Si Jeremias kag si Pashur
1Ang pari nga si Pashur, nga anak ni Imer, amo sadto ang pinakamataas nga opisyal sa templo sang Ginoo. Sang mabatian niya ang mga ginpanghambal ni Jeremias, 2ginpahanot niya siya kag ginpapriso didto sa puwertahan sang templo sang Ginoo nga ginatawag Puwertahan ni Benjamin. 3Pagkaaga, ginpaguwa ni Pashur si Jeremias. Nagsiling si Jeremias sa iya, “Pashur, gin-ilisan na sang Ginoo ang imo ngalan. Tawgon ka na subong nga Magor Misabib.20:3 Magor Misabib: buot silingon sa Hebreo, napalibutan sang kahadlok. 4Kay amo ini ang ginasiling sang Ginoo: Kahadlukan mo ang imo kahimtangan kag ang kahimtangan sang tanan mo nga abyan. Makita mo mismo sila nga pamatyon sang ila mga kaaway sa inaway. Itugyan ko ang bug-os nga Juda sa hari sang Babilonia. Ang iban nga mga pumuluyo sini iya pamatyon kag ang iban pagabihagon. 5Ipaagaw ko sa mga kaaway ang tanan nga manggad sang sini nga siyudad sang Jerusalem—ang tanan nila nga pinangabudlayan, ang tanan nga malahalon nga mga butang pati ang tanan nga manggad sang mga hari sang Juda. Dal-on ini tanan sang mga kaaway sa Babilonia. 6Kag pati ikaw, Pashur, kag ang bug-os mo nga panimalay, pagadal-on sa Babilonia. Didto ka mapatay kag ilubong, pati ang tanan mo nga abyan nga imo gintagnaan sing butig.”
Nagreklamo si Jeremias sa Dios
7O Ginoo, gindayaan kag gindaog mo ako. Nangin kaladlawan ako sa mga tawo, kag wala sing untat ang ila pagyaguta sa akon. 8Kon maghambal ako ginasinggit ko gid ang mensahi parte sa pagpamintas kag pagpanglaglag. Kag ining imo mensahi amo ang naghimo sa akon nga kaladlawan kag talamayon permi. 9Kon kaisa nagasiling ako nga indi na ako maghambal parte sa imo ukon magsugid sang imo mga mensahi. Pero indi ko mapunggan, kay ang imo pulong daw sa kalayo nga nagadabdab sa akon tagipusuon kag mga tul-an. Ginakapoy na ako sa pagpugong sini. 10Nabatian ko ang mga pagyaguta sang mga tawo. Ginasunod-sunod nila ang akon mga ginahambal nga, “Makahaladlok ang nagapalibot sa aton!” Nagasiling pa sila, “Isugid ta siya sa iya nga pagtraidor.” Bisan ang tanan ko nga abyan nagahulat sang akon pagkapukan. Nagasiling sila, “Basi kon madayaan siya. Dayon madaog naton siya kag mabalusan.”
11Pero kaupod ko ikaw, Ginoo. Pareho ka sa maisog nga soldado, gani ang mga nagahingabot sa akon malaglag kag indi magdaog. Mahuy-an gid sila kag indi magmadinalag-on, kag indi gid malimtan ang ila kahuy-anan hasta san-o. 12O Ginoo nga Makagagahom, nahibaluan mo kon sin-o ang matarong. Nahibaluan mo ang tagipusuon kag hunahuna sang tawo. Ipakita sa akon ang imo pagtimalos sa ila, kay gintugyan ko sa imo ang akon kaso.
13Magkanta kita kag magdayaw sa Ginoo! Kay ginaluwas niya ang mga bululigan sa kamot sang malaot nga mga tawo.
14Ginapakamalaot ko ang adlaw nga natawo ako! Wala ko ginapakamaayo ang adlaw nga ginbata ako sang akon iloy! 15Ginapakamalaot ko ang tawo nga nagbalita sa akon amay nga, “Lalaki ang imo anak!” nga nakapalipay gid sa akon amay. 16Kabay pa nga ina nga tawo mangin pareho sang mga banwa nga ginlaglag sang Ginoo nga wala sing luoy-luoy. Kabay pa nga mabatian niya ang mga singgit kag pag-ugayong sang mga tawo sa inaway sa bilog nga adlaw. 17Kay wala niya ako pagpatya sang ara pa ako sa tiyan sang akon iloy. Kuntani ang tiyan sang akon iloy amo na lang ang akon lulubngan, ukon ginbusong na lang niya kuntani ako hasta san-o. 18Ngaa nga natawo pa ako? Agod lang bala makita ko ang kagamo kag kalisod, kag mapatay ako sa kahuya?
Ieremia și Pașhur
1Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa Domnului, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „Domnul nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib3 Magor-Misabib înseamnă Teroare din toate părțile., 4căci așa vorbește Domnul: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. 5Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“
Plângerea lui Ieremia
7M‑ai amăgit, Doamne, iar eu m‑am lăsat amăgit.
Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins.
Sunt o pricină de râs toată ziua;
fiecare își bate joc de mine.
8Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig,
să proclam: „Violență și distrugere!“
Căci Cuvântul Domnului îmi aduce
dispreț și batjocură toată ziua.
9Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El
și să nu mai vorbesc în Numele Lui,
iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor,
un foc închis în oasele mele.9 Sau: în trupul meu.
Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot.
10Căci aud șușoteala multora,
„Teroare din toate părțile!
Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“
Toți cei ce trăiau în pace cu mine
pândesc acum să vadă dacă mă clatin:
„Poate că se va lăsa amăgit;
îl vom învinge
și ne vom răzbuna pe el!“
11Dar Domnul este cu mine ca un viteaz groaznic!
De aceea, cei ce mă urmăresc
se vor poticni și nu vor învinge.
Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși,
plini de o rușine veșnică,
care nu va fi uitată.
12Doamne al Oștirilor,
Care cercetezi pe cel drept,
Care vezi rărunchii și inima,
lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor!
Căci Ție mi‑am încredințat cauza.
13Cântați Domnului!
Lăudați‑L pe Domnul,
căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș
din mâna răufăcătorilor.
14Blestemată să fie ziua în care m‑am născut!
Ziua în care m‑a născut mama mea
să nu fie binecuvântată!
15Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu,
zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“,
umplându‑l de bucurie cu ea!
16Omul acela să fie ca și cetățile
pe care Domnul le‑a distrus fără milă!
Să audă strigăt dimineața
și strigăte de război la amiază!
17Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei,
ca să‑mi fi fost ea mormântul
și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie.
18De ce am ieșit din pântec,
ca să văd necaz și durere
și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?
