Ang Pulong Sang Dios

Marcos 10:1-52

Ang Pagpanudlo ni Jesus Parte sa Pagbulagay

(Mat. 19:1-12; Luc. 16:18)

1Dayon naghalin si Jesus sa Capernaum kag nagkadto sa mga lugar nga sakop sang Judea, kag nagtabok siya sa Suba sang Jordan. Madamo naman nga mga tawo ang nagtilipon didto sa iya kag gintudluan niya sila pareho sang masami niya nga ginahimo.

2May mga Pariseo nga nagkadto man didto sa pagtilaw10:2 pagtilaw: ukon, pagdakop-dakop. kay Jesus. Gani nagpamangkot sila, “Tugot bala sa Kasuguan nga bulagan sang lalaki ang iya asawa?” 3Ginsabat sila ni Jesus paagi sa isa ka pamangkot, “Ano bala ang sugo sa inyo ni Moises?” 4Nagsabat sila, “Nagtugot si Moises nga puwede bulagan sang lalaki ang iya asawa, basta makahimo lang siya sang kasulatan sang pagbulagay.”10:4 Deu. 24:1. 5Nagsiling si Jesus sa ila, “Ginsulat ni Moises sa inyo ini nga sugo tungod nga matig-a ang inyo ulo. 6Pero sang ginsuguran, sang pagtuga sa kalibutan, ‘ginhimo sang Dios ang tawo nga lalaki kag babayi.’10:6 Gen. 1:27; 5:2. 7‘Amo ina ang rason nga bayaan sang lalaki ang iya amay kag iloy kag mag-upod sa iya asawa, 8kag sila nga duha mangin isa.’10:8 Gen. 2:24. Indi na sila duha kundi isa. 9Gani indi dapat bulagon sang tawo ang gin-isa sang Dios.”

10Pag-abot nila sa balay, nagpamangkot naman ang mga sumulunod parte sa sadto nga butang. 11Nagsiling si Jesus sa ila, “Kon bulagan sang lalaki ang iya asawa kag magpangasawa sang iban, nagapanginbabayi siya kag nakasala sa iya una nga asawa. 12Kag kon bulagan sang babayi ang iya bana kag magpamana sang iban, nagapanginlalaki siya.”

Ginbendisyunan ni Jesus ang Magagmay nga mga Bata

(Mat. 19:13-15; Luc. 18:15-17)

13May mga tawo nga nagdala sang ila magagmay nga mga bata kay Jesus agod tungtungan niya sang iya kamot kag bendisyunan. Pero ginsaway sila sang mga sumulunod ni Jesus. 14Pagkakita ni Jesus sa natabo, naakig siya kag nagsiling sa iya mga sumulunod, “Pabay-i lang ninyo ang mga bata nga magpalapit sa akon. Indi ninyo sila pagpunggi, kay ang mga pareho sa ila nasakop sa paghari sang Dios. 15Sa pagkamatuod, ang bisan sin-o nga indi magpasakop sa paghari sang Dios pareho sang pagpasakop sang mga bata nga ini indi gid malakip sa paghari sang Dios.” 16Dayon ginpangkugos niya ang mga bata, gintungtong niya ang iya kamot sa ila kag ginbendisyunan sila.

Ang Tawo nga Manggaranon

(Mat. 19:16-30; Luc. 18:18-30)

17Sang manuglakat na si Jesus, may tawo nga nagdalagan palapit sa iya kag nagluhod. Dayon nagpamangkot ang tawo, “Maayo nga Manunudlo, ano bala ang akon himuon agod maangkon ko ang kabuhi nga wala sing katapusan?” 18Nagsabat si Jesus sa iya, “Ngaa nagasiling ka nga maayo ako? Wala gid sing bisan sin-o nga maayo kundi ang Dios lang. 19Kon parte sa imo pamangkot, nahibaluan mo naman ang ginasiling sang Kasuguan: ‘Indi ka magpatay, indi ka magpanginbabayi ukon magpanginlalaki, indi ka magpangawat, indi ka magsaksi sing butig, indi ka magpangdaya, tahuron mo ang imo amay kag iloy.’ ”10:19 Exo. 20:12-16; Deu. 5:16-20. 20Nagsabat siya kay Jesus, “Manunudlo, ina tanan ginatuman ko halin sang bata pa ako.” 21Gintulok siya ni Jesus nga may paghigugma kag ginsilingan, “Isa pa ka butang ang kulang sa imo. Pauli ka kag ibaligya ang imo pagkabutang, kag ang kuwarta ipanagtag mo sa mga imol. Sa sini nga paagi mangin manggaranon ka sa langit. Dayon magbalik ka kag magsunod sa akon.” 22Nagkasubo gid ang tawo sang pagkabati niya sadto kag naghalin siya nga masinulub-on, kay madamo ang iya manggad.

23Sang makahalin na ang tawo, nagpanulok-tulok si Jesus sa palibot kag nagsiling sa iya mga sumulunod, “Mabudlay gid para sa mga manggaranon nga magpasakop sa paghari sang Dios.” 24Natingala ang mga sumulunod sa iya ginhambal. Gani nagpadayon siya sa pagsiling, “Mga anak, daw ano kabudlay ang magpasakop sa paghari sang Dios. 25Mas mahapos pa nga mag-agi ang sapat nga kamelyo sa buho sang dagom sang sa magpasakop ang manggaranon sa paghari sang Dios.” 26Natingala gid sila kag nagsiling, “Ti kon amo sina, sin-o na lang ang maluwas?” 27Gintulok sila ni Jesus kag ginsilingan, “Kon sa tawo lang indi gid ini mahimo, pero indi ini mabudlay sa Dios, kay ang tanan nga butang mahimo niya.”

28Nagsiling si Pedro sa iya, “Ti kami, ginbayaan namon ang tanan kag nagsunod sa imo.” 29Nagsiling si Jesus sa ila, “Sa pagkamatuod, wala sing tawo nga nagbiya sa iya balay, mga utod, iloy, amay, mga bata, ukon mga duta tungod sa akon kag sa Maayong Balita, 30nga indi makabaton sang madamo pa gid nga balos sa sini nga panahon: mga balay, mga utod, mga iloy, mga bata, mga duta, kag pati mga paghingabot; kag sa palaabuton makabaton man sang kabuhi nga wala sing katapusan. 31Madamo nga dungganon subong nga sa ulihi mangin kubos, kag madamo nga kubos subong nga sa ulihi mangin dungganon.”

Ang Ikatlo nga Paghambal ni Jesus Parte sa Iya Kamatayon

(Mat. 20:17-19; Luc. 18:31-34)

32Samtang nagataklad sila pakadto sa Jerusalem, nagauna si Jesus sa ila. Ginakulbaan ang iya mga sumulunod, kag ginahadlukan gid ang iban nga nagasunod sa iya. Ginpain niya liwat ang iya dose ka apostoles kag ginsugiran niya sila kon ano ang matabo sa iya. 33Nagsiling siya sa ila, “Pamati kamo! Nagapataklad kita sa Jerusalem kag ako nga Anak sang Tawo itugyan didto sa manugdumala nga mga pari kag mga manunudlo sang Kasuguan. Sentensyahan nila ako nga patyon kag itugyan sa mga tawo nga indi Judio. 34Yagutaon nila ako, duplaan, hanuton, kag dayon patyon. Pero pagkaligad sang tatlo ka adlaw mabanhaw ako.”

Ang Ginapangayo ni Santiago kag ni Juan

(Mat. 20:20-28)

35Nagpalapit sa iya si Juan kag si Santiago nga mga anak ni Zebedee kag nagsiling, “Manunudlo, may pangayuon kuntani kami sa imo.” 36Nagsabat si Jesus sa ila, “Ano ang inyo pangayuon sa akon?” 37Nagsiling sila, “Kon maghari ka na, palihog papungkua kami nga duha sa imo tupad; ang isa sa tuo kag ang isa sa wala.” 38Pero nagsiling si Jesus sa ila, “Wala kamo kahibalo kon ano ang inyo ginapangayo. Masarangan bala ninyo ang mga pag-antos nga antuson ko? Kag masarangan man bala ninyo ang mga kalisod nga pagaagihan ko?”10:38 Masarangan… pagaagihan ko: sa literal, Mainom bala ninyo ang ilimnon nga pagaimnon ko? Magpabautiso bala kamo sa bautiso nga batunon ko? 39Nagsabat sila, “Huo, masarangan namon.” Nagsiling si Jesus sa ila, “Masarangan ninyo gani, 40pero indi ako ang nagapili kon sin-o ang mapungko sa akon tuo kag sa akon wala, kay may ara na nga gintigan-an para sini.”

41Pagkabati sang napulo ka sumulunod kon ano ang ila ginpangayo, naakig gid sila kay Santiago kag kay Juan. 42Gani gintawag sila tanan ni Jesus kag ginsilingan, “Nahibaluan ninyo nga ang mga manugdumala sang mga nasyon may gahom sa ila mga sakop kag pagusto lang sila kon ano ang ila himuon sa ila. 43Pero indi amo ini ang sa inyo. Kay kon sin-o sa inyo ang gusto nga mangin gamhanan, dapat mangin suluguon siya ninyo. 44Kag kon sin-o sa inyo ang gusto nga mangin pangulo, dapat mangin ulipon siya sang tanan. 45Kay bisan pa gani ako nga Anak sang Tawo wala nagkadto diri sa kalibutan agod alagaran, kundi mag-alagad kag maghatag sang akon kabuhi agod matubos ang madamo nga mga tawo.”

Gin-ayo ni Jesus ang Bulag nga si Bartimeus

(Mat. 20:29-34; Luc. 18:35-43)

46Nag-abot sila ni Jesus sa Jerico. Kag sang nagapaguwa na si Jesus sa sini nga banwa kaupod sang iya mga sumulunod kag sang madamo nga mga tawo, may isa ka bulag didto nga nagapungko kag nagapakilimos sa higad sang dalan. Siya si Bartimeus nga anak ni Timeus. 47Pagkabati niya nga nagaagi si Jesus nga taga-Nazaret, nagsinggit siya, “Jesus, kaliwat ni David,10:47 Kaliwat ni David: Amo ini ang tawag sang mga Judio sa Mesias ukon Cristo tungod nga nagapati sila nga siya magahalin sa lahi ni Haring David kag manunubli sang iya ginharian. kaluoyi ako!” 48Madamo nga mga tawo didto ang nagsaway sa iya nga maghipos. Pero gintuduhan pa gid gani niya singgit, “Kaliwat ni David, kaluoyi ako!” 49Nagpundo si Jesus kag nagsiling, “Dal-a ninyo siya diri sa akon.” Gani gintawag nila ang bulag, kag nagsiling sila, “Magkalipay ka, tindog kay ginatawag ka ni Jesus.” 50Ginhaboy niya ang iya kunop kag nagdali-dali siya palapit kay Jesus. 51Dayon nagsiling si Jesus sa iya, “Ano bala ang imo gusto nga himuon ko sa imo?” Nagsabat ang bulag, “Manunudlo, gusto ko nga makakita.” 52Dayon ginsilingan siya ni Jesus, “Lakat ka; ang imo pagtuo nag-ayo10:52 nag-ayo: ukon/kag nagluwas. sa imo.” Sa gilayon nakakita siya kag nagsunod kay Jesus sa dalan.

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 10:1-52

Despre divorț

(Mt. 19:1-9)

1Apoi a plecat de acolo și a venit în hotarele Iudeei și1 Unele mss nu conțin această conjuncție. dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăși să‑i învețe.

2Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și L‑au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.

3Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Ce v‑a poruncit Moise?

4Ei au zis:

– Moise a dat voie ca soțul să‑i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea4 O aluzie la Deut. 24:1..

5Dar Isus le‑a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a scris el această poruncă, 6însă la începutul creației Dumnezeu „i‑a făcut bărbat și femeie“6 Vezi Gen. 1:27.. 7„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8iar cei doi vor fi un singur trup.“7-8 Vezi Gen. 2:24. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Deci, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă!

10În casă, ucenicii L‑au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11El le‑a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter.“

Isus și copilașii

(Mt. 19:13-15; Lc. 18:15-17)

13I‑au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i‑au mustrat. 14Isus însă, când a văzut acest lucru, S‑a indignat și le‑a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“ 16Apoi i‑a luat în brațe și i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

(Mt. 19:16-30; Lc. 18:18-30)

17Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L‑a întrebat:

– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

18Isus i‑a zis:

– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.18 Afirmația lui Isus este interpretată în moduri diferite: 1) unii comentatori consideră că Isus, deși știa foarte bine că este Dumnezeu, îi spune tânărului aceste cuvinte pentru a da dovadă de smerenie. 2) Alții susțin că, prin această afirmație, Isus neagă faptul că este bun și că este Dumnezeu. 3) O altă categorie de comentatori sunt de părere că întrebarea este una retorică, având rolul de a‑l determina pe tânăr să‑și clarifice îndoielile, să se gândească mai bine la cine este, de fapt, Isus și să acționeze în consecință. Cu alte cuvinte, Isus îi spune acestuia: „De vreme ce Mă numești «bun» și știm cu toții că doar Dumnezeu este bun, presupun că știi foarte bine cine sunt.“ Această interpretare se încadrează bine în logica întregului context (v. 17-31): dacă Isus nu este bun și nu este Dumnezeu, atunci de ce I s‑ar adresa astfel, de ce L‑ar întreba cum poate să moștenească viață veșnică și, în cele din urmă, de ce și‑ar vinde toată averea ca să‑L urmeze? Dar dacă tânărul crede cu adevărat ceea ce spune, – că Isus este bun și, prin urmare, este Dumnezeu –, atunci se merită să facă orice sacrificiu ca să‑L urmeze. De asemenea, afirmația lui Isus trebuie înțeleasă atât în contextul evangheliei lui Marcu (vezi și 2:7, 10; 12:36-37; 14:62), cât și în contextul întregului NT, unde se afirmă explicit că Isus Cristos este Dumnezeu, este Una cu Tatăl (vezi, de ex., In. 1:1; 10:30; 14:9; Flp. 2:5-9; Evr. 1:3 etc.). 19Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20; 24:14.

20El I‑a spus:

– Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea.

21Uitându‑Se la el, Isus l‑a îndrăgit și i‑a zis:

– Îți lipsește un singur lucru: du‑te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează‑Mă!

22Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus a privit în jur și le‑a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.

Isus le‑a zis iarăși:

– Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Este mai ușor să treacă o cămilă prin gaura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Ei au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții:

– Atunci cine poate fi mântuit?

27Uitându‑Se la ei, Isus a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28Petru a început să‑I zică:

– Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.

29Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17-19; Lc. 18:31-34)

32Ei erau pe drum și se suiau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau speriați. Isus i‑a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și‑L vor da pe mâna neamurilor, 34care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

(Mt. 20:20-28; Lc. 22:24-27)

35Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I‑au zis:

– Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice‑Ți vom cere.

36El i‑a întrebat:

– Ce doriți să fac pentru voi?

37Ei I‑au zis:

– Dă‑ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta.

38Isus le‑a zis:

– Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu38-39 Figură de stil care se referă la a împărtăși soarta cuiva. Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33 și Mc. 14:36; 15:34). sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu38 Vezi Lc. 12:50.?

39Ei I‑au zis:

– Putem!

Isus le‑a zis:

– Veți bea paharul pe care‑l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit.

41Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42Atunci Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că aceia care sunt considerați domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul tuturor. 45Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“

Vindecarea orbului Bartimeu

(Mt. 20:29-34; Lc. 18:35-43)

46Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:

– Fiul lui David47-48 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, și mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5)., Isuse, ai milă de mine!

48Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

49Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!“ Ei l‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește! Ridică‑te, căci te cheamă!“ 50El și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51Atunci Isus, răspunzându‑i, a întrebat:

– Ce dorești să fac pentru tine?

Orbul I‑a zis:

– Rabuni51 Gr.: rabbouni. Unii comentatori sunt de părere că rabuni este un epitet reverențios, probabil forma de superlativ a lui rabbi; vezi nota de la 9:5. În textele din In. 1:38 și 20:16 atât rabbi, cât și rabbouni sunt traduse prin didaskalos (învățător), fără a se face vreo diferență între cei doi termeni. În literatura evreiască însă, rabbouni este folosit atât cu referire la Dumnezeu (Stăpânul, Domnul meu), cât și în sens secular, pentru a desemna anumiți lideri, nu neapărat învățători., să‑mi recapăt vederea!

52Isus i‑a zis:

– Du‑te! Credința ta te‑a vindecat.

Imediat el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus pe drum.