Ginsalakay sang Asiria ang Juda
(2 Har. 18:13-27; 2 Cro. 32:1-19)
1Sang ika-14 nga tuig sang paghari ni Hezekia sa Juda, ginsalakay ni Haring Senakerib sang Asiria ang tanan nga napaderan nga mga banwa sang Juda, kag gin-agaw niya ini. 2Kag samtang didto si Senakerib sa Lakish, ginsugo niya ang iya kumander upod sa madamo nga mga soldado nga magkadto sa Jerusalem sa pagpakigkita kay Haring Hezekia. Sang didto na ang kumander sa guwa sang Jerusalem, nagpundo siya kag ang iya mga soldado malapit sa ililigan sang ibabaw nga punong, didto dampi sa dalan pakadto sa lugar nga ginapanglabhan. 3Nagkadto sa iya si Eliakim nga anak ni Hilkia, nga administrador sang palasyo, si Shebna nga sekretaryo, kag si Joa nga anak ni Asaf, nga manugdumala sang mga kasulatan sang ginharian. 4Nagsiling sa ila ang kumander, “Hambala ninyo si Hezekia, nga amo ini ang ginasiling sang gamhanan nga hari sang Asiria:
“Ano bala ang imo ginasaligan? 5Nagahunahuna ka bala nga madaog mo ang inaway sa pulong lamang kag indi sa abilidad kag kusog sang imo mga soldado? Sin-o bala ang imo ginasaligan nga nagrebelde ka sa akon? 6Ang Egipto bala? Ini nga nasyon kag ang iya hari pareho lang sa bali nga baston nga kon gamiton mo nga panukod makapilas sang imo kamot. 7Pero basi kon magsiling ka sa akon nga nagasalig kamo sa Ginoo nga inyo Dios. Pero indi bala nga ginpaguba mo gani ang iya mga simbahan sa mataas nga mga lugar pati ang mga halaran sini, kag ginhambalan mo ang mga taga-Juda kag taga-Jerusalem nga dapat magsimba sila sa isa lang ka halaran?”
8Nagsiling pa gid ang kumander, “Karon, silinga ninyo si Hezekia nga may ginatanyag sa iya ang akon agalon, ang hari sang Asiria. Hatagan siya namon sang 2,000 ka kabayo, ina kon may 2,000 man siya ka manugkabayo! 9Wala gid siya padaog bisan sa pinakanubo nga opisyal sang akon agalon. Nagasalig man lang siya sa Egipto nga maghatag sa iya sang mga karwahe kag mga manugkabayo. 10Nagahunahuna bala siya nga wala ako pagsugua sang Ginoo sa pagkadto diri sa paglaglag sang sini nga nasyon? Ang Ginoo mismo ang nagsugo sa akon sa pagsalakay kag sa paglaglag sang sini nga nasyon.”
11Nagsiling si Eliakim, Shebna, kag Joa sa kumander, “Palihog maghambal ka sa amon sa lingguahe nga Aramico, kay naintiendihan namon ini. Indi ka maghambal sa Hebreo kay mabatian ka sang mga tawo nga ara sa mga pader sang siyudad.” 12Pero nagsabat ang kumander, “Ginsugo ako sang akon agalon nga ipahibalo ini nga mga butang sa tanan nga pumuluyo sang Jerusalem, indi lang sa inyo kag sa inyo hari. Kamo tanan gutumon kag uhawon sa tion nga salakayon namon kamo. Gani kaunon ninyo ang inyo tai kag imnon ninyo ang inyo ihi.”
13Dayon nagtindog ang kumander kag nagsinggit sa lingguahe nga Hebreo, “Pamatii ninyo ang mensahi sang gamhanan nga hari sang Asiria! 14Amo ini ang iya ginasiling: Indi kamo magpatunto kay Hezekia. Indi siya makaluwas sa inyo! 15Indi kamo magpahaylo sa iya nga magsalig sa Ginoo kon magsiling siya, ‘Sigurado gid nga luwason kita sang Ginoo; ini nga siyudad indi pag-itugyan sa kamot sang hari sang Asiria.’
16“Indi kamo magpamati kay Hezekia! Amo ini ang ginasiling sang hari sang Asiria: Indi na kamo magkontra sa akon; magsurender na lang kamo! Dayon tugutan ko kamo nga makakaon sang bunga sang inyo ubas kag higera, kag makainom sa inyo mga pulunduhan sang tubig, 17hasta nga magabalik ako kag dal-on ko kamo sa duta nga pareho sang inyo duta—ang duta nga may mga talamnan sang ubas nga makahatag sa inyo sang bino, kag may mga uyas nga mahimo ninyo nga tinapay. 18Indi kamo magpatalang kay Hezekia kon magsiling siya nga luwason kamo sang Ginoo. May mga dios bala sa bisan diin nga nasyon nga nakaluwas sa ila nasyon sa kamot sang hari sang Asiria? 19May nahimo bala ang mga dios sang Hamat, Arpad kag Sefarvaim? Naluwas bala sang mga dios36:19 sang mga dios: ukon, sang sina nga mga dios. sang Samaria ang ila duta sa akon mga kamot? 20Sin-o sa mga dios sang sini nga mga nasyon ang nakaluwas sa ila nasyon sa akon? Gani paano maluwas sang Ginoo ang Jerusalem sa akon mga kamot?”
21Pero wala nagsabat ang mga tawo, kay nagmando si Haring Hezekia nga indi sila magsabat. 22Dayon gin-gisi ni Eliakim, Shebna, kag Joa ang ila mga bayo sa kasubo, kag nagkadto sila kay Hezekia kag ginsugid ang mga ginsiling sang kumander.
Ierusalimul, amenințat de către Sanherib
(2 Regi 18:13-37; 2 Cron. 32:1-19)
1În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib1 Împărat al Asiriei. [705–681 î.Cr.], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. 2Împăratul Asiriei l‑a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Rab‑Șache2 Sau: reprezentantul personal, probabil o funcție administrativă, mai degrabă decât un nume; [peste tot în capitol]. cu o armată puternică. El s‑a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s‑au dus la el.
4Rab‑Șache le‑a zis:
– Spuneți‑i lui Ezechia:
„Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5Eu spun că ‘sfat și putere pentru război’ sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea? 6Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar!’»?
8Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. 9Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 10Mai mult, m‑am suit eu oare fără Domnul împotriva acestei țări ca s‑o distrug? Domnul mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“
11Atunci Eliachim, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache:
– Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică11 Limba de circulație internațională folosită în mod special în diplomație și comerț. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită pe scară largă în Canaan., pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică11 Un alt nume pentru limba ebraică., în auzul poporului care este pe zid!
12Dar Rab‑Șache a zis:
– Oare, la stăpânul tău și la tine, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?
13Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând:
– Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14Așa vorbește împăratul:
„Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze! 15Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în Domnul, zicându‑vă: «Cu siguranță, Domnul ne va elibera; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
16Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui, 17până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii.»
18Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă îndrume greșit când zice: «Domnul ne va elibera!» Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei? 19Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? 20Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să elibereze Ierusalimul din mâna mea?“
21Dar poporul tăcea și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“
22Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
