Ang Pulong Sang Dios

Jonas 1:1-17

Wala Nagtuman si Jonas sa Dios

1Karon, naghambal ang Ginoo kay Jonas nga anak ni Amitai. Siling niya, 2“Magkadto ka gilayon sa Nineve, ang dako nga siyudad, kag paandami ang mga tawo didto, tungod nakaabot na sa akon ang ila kalautan.” 3Pero naglakat gilayon si Jonas agod magpalagyo sa Ginoo1:3 magpalagyo sa Ginoo: siguro ang buot silingon, magpalagyo sa pagtawag sang Ginoo sa iya; ukon, magpalagyo sa Israel nga sa diin nagapuyo ang Ginoo sa iya templo. sa Tarshish. Nagdulhog siya sa Jopa kag nakakita siya didto sang barko nga mabiyahe pa-Tarshish. Gani nagbayad siya sang pamasahe kag nagsakay sa barko upod sa mga tripulante agod magpalagyo sa Ginoo.

4Sang nagapanakayon na sila, nagpadala ang Ginoo sang mabaskog nga hangin sa dagat, kag nagbagyo sing mabaskog hasta nga daw maguba na ang barko. 5Gani hinadlukan ang mga tripulante, kag ang kada isa sa ila nagpangayo sang bulig sa ila mga dios. Ginhaboy nila ang ila mga kargaminto sa dagat agod magmag-an ang barko.

Si Jonas iya nakapanaog na sadto sa idalom nga parte sang barko kag naghigda didto hasta nga natulugan siya sing mahamuok. 6Karon, nagkadto sa iya ang kapitan sang barko kag nagsiling, “Ano ka imo nga nagatulog ka pa! Bangon, kag magpangayo bulig sa imo dios! Basi pa lang maluoy siya sa aton, kag buligan niya kita agod indi kita mapatay.”

7Karon, naghambalanay ang mga tripulante, “Dali magabot-gabot kita agod mahibaluan ta kon sin-o ang kabangdanan sang sini nga kalamidad nga nag-abot sa aton.” Gani naggabot-gabot sila, kag ang nagabutan amo ang ngalan ni Jonas. 8Dayon nagsiling sila sa iya, “Palihog sugiri kami kon sin-o gid bala ang kabangdanan sang sini nga kalamidad nga nag-abot sa aton, kag kon ano ang imo trabaho kag kon sa diin ka naghalin. Sugiri man kami kon ano ang imo nasyon kag rasa.” 9Nagsabat si Jonas, “Hebreo ako kag nagasimba ako sa Ginoo, ang Dios sang langit1:9 Dios sang langit: ukon, Dios nga ara sa langit; ukon, Dios nga naghimo sang langit; ukon, Dios nga labaw sa tanan. nga naghimo sang dagat kag sang duta.” 10Gani hinadlukan gid ang mga tripulante tungod kay ginsugid na sa ila nga daan ni Jonas nga nagpalagyo siya sa Ginoo. Nagsiling sila sa iya, “Indi maayo ang ginhimo mo.”

11Sang nagamadlos na gid, nagsiling ang mga tripulante kay Jonas, “Ano ang himuon namon sa imo agod magkalma ang dagat kag indi na makaperwisyo sa amon?” 12Nagsabat siya sa ila, “Hakwata ninyo ako kag ihulog sa dagat, kag dayon magakalma ang dagat kag indi na ini makaperwisyo sa inyo. Kay nahibaluan ko nga ako ang kabangdanan kon ngaa nag-abot ining mabaskog nga bagyo sa inyo.” 13Wala nila ginsunod si Jonas, sa baylo, nagpamugsay sila pabalik sa higad. Pero binudlayan sila kay nagamadlos na gid tapat. 14Gani nagpanawag sila sa Ginoo. Siling nila, “O Ginoo, nagapakitluoy kami sa imo, indi kami pagpatya tungod sa amon pagahimuon kay Jonas. Indi kami pagsukta sa amon pagpatay sa iya nga wala pa man namon masiguro nga nakasala siya matuod. Pero nahibaluan namon nga ining nagakalatabo suno sa imo pagbuot.” 15Gani ginhakwat nila si Jonas kag ginhulog sa dagat, kag nagkalma ang mabaskog nga balod. 16Tungod sini nga hitabo, dako gid ang pagtahod sang mga tawo sa Ginoo. Gani naghalad sila sa iya kag nagpromisa nga magapadayon sila sa pagsimba kag paghalad sa iya.

17Nagpadala ang Ginoo sang dako nga isda sa pagtulon kay Jonas. Gani gintulon siya sang isda, kag didto siya sa tiyan sini sa sulod sang tatlo ka adlaw kag tatlo ka gab-i.

Nouă Traducere În Limba Română

Iona 1:1-17

Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului

1Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai,1 Vezi 2 Regi 14:25. zicând: 2„Ridică‑te și du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!“

3Dar Iona s‑a ridicat ca să fugă la Tarșiș3 Colonie feniciană în vestul Mediteranei, probabil în Spania sau Sardinia; pentru oamenii din vremea aceea, Tarșișul reprezenta capătul de apus al lumii., departe de fața Domnului. El a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s‑a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.

4Domnul însă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s‑a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme. 5Marinarii s‑au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc. 6Căpitanul s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Cum poți să dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri!“

7Apoi fiecare i‑au zis semenului său: „Haideți să aruncăm sorții, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au aruncat sorții, iar sorțul a căzut pe Iona.

8Atunci ei l‑au întrebat:

– Spune‑ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?

9El le‑a răspuns:

– Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!

10Bărbații aceia s‑au temut foarte tare și l‑au întrebat:

– Ce‑ai făcut?

(Ei aflaseră că fugea de fața Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)

11Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l‑au întrebat iarăși:

– Ce să‑ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?

12El le‑a răspuns:

– Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n‑au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Oh, Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut așa cum Ți‑a plăcut!“ 15Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au aruncat în mare, iar marea și‑a potolit furia. 16Atunci bărbații aceia s‑au temut foarte tare de Domnul. Ei I‑au adus Domnului o jertfă și au făcut jurăminte.

17Domnul a trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.