Ang Balo nga Babayi kag ang Huwis
1Ginsugiran pa gid ni Jesus ang iya mga sumulunod sang isa ka paanggid agod tudluan sila sa pagpangamuyo permi kag indi madulaan sing paglaom. 2Nagsiling siya, “May isa ka huwis sa isa ka siyudad nga wala nagakahadlok sa Dios kag baliwala lang sa iya ang iya isigkatawo. 3Kag didto man sa sina nga siyudad may isa ka balo nga babayi nga permi nagabalik-balik sa huwis kag nagasiling, ‘Hatagi ako sang hustisya kontra sa akon kaaway.’ 4-5Sang premiro indi magbulig ang huwis. Pero sang ulihi tungod nga sige ang pagbalik-balik sang balo kag ginatublag siya permi, naghunahuna siya nga bisan wala siya nagakahadlok sa Dios kag baliwala lang sa iya ang iya isigkatawo, magabulig na lang siya agod indi na siya matak-an sa pagbalik-balik sang balo.” 6Dayon nagsiling si Ginoong Jesus sa ila, “Ti nakita ninyo ang ginhimo sang huwis nga indi gani matarong? 7Ang Dios pa ayhan! Indi gid mahimo nga indi siya magbulig sa kaso sang iya katawhan nga nagapanawag sa iya adlaw-gab-i. Sigurado gid nga indi niya sila pagpabay-an. 8Ang matuod, buligan niya sila gilayon. Pero kon magbalik na ako nga Anak sang Tawo diri sa kalibutan, may makita ayhan ako nga mga tawo nga nagatuo?”
Ang Paanggid Parte sa Pariseo kag sa Manugsukot sang Buhis
9May mga tawo didto nga nagasalig nga sila gid lang ang matarong kag nagatamay sila sa iban. Gani ginsugiran sila ni Jesus sining paanggid: 10“May duha ka tawo nga nagkadto sa templo sa pagpangamuyo. Ang isa Pariseo kag ang isa manugsukot sang buhis. 11Nagtindog ang Pariseo kag nagpangamuyo parte sa iya kaugalingon sing subong sini, ‘Dios ko, nagapasalamat ako sa imo nga indi ako pareho sang iban nga mga tawo, nga mga kawatan, dayaon, kag babahedor. Kag salamat nga indi man ako pareho sa sini nga manugsukot sang buhis. 12Kaduha ako magpuasa kada semana, kag ginahatag ko ang ikanapulo sang tanan ko nga kinitaan.’ 13Ang manugsukot sang buhis nagtindog sa malayo kag indi gani siya magtangla sa langit, kundi ginapukpok niya ang iya dughan sa paghinulsol nga nagasiling, ‘Dios ko, kaluoyi ako nga makasasala!’ 14Sa pagkamatuod, ining tawo nagpauli sa iya balay nga ginpakamatarong sang Dios sang sa isa. Kay ang bisan sin-o nga nagapakataas sang iya kaugalingon paubuson sang Dios, pero ang nagapaubos sang iya kaugalingon pagapataason.”
Ginbendisyunan ni Jesus ang Magagmay nga mga Bata
(Mat. 19:13-15; Mar. 10:13-16)
15May mga tawo nga nagdala sang ila magagmay nga mga bata kay Jesus agod tungtungan niya sang iya kamot kag bendisyunan. Sang makita ini sang mga sumulunod ni Jesus, ginsaway nila ang mga tawo. 16Pero gintawag ni Jesus ang mga bata nga magpalapit sa iya, kag nagsiling siya sa iya mga sumulunod, “Pabay-i lang ninyo ang mga bata nga magpalapit sa akon. Indi ninyo sila pagpunggi, kay ang mga pareho sa ila nasakop sa paghari sang Dios. 17Sa pagkamatuod, ang bisan sin-o nga indi magpasakop sa paghari sang Dios pareho sang pagpasakop sang mga bata nga ini indi gid malakip sa paghari sang Dios.”
Ang Tawo nga Manggaranon
(Mat. 19:16-30; Mar. 10:17-31)
18May isa ka manugdumala sang mga Judio nga nagpamangkot kay Jesus, “Maayo nga Manunudlo, ano bala ang akon himuon agod maangkon ko ang kabuhi nga wala sing katapusan?” 19Nagsabat si Jesus sa iya, “Ngaa nagasiling ka nga maayo ako? Wala gid sing bisan sin-o nga maayo kundi ang Dios lang. 20Kon parte sa imo pamangkot, nahibaluan mo naman ang ginasiling sang Kasuguan: ‘Indi ka magpanginbabayi ukon magpanginlalaki, indi ka magpatay, indi ka magpangawat, indi ka magsaksi sing butig, tahuron mo ang imo amay kag iloy.’ ”18:20 Exo. 20:12-16; Deu. 5:16-20. 21Nagsabat ang tawo, “Ina tanan ginatuman ko halin sang bata pa ako.” 22Sang pagkabati ni Jesus sang iya sabat, nagsiling siya, “Isa pa ka butang ang kulang sa imo. Ibaligya ang tanan mo nga pagkabutang, kag ang kuwarta ipanagtag sa mga imol. Kag mangin manggaranon ka didto sa langit. Dayon magbalik ka kag magsunod sa akon.” 23Pero sang pagkabati niya sadto, nagkasubo siya tungod kay manggaranon gid siya.
24Sang makita ni Jesus nga nagkasubo siya, nagsiling siya, “Mabudlay gid para sa mga manggaranon nga magpasakop sa paghari sang Dios. 25Mas mahapos pa nga mag-agi ang sapat nga kamelyo sa buho sang dagom sang sa magpasakop ang manggaranon sa paghari sang Dios.” 26Dayon nagpamangkot ang mga nakabati sang ginhambal ni Jesus, “Ti kon amo sina, sin-o na lang ang maluwas?” 27Ginsabat sila ni Jesus, “Ang indi mahimo sang tawo mahimo sang Dios.”
28Dayon nagsiling si Pedro, “Ti kami, ginbayaan namon ang amon mga pagkabutang kag nagsunod sa imo.” 29Nagsiling si Jesus sa ila, “Sa pagkamatuod, wala gid sing tawo nga nagbiya sang iya balay, asawa, mga utod, ginikanan, ukon mga bata tungod sang iya pagpasakop sa paghari sang Dios, 30nga indi makabaton sa sini nga panahon sang madamo pa gid sang sa iya ginbayaan, kag sa palaabuton makabaton man sang kabuhi nga wala sing katapusan.”
Ang Ikatlo nga Paghambal ni Jesus Parte sa Iya Kamatayon
(Mat. 20:17-19; Mar. 10:32-34)
31Ginpain ni Jesus ang iya dose ka apostoles kag ginsilingan, “Pamati kamo! Nagapataklad kita sa Jerusalem, kag didto matuman ang mga ginsulat sang mga propeta parte sa akon nga Anak sang Tawo. 32Kay itugyan ako sa mga tawo nga indi Judio. Yagutaon nila ako, pakahuy-an kag duplaan. 33Hanuton man nila ako kag patyon, pero sa ikatlo nga adlaw mabanhaw ako.” 34Pero wala gid makaintiendi ang mga apostoles kon ano ang buot silingon ni Jesus, kay ginlipod sa ila ang kahulugan sang iya ginhambal.
Gin-ayo ni Jesus ang Bulag nga Manugpakilimos
(Mat. 20:29-34; Mar. 10:46-52)
35Sang malapit na sila ni Jesus sa Jerico, may isa ka bulag nga nagapungko sa higad sang dalan nga nagapakilimos. 36Pagkabati niya nga nagaalagi ang madamo nga mga tawo, nagpamangkot siya kon ano ato. 37Ginsugiran nila siya nga nagaagi si Jesus nga taga-Nazaret. 38Pagkahibalo niya sadto nagsinggit siya, “Jesus, kaliwat ni David,18:38 Kaliwat ni David: Amo ini ang tawag sang mga Judio sa Mesias ukon Cristo tungod nga nagapati sila nga siya magahalin sa lahi ni Haring David kag manunubli sang iya ginharian. kaluoyi ako!” 39Ginsaway siya sang mga tawo nga maghipos. Pero gintuduhan pa gid gani niya singgit, “Kaliwat ni David, kaluoyi ako!” 40Dayon nagpundo si Jesus kag nagsugo nga dal-on ang bulag sa iya. Pag-abot sang bulag ginpamangkot siya ni Jesus, 41“Ano bala ang imo gusto nga himuon ko sa imo?” Nagsabat ang bulag, “Ginoo,18:41 Ginoo: ukon, Sir. gusto ko nga makakita.” 42Nagsiling si Jesus sa iya, “Makakita ka na. Ang imo pagtuo nag-ayo18:42 nag-ayo: ukon/kag nagluwas. sa imo.” 43Kag sa gilayon nakakita siya. Dayon nagsunod siya kay Jesus nga nagadayaw sa Dios. Pagkakita sang mga tawo sini, nagdayaw sila sa Dios.
Pilda văduvei stăruitoare
1Le‑a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.
2El a zis:
– Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu‑i era rușine. 3În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și‑i zicea: „Fă‑mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu!“ 4Pentru o vreme n‑a vrut să‑i facă dreptate, dar după aceea și‑a zis: „Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nici de oameni nu mi‑e rușine, 5totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap!“
6Apoi Domnul a zis:
– Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept! 7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei?! 8Vă spun că le va face dreptate în curând! Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință8 Lit.: credința. pe pământ?
Pilda fariseului și a colectorului de taxe
9A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10– Doi oameni s‑au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș. 11Fariseul stătea în picioare și se ruga în11 Sau: despre. sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulterini – sau ca și vameșul acesta! 12Eu postesc de două ori pe săptămână12 Vezi nota de la 5:33. și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!“ 13Vameșul însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, îndură‑Te de mine, păcătosul!“ 14Eu vă spun că mai degrabă acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, iar cel ce se smerește, va fi înălțat!
Isus și copilașii
(Mt. 19:13-15; Mc. 10:13-16)
15I‑au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei15 Cu scopul de a‑i binecuvânta (vezi Mc. 10:16)., dar ucenicii, când au văzut aceasta, i‑au mustrat.
16Isus însă i‑a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“
Isus și conducătorul bogat
(Mt. 19:16-30; Mc. 10:17-31)
18Un anumit conducător L‑a întrebat, zicând:
– Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
19Isus i‑a zis:
– De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.19 Afirmația lui Isus este interpretată în moduri diferite: 1) unii comentatori consideră că Isus, deși știa foarte bine că este Dumnezeu, îi spune tânărului aceste cuvinte pentru a da dovadă de smerenie. 2) Alții susțin că, prin această afirmație, Isus neagă faptul că este bun și că este Dumnezeu. 3) O altă categorie de comentatori sunt de părere că întrebarea este una retorică, având rolul de a‑l determina pe tânăr să‑și clarifice îndoielile, să se gândească mai bine la cine este, de fapt, Isus și să acționeze în consecință. Cu alte cuvinte, Isus îi spune acestuia: „De vreme ce Mă numești «bun» și știm cu toții că doar Dumnezeu este bun, presupun că știi foarte bine cine sunt.“ Această interpretare se încadrează cel mai bine în logica întregului context (v. 18-30): dacă Isus nu este bun și nu este Dumnezeu, atunci de ce I s‑ar adresa astfel, de ce L‑ar întreba cum poate să moștenească viață veșnică și, în cele din urmă, de ce și‑ar vinde toată averea ca să‑L urmeze? Dar dacă tânărul crede cu adevărat ceea ce spune, – că Isus este bun și, prin urmare, este Dumnezeu –, atunci se merită să facă orice sacrificiu ca să‑L urmeze. De asemenea, afirmația lui Isus trebuie înțeleasă atât în contextul evangheliei lui Marcu (vezi și 2:7, 10; 12:36-37; 14:62), cât și în contextul întregului NT, unde se menționează explicit că Isus Cristos este Dumnezeu, este Una cu Tatăl (vezi, de ex., In. 1:1; 10:30; 14:9; Flp. 2:5-9; Evr. 1:3 etc.). 20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“
21El a spus:
– Pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea21 În iudaism un om devenea responsabil de păzirea poruncilor lui Dumnezeu la vârsta de 13 ani..
22Auzind aceasta, Isus i‑a zis:
– Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!
23Când a auzit el aceste lucruri, s‑a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26Cei ce au auzit aceasta au zis:
– Atunci cine poate fi mântuit?
27El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.
28Atunci Petru I‑a zis:
– Iată, noi le‑am lăsat pe ale noastre și Te‑am urmat.
29El le‑a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu 30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 20:17-19; Mc. 10:32-34)
31Apoi i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată că ne suim spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. 32Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat 33și, după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“
34Ei n‑au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
(Mt. 20:29-34; Mc. 10:46-52)
35În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. 36Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37L‑au înștiințat că trece Isus nazarineanul.
38Atunci el a început să strige, zicând:
– Isuse, Fiul lui David38 Titlu mesianic [peste tot în carte]. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, mai întâi, și apoi Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5)., ai milă de mine!
39Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
40Isus S‑a oprit și a poruncit să fie adus la El.
Când orbul s‑a apropiat, Isus l‑a întrebat:
41– Ce dorești să fac pentru tine?
El I‑a răspuns:
– Doamne, să‑mi recapăt vederea!
42Isus a zis:
– Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a vindecat42 Vezi nota de la 7:50..
43Deodată el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.
