balo ginpangasawa sang madason nga utod. Ini siya napatay man nga wala sila sing bata. Gani ang balo ginpangasawa naman sang ikatlo kag amo man ang natabo, 22hasta sa ikapito. Nagkalamatay sila tanan nga wala gid nakapabata sa sadto nga babayi. Sang ulihi ang babayi napatay man. 23Karon, kon mag-abot na ang pagkabanhaw, kay sin-o gid siya nga asawa, kay sila nga pito nagpangasawa sa iya?”
24Nagsiling si Jesus sa ila, “Sala gid kamo, tungod nga wala kamo nakaintiendi sang Kasulatan kag sang gahom sang Dios. 25Kay kon mabanhaw na ang mga patay, indi na sila mag-asawahay, tungod nga pareho na sila sang mga anghel sa langit. 26Kon parte sa mga patay nga mabanhaw, wala bala kamo nakabasa sang ginsulat ni Moises parte sa nagadabadaba nga kahoy-kahoy, sa diin nagsiling ang Dios kay Moises, ‘Ako ang Dios ni Abraham, Isaac, kag Jacob’? 12:26 Exo. 3:6. 27Ti buhi sila, kay ang Dios indi Dios sang mga patay kundi Dios sang mga buhi. Gani sala gid kamo.”
Ang Labing Importante nga Sugo
(Mat. 22:34-40; Luc. 10:25-28)
28May isa ka manunudlo sang Kasuguan didto nga nakabati sang ila diskusyon. Nabatian niya nga maayo ang sabat ni Jesus. Gani nagpalapit siya kag nagpamangkot man, “Ano gid bala ang labing importante nga sugo?” 29Nagsabat si Jesus, “Ang labing importante nga sugo amo ini: ‘Pamati kamo, katawhan sang Israel! Ang Ginoo nga aton Dios amo lang ang Ginoo. 30Gani higugmaon mo ang Ginoo nga imo Dios sa bug-os mo nga tagipusuon, sa bug-os mo nga kalag, sa bug-os mo nga hunahuna kag sa bug-os mo nga kusog.’12:30 Deu. 6:4-5. 31Ang madason nga labing importante nga sugo amo ini: ‘Higugmaon mo ang imo isigkatawo pareho sang paghigugma mo sa imo kaugalingon.’12:31 Lev. 19:18. Wala na sing sugo nga labaw pa sa sining duha.” 32Nagsiling ang manunudlo sang Kasuguan sa iya, “Husto ka manunudlo! Matuod ang imo ginasiling nga may isa lang ka Dios kag wala na sing iban pa. 33Kag ang paghigugma sa iya sa bug-os nga tagipusuon, sa bug-os nga hunahuna, kag sa bug-os nga kusog, kag ang paghigugma sa aton isigkatawo pareho sang paghigugma naton sa aton kaugalingon mas importante sang sa tanan nga halad nga ginasunog12:33 halad nga ginasunog: Tan-awa ang Lista sang mga Pulong sa likod. kag iban pa nga mga halad.” 34Pagkabati ni Jesus nga husto gid ang iya mga sabat, nagsiling siya sa iya, “Malapit ka na nga masakop sa paghari sang Dios.” Halin sadto wala na gid sing may nangahas nga magpamangkot kay Jesus.
Ang Pamangkot Parte sa Cristo
(Mat. 22:41-46; Luc. 20:41-44)
35Sang nagapanudlo si Jesus sa templo nagsiling siya, “Ngaa nagasiling ang mga manunudlo sang Kasuguan nga ang Cristo kaliwat lang ni David? 36Si David mismo nga gintuytuyan sang Espiritu Santo nagsiling,
‘Nagsiling ang Ginoo sa akon Ginoo,
Pungko diri sa akon tuo
hasta mapaidalom ko sa imo ang imo mga kaaway.’12:36 Salmo 110:1.
37Kon gintawag siya ni David nga iya Ginoo, paano bala nga siya kaliwat lang ni David?”
Nagpaandam si Jesus Batok sa mga Manunudlo sang Kasuguan
(Mat. 23:1-36; Luc. 20:45-47)
Naluyag magpamati kay Jesus ang madamo gid nga mga tawo. 38Sa iya mga pagpanudlo nagsiling siya, “Mag-andam kamo sa mga manunudlo sang Kasuguan nga gusto maglagaw-lagaw nga nagasuksok sang espesyal nga bayo.12:38 espesyal nga bayo: sa literal, malaba nga bayo. Sa mga lugar nga madamo sang tawo,12:38 mga lugar nga madamo sang tawo: sa literal, mga merkado. gusto nila nga tahuron sila. 39Sa mga simbahan ukon sa mga punsyon, ginapili gid nila ang mga pulungkuan nga para sa mga dungganon. 40Ginaubos nila kuha ang mga pagkabutang sang mga balo nga babayi, kag ginatabon-tabunan lang nila ang ila ginahimo paagi sa malawig nga mga pagpangamuyo. Ini sila magabaton sang mas dako nga silot.”
Ang Halad sang Balo nga Babayi
(Luc. 21:1-4)
41Nagpungko si Jesus sa tupad sang ginahulugan sang kuwarta didto sa templo kag ginpanilagan niya ang mga tawo nga nagahulog sang ila mga kuwarta. Madamo nga mga manggaranon ang nagahulog sang dalagko nga mga kantidad. 42May nagpalapit nga isa ka imol nga balo nga babayi kag naghulog sang duha lang ka sinsilyo. 43Gintawag ni Jesus ang iya mga sumulunod kag nagsiling sa ila, “Sa pagkamatuod, mas madamo ang ginhulog sang imol nga balo sang sa tanan nga naghatag. 44Kay sila madamo ang ila kuwarta kag ang ila ginhatag baliwala lang sa ila; pero ang balo, bisan imol siya, ginhatag niya ang tanan nga iya ginasaligan agod mabuhi.”
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46; Lc. 20:9-19)
1Apoi a început să le vorbească în pilde:
– Un om a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază.1 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie. 2La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. 3Viticultorii însă l‑au apucat, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 4Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l‑au lovit peste cap și l‑au umilit. 5A trimis apoi un altul, dar pe acela l‑au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.
6Singurul pe care‑l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l‑a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 7Dar viticultorii aceia și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și moștenirea va fi a noastră!“ 8Și l‑au apucat, l‑au omorât și l‑au scos afară din vie.
9Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și‑i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10N‑ați citit cuvântul acesta în Scriptură:
„Piatra pe care au respins‑o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
11Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“?10-11 Vezi Ps. 118:22, 23.
12Ei căutau să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L‑au lăsat și au plecat.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22; Lc. 20:20-26)
13I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni13 Susținători ai dinastiei irodiene (37 î.Cr.–93 d.Cr.) și partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană. Irodienii erau favorabili tributului, pe când fariseii erau niște naționaliști moderați, care nu agreau tributul. ca să‑L prindă în cursă cu vorba.
14Ei au venit și I‑au zis:
– Învățătorule, știm că ești adevărat14 Sau: știm că ești sincer. și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,14 Cu sensul de: nu ești părtinitor. ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului14, 16-17 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis:
– De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar15 Moneda romană obișnuită în acele vremuri. Pe o parte avea chipul împăratului roman, cu inscripția Ti(berius) Caesar Divi(ni) Augus(ti) F(ilius) Augustus (adică Tiberius, Caesar, fiul Divinului August, Augustus), iar pe cealaltă imaginea Liviei (mama lui Tiberius) cu inscripția Pontifex Maximus (Mare Preot). De vreme ce Augustus a fost declarat divin de către Senatul Roman, Tiberius avea pretenția că este fiu de dumnezeu. Pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37., să‑l văd!
16Ei I‑au adus.
Isus le‑a zis:
– Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?
Ei I‑au zis:
– Ale Cezarului.
17Isus le‑a zis:
– Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!17 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe monedă. Vezi nota de la v. 15.
Ei erau foarte uimiți de El.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33; Lc. 20:27-40)
18Apoi au venit la El saducheii18 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8 și Flavius Josephus, Istoria II.8.14; Antichități XVIII.1.4)., care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:
19– Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș19-22 Lit.: o sămânță. fratelui său.“19 Vezi Deut. 25:5-6. În conformitate cu legea leviratului (lat.: levir, care înseamnă cumnat), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a‑i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a‑i asigura văduvei un trai liniștit. 20Erau deci șapte frați. Primul și‑a luat o soție, dar, când a murit, n‑a lăsat niciun urmaș. 21Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s‑a întâmplat și cu al treilea. 22Și niciunul dintre cei șapte n‑a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 23La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!
24Isus le‑a zis:
– Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. 26Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n‑ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i‑a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“26 Vezi Ex. 3:6.? 27El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!
Cea mai mare poruncă
(Mt. 22:34-40; Lc. 10:25-28)
28Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând.
Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat:
– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29Isus a răspuns:
– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.29 Sau: Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul. 30Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“30 Vezi Deut. 6:4-5. Aceasta este cea dintâi poruncă. 31A doua este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“31 Vezi Lev. 19:18. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
32Cărturarul I‑a zis:
– Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33și că a‑L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a‑l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile‑de‑tot și decât toate jertfele.
34Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i‑a zis:
– Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Și nimeni nu mai îndrăznea să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46; Lc. 20:41-44)
35În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36David însuși, prin36 Sau: în. Duhul Sfânt, a spus:
«Domnul I‑a zis Domnului meu:36 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.
‘Șezi la dreapta Mea,
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!’»36 Vezi Ps. 110:1.
37David însuși Îl numește «Domn». Deci cum este El fiul lui?“
Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7; Lc. 11:43-46; 20:45-47)
38În învățătura Lui spunea: „Feriți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, 39scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 40Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă și dărnicia ei
(Lc. 21:1-4)
41S‑a așezat în fața vistieriei41, 43 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii, în formă de cornuri de suflat, în Templu (tratatul Shekalim 6). Templului și Se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni42 Un lepton (monedă grecească din cupru) era jumătate de codrant (pentru valoarea codrantului, vezi nota următoare) și a 128-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37)., care fac împreună un codrant42 Cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr‑un as (vezi nota de la Mt. 10:29) și a 64-a dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37)..
43Isus i‑a chemat pe ucenicii Lui și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, 44pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai.“
