Ginbubuan ni Maria sang Pahamot si Jesus
(Mat. 26:6-13; Mar. 14:3-9)
1Karon, sang anom na lang ka adlaw bag-o mag-abot ang piesta, nagkadto si Jesus sa Betania, sa lugar ni Lazarus nga iya ginbanhaw. 2Nagpreparar sila sing panihapon para kay Jesus. Si Lazarus isa sa mga kaupod ni Jesus nga nagakaon sa lamisa. Si Marta amo ang nagaserbi. 3Si Maria iya nagkuha sing mga tunga sa litro nga malahalon nga pahamot. Puro ini nga pahamot nga halin sa tanom nga nardo. Ginbubo niya ini sa tiil ni Jesus. Pagkatapos ginpahiran niya sang iya buhok. Kag napuno ang bug-os nga balay sang kahamot sang sadto nga pahamot. 4Isa didto sa mga kaupod ni Jesus amo si Judas Iscariote,12:4 Judas Iscariote: Indi apelyido ni Judas ang “Iscariote.” Siguro ang buot silingon, Judas nga taga-Keriot. nga amo ang magatraidor sa iya.12:4 magatraidor sa iya: buot silingon, magatugyan sa iya sa iya mga kaaway. Nagsiling si Judas, 5“Ang bili sang sina nga pahamot mga isa gid ka tuig nga suweldo sang isa ka tawo. Ngaa wala ina pag-ibaligya kag ang bili ipanghatag sa mga imol?” 6Ginsiling niya ini, indi tungod kay naluoy siya sa mga imol, kundi tungod kay kawatan siya. Siya amo ang nagauyat sang ila kuwarta kag permi niya ini ginakuhaan. 7Pero nagsiling si Jesus, “Pabay-i lang siya! Ipatago lang sa iya ang nabilin nga pahamot agod itigana sa akon lubong.12:7 Ipatago… lubong: ukon, Ginbubo niya ini para ipreparar ako sa adlaw nga ilubong ako. 8Ang mga imol permi ninyo makaupod, pero ako indi ninyo permi makaupod.”
Ang Plano nga Patyon si Lazarus
9Madamo nga mga Judio ang nakabalita nga didto si Jesus sa Betania, gani nagkadto sila didto. Nagkadto sila indi lang tungod kay Jesus, kundi gusto man nila nga makita si Lazarus nga iya ginbanhaw. 10Gani ginplano sang mga manugdumala nga mga pari nga patyon man si Lazarus, 11kay tungod sa iya, madamo na nga mga Judio ang nagbiya sa ila kag nagtuo kay Jesus.
Ang Madinalag-on nga Pagsulod ni Jesus sa Jerusalem
(Mat. 21:1-11; Mar. 11:1-11; Luc. 19:28-40)
12Sang madason nga adlaw, nabalitaan sang madamo nga mga tawo nga nag-alabot sa pagpamiesta nga si Jesus nagapakadto na sa Jerusalem. 13Gani nagkuha sila sang mga dahon sang palma kag ginsugata nila si Jesus nga nagasinggit, “Dayawon ta ang Dios! Ginapakamaayo sang Ginoo ang iya pinadala!12:13 ang iya pinadala: sa literal, ang nagakari sa ngalan sang Ginoo. 12:13 Salmo 118:26. Ginapakamaayo niya ang Hari sang Israel!” 14Nakakita si Jesus sang isa ka bataon pa nga asno kag amo ato ang iya ginsakyan. Sa iya ginhimo nga ato natuman ang ginsiling sang Dios sa Kasulatan nga nagasiling:
15“Kamo nga mga pumuluyo sang Zion,12:15 mga pumuluyo sang Zion: sa Griego, anak nga babayi sang Zion.
indi kamo magkahadlok.
Pamati kamo! Nagaabot na ang inyo hari,
nga nagasakay sa tinday nga asno.”12:15 Zac. 9:9.
16Sadto nga tiyempo, ang mga sumulunod ni Jesus wala pa makaintiendi kon ano ang kahulugan sang mga nagakalatabo nga ato. Pero pagkatapos nga si Jesus nakabalik na sa langit, amo pa lang nila napinsaran nga ang ginhimo sang sadto nga mga tawo amo gid gali ang nakasulat sa Kasulatan.
17Madamo nga mga tawo ang nakakita sang pagtawag kag pagbanhaw ni Jesus kay Lazarus halin sa iya lulubngan. Kag ini nga mga tawo nagpamalita sa natabo. 18Gani madamo nga mga tawo ang nagsugata kay Jesus, tungod kay nabalitaan nila ato nga milagro nga iya ginhimo. 19Gani naghambalanay ang mga Pariseo, “Ti tan-awa ninyo, nagasunod na sa iya ang tanan nga tawo. Wala na gid kita sing may mahimo!”
May mga Griego nga Nagpangita kay Jesus
20May mga Griego man nga nag-alabot sa Jerusalem agod magpamiesta kag magsimba sa Dios. 21Nagkadto sila kay Felipe nga taga-Betsaida nga sakop sang Galilea. Nagsiling ang mga Griego, “Gusto namon kuntani nga magpakigkita kay Jesus.” 22Ginsugiran ni Felipe si Andres kag duha sila ang nagkadto kay Jesus agod sugiran siya. 23Nagsiling dayon si Jesus sa ila, “Karon nag-abot na ang tion nga padunggan ako nga Anak sang Tawo, makita na ang akon gahom. 24Sa pagkamatuod, ginasugid ko sa inyo nga kon ang isa ka binhi indi pag-ilubong sa duta kag mapatay, ina magapabilin gid lang nga isa ka binhi. Pero kon ilubong kag mapatay, magatubo ini kag magapamunga sing madamo.12:24 Ang buot silingon ni Jesus nga siya pareho sina, tungod kay kon mapatay na siya, madamo ang mahatagan sing bag-o nga kabuhi. 25Ang tawo nga sobra ang iya paghigugma sa iya kabuhi madula niya ini, pero ang tawo nga wala nagakanugon sang iya kabuhi sa sini nga kalibutan tungod sa akon makaangkon sang kabuhi nga wala sing katapusan. 26Ang bisan sin-o nga gusto mag-alagad sa akon kinahanglan magsunod sa akon, agod nga kon diin ako didto man ang akon suluguon. Ang tawo nga nagaalagad sa akon padunggan sang akon Amay.”
Naghambal si Jesus Parte sa iya Kamatayon
27Nagsiling pa si Jesus, “Karon nagalibog ang akon hunahuna. Ano bala ang akon isiling? Ano, masiling bala ako sa Amay nga indi na lang niya ako pagpaantuson? Pero amo ini ang katuyuan sang akon pagkadto diri, nga mag-antos sang mga kasakit sa sini nga tion.” 28Nagsiling dayon si Jesus sa Amay, “Amay, ipakita ang imo gahom sa mga tawo.” May naghambal dayon halin sa langit, “Ginpakita ko na paagi sa imo, kag ipakita ko pa liwat.”
29Ang mga tawo nga nagtalambong didto nakabati sang tingog. Nagsiling sila, “Nagapangdaguob!” Pero nagsiling ang iban, “Nagapakighambal sa iya ang anghel!” 30Pero nagsiling si Jesus sa ila, “Ginpabati ato sang Dios indi para sa akon kundi para sa inyo. 31Halin subong sentensyahan na niya ang mga tawo sang kalibutan. Kag mapierdi na niya si Satanas nga amo ang nagagahom sa sini nga kalibutan. 32Kag kon ibayaw na gani ako halin sa duta, papalapiton ko ang tanan nga tawo sa akon.” 33(Sa iya paghambal sadto, ginsugid niya kon ano nga klase sang kamatayon ang iya pagaantuson.) 34Nagsabat ang mga tawo sa iya, “Suno sa amon Kasuguan magakabuhi ang Cristo sa wala sing katapusan. Gani ngaa bala nagasiling ka nga ang Anak sang Tawo kinahanglan nga mapatay? Sin-o gid ina nga Anak sang Tawo ang imo ginasiling?” 35Nagsiling si Jesus sa ila, “Madali na lang madula ang suga sa tunga ninyo. Gani magkabuhi kamo sa sini nga suga samtang diri pa, kay basi bala kon maabtan kamo sang kadulom. Tungod kay ang nagalakat sa kadulom indi makahibalo kon diin siya nagapadulong. 36Gani magtuo kamo sa akon nga amo ang suga samtang diri pa ako sa inyo, agod masanagan ang inyo hunahuna.”12:36 agod masanagan ang inyo hunahuna: sa literal, agod mangin mga anak kamo sang kasanag.
Indi Magpati ang mga Judio kay Jesus
Pagkatapos niya hambal sadto naglakat siya kag nagpanago sa ila. 37Bisan nakita na gid nila ang madamo nga mga milagro nga ginpanghimo ni Jesus, wala pa gihapon sila nagtuo sa iya. 38Gani napamatud-an ang ginsiling ni Propeta Isaias,
“Ginoo, sin-o bala ang nagpati sa amon mensahi?
Sin-o bala sa mga ginpakitaan mo sang imo gahom ang nagtuo?”12:38 Isa. 53:1.
39-40Nagsiling pa gid si Isaias,
“Ginbulag sila sang Dios agod indi sila makakita, kag gintakpan niya ang ila mga hunahuna agod indi sila makaintiendi,
kay basi pa kon magbalik sila sa Dios kag ayuhon niya sila.”12:39-40 Isa. 6:10.
Gani amo ina ang kabangdanan kon ngaa wala sila nagtuo kay Jesus. 41Ginhambal ato ni Isaias tungod kay nakita niya ang gahom ni Jesus kag nagsugid siya parte sa iya.
42Pero bisan amo sina, madamo nga mga lider sang mga Judio ang nagtuo kay Jesus. Pero wala lang sila nagpabutyag sang ila pagtuo tungod kay nahadlok sila nga indi na sila pagpasudlon sang mga Pariseo sa mga simbahan sang mga Judio. 43Kay ginpasulabi nila ang pagdayaw sang mga tawo sang sa pagdayaw sang Dios.
Ang Pulong ni Jesus amo ang Magasentensya sa mga Tawo
44Naghambal sing mabaskog si Jesus, “Kon ang tawo magtuo sa akon, indi lang siya nagatuo sa akon kundi nagatuo man siya sa nagpadala sa akon. 45Ang nakakita sa akon nakakita man sa nagpadala sa akon. 46Nagkadto ako diri sa kalibutan sa pagpasanag sa hunahuna sang mga tawo, agod nga ang bisan sin-o nga magatuo sa akon indi magapabilin sa kadulom. 47Kon may ara nga nakabati sang akon mga pagpanudlo pero wala nagatuman, indi ako ang magasentensya sa iya nga silutan. Kay wala ako nagkadto diri sa kalibutan agod sentensyahan ang mga tawo kundi para luwason. 48May ara nga magasentensya sa mga tawo nga nagasikway sa akon kag wala nagabaton sa akon mga pagpanudlo; ang mga pulong nga akon gintudlo amo ang magasentensya sa ila sa katapusan nga adlaw! 49Kay ang akon mga pagpanudlo indi halin sa akon kundi halin sa Amay nga nagpadala sa akon. Siya amo ang nagsugo sa akon kon ano ang akon itudlo. 50Kag nahibaluan ko nga ang iya mga pagpanudlo, nga iya ginsiling sa akon nga ipanudlo, nagahatag sang kabuhi nga wala sing katapusan. Gani ginasugid ko sa inyo ang tanan nga iya ginapasugid.”
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; Lc. 7:37-39)
1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă2 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă. Corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu El. 3Maria a luat o litră3 Lit.: litra, care măsura aproximativ 0,3 l. de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.
4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:
5– De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an, luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:7)., iar banii să fi fost dați săracilor?
6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.
7Atunci Isus a zis:
– Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru7 Sau: Las‑o, ca să‑l păstreze pentru; sau: Las‑o! Să‑l păstreze pentru. ziua înmormântării Mele. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.
9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.
10Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:4-9; Mc. 11:7-10; Lc. 19:35-38)
12În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana!13 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna.
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,13 Vezi Ps. 118:26.
Împăratul lui Israel!“
14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:
15„Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe.“15 Vezi Zah. 9:9.
16Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbește despre moartea Sa
20Erau și niște greci20 Numiți și „temători de Dumnezeu“, neevrei atrași de iudaism datorită monoteismului și a moralei sale, oameni care se alăturau comunităților evreiești din Diaspora; nu erau neapărat prozeliți. printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.
23Isus le‑a răspuns, zicând:
– A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște25 În ideea că nu o iubește mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mc. 14:26 și nota; Mt. 10:37). viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28Tată, proslăvește‑Ți Numele!
Atunci a venit din cer un glas care a zis:
– L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.
29Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.
Alții ziceau:
– I‑a vorbit un înger!
30Isus a răspuns și a zis:
– Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.
33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34Atunci mulțimea I‑a răspuns:
– Noi am auzit din Lege34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise, deoarece aluziile sunt la texte ca Ps. 89:36; 110:4; Is. 9:7; Eze. 37:25; Dan. 7:14. despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35Isus le‑a zis:
– Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredința lor
37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?
Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“38 Vezi Is. 53:1. Literal ar putea fi tradus cine a crezut auzirii noastre sau zvonului. Aici textul din Isaia este așezat în contextul declarației de autoritate epistemică pe care o face Ioan atât la începutul evangheliei sale, cât și la începutul primei sale scrisori: Ceea ce am auzit…aceea vă vestim și vouă.
39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40„Le‑a orbit ochii
și le‑a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să‑i vindec!“40 Vezi Is. 6:9-10.
41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.41 Vezi Is. 6:1-5.
42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22)., ca să nu fie excluși din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.
47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“
