Ang Kanta ni Debora kag ni Barak
1Sadto nga adlaw nga nagdaog sila, nagkanta si Debora kag si Barak nga anak ni Abinoam. Amo ini ang ila kanta:
2Dalayawon ang Ginoo!
Kay nagpanguna ang mga pangulo sang Israel sa pagpakig-away,
kag kinabubut-on nga nagsunod sa ila ang mga tawo.
3Pamati kamo mga hari kag mga pangulo!
Magakanta ako sang mga pagdayaw sa Ginoo, ang Dios sang Israel!
4O Ginoo, sang maghalin ka sa Bukid sang Seir,
sang magguwa ka sa duta sang Edom,
naglinog kag nag-ulan sing tudo.
5Nag-uyog ang mga bukid sa atubangan mo, O Ginoo.
Ikaw ang Dios sang Israel nga nagpahayag sang imo kaugalingon sa Bukid sang Sinai.
6Sang panahon ni Shamgar nga anak ni Anat, kag sang panahon ni Jael, wala sing may nagaagi sa mayor nga mga dalan.
Ang mga nagabiyahe didto nagaagi sa hilit-hilit nga mga alagyan.
7Diutay na lang ang nagaestar sa mga banwa sang Israel, hasta nga nag-abot ka, Debora, ikaw nga ginakilala nga iloy sang Israel.
8Kon magsimba ang mga Israelinhon sa bag-o nga mga dios, nagaabot sa ila ang inaway.
Pero sa 40,000 ka Israelinhon wala sing bisan isa sa ila nga may taming ukon bangkaw.
9Nagakalipay gid ang akon tagipusuon sa mga pangulo sang Israel kag sa mga Israelinhon nga kinabubut-on nga nagsunod sa ila.
Dalayawon ang Ginoo!
10Kamo nga mga manggaranon nga nagasakay sa puti nga mga asno kag sa matahom nga pulungkuan sini,
kag kamo nga mga imol nga nagalakat lang, pamati kamo!
11Pamatii ninyo ang mga sugilanon sang mga tawo sa palibot sang mga bubon.
Ginasugid nila ang mga kadalag-an5:11 mga kadalag-an: ukon, mga matarong nga ginahimo. sang Ginoo paagi sa iya mga soldado sa Israel.
Dayon nagmartsa ang katawhan sang Ginoo sa may puwertahan sang banwa nga nagasiling,
12“Lakat ta, Debora, lakat ta samtang nagakanta kita sang mga pagdayaw sa Dios.
Upod ka man Barak nga anak ni Abinoam, kag bihaga ang imo mga bilihagon.”
13Ang nagkalabilin nga buhi sa katawhan sang Ginoo nagdulhog kaupod ko sa pagsalakay sa dungganon kag gamhanan nga mga tawo.
14Ang iban sa ila halin sa Efraim—ang duta nga ginapanag-iyahan sadto sang mga Amaleknon—kag ang iban pa gid halin sa tribo ni Benjamin.
Nag-upod man sa pagpakig-away ang mga kumander sang Makir kag sang tribo ni Zebulun.
15Nag-upod man kay Debora kag kay Barak ang mga pangulo sang tribo ni Isacar pakadto sa kapatagan.
Pero ang tribo iya ni Reuben wala sing pag-isa, gani indi sila makadesisyon kon maupod sila ukon indi.
16O tribo ni Reuben, magpabilin lang bala kamo upod sa mga karnero?
Gusto lang bala ninyo magpamati sa pagpanawag sang mga manugbantay sa ila mga karnero?
Wala gid kamo sang pag-isa, gani indi kamo makadesisyon kon maupod kamo ukon indi.
17Nagpabilin man ang tribo ni Gad sa sidlangan sang Jordan,
kag ang tribo naman ni Dan nagpabilin sa ila obra sa mga barko.
Ang tribo iya ni Asher nagpabilin sa ila ginaestaran malapit sa dagat.
18Pero gintaya sang tribo ni Zebulun kag ni Naftali ang ila kabuhi sa pagpakig-away.
19Nag-abot ang mga hari nga mga Canaanhon kag nagpakig-away sa mga Israelinhon didto sa Taanak nga ara sa higad sang Suba sang Megido,
pero bisan isa lang ka pilak wala sila sing may naagaw.
20Indi lang ang Israel ang nagpakig-away kontra sa ila ni Sisera, kundi pati man ang mga bituon.
21Gin-anod sila sang Kishon nga ililigan sang tubig, ang ililigan nga dugay na.
Magapadayon ako sa pagpakig-away nga may kabaskog.
22Kag karon mabatian ang paglinagapak sang tiil sang mga kabayo.
23Dayon nagsiling ang anghel sang Ginoo, “Sumpaon ang Meroz!
Sumpaon sing puwerte gid ang mga pumuluyo sini kay wala sila nagbulig sang magpakig-away ang Ginoo sa gamhanan nga mga tawo.”
24Labing bulahan si Jael nga asawa ni Heber nga Kenhanon sa tanan nga babayi nga nagaestar sa mga tolda.
25Sang magpangayo sang tubig si Sisera, gatas ang iya ginhatag nga nabutang sa malahalon nga suludlan.
26Dayon nagkuha siya sang martilyo kag palpal sang tolda kag ginpalpalan ang ulo ni Sisera, sa iya dungandungan.
27Kag napatay si Sisera nga nagahamyang sa tiilan ni Jael.
28Ang iloy ni Sisera nagatan-aw sa bintana kag indi mapahamtang. Nagapamangkot siya kon ngaa kadugay mag-abot sang iya anak.
29Nagsabat sa iya ang iya mga maalamon kag dungganon nga mga kababayihan, kag amo man gani ang iya ginaliwat-liwat sa iya kaugalingon:
30“Nadugayan siguro sa pagpanguha kag sa pagpartida sang mga butang nga naagaw nila sa ila mga kaaway:
siguro isa ukon duha ka babayi para sa isa ka soldado, malahalon nga mga bayo para kay Sisera,
kag matahom nga mga bayo nga ginbordahan sing maayo para sa akon.”
31“Gani O Ginoo, kabay pa nga malaglag ang tanan mo nga mga kaaway.
Pero kabay pa nga ang mga nagahigugma sa imo mangin pareho sa adlaw nga nagabutlak sing masanag gid.”
Kag may kalinong sa Israel sa sulod sang 40 ka tuig.
Cântarea Deborei
1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
2„Când căpeteniile s‑au așezat în fruntea lui Israel,
poporul a mers de bunăvoie!
Binecuvântați‑L pe Domnul!
3Ascultați, regi! Luați aminte, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului3 Sau: despre Domnul,
voi cânta spre lauda Domnului,
Dumnezeul lui Israel:
4Doamne, când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din ținutul Edomului,
pământul s‑a cutremurat, cerurile au picurat
și norii au turnat ape!
5Munții s‑au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,
dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!
6În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat6 Vezi nota de la 3:31.,
în zilele Iaelei,
drumurile erau părăsite,
și drumeții călătoreau pe căi ocolite.
7Încetase viața din satele lui Israel, se sfârșise,7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul versului ebraic fiind nesigur.
până când m‑am ridicat eu7 Sau: te‑ai ridicat tu; sau: s‑a ridicat; (și în ultima parte a versetului)., Debora,
m‑am ridicat ca o mamă în Israel.
8Când el și‑a ales dumnezei noi,
războiul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. era la porți,
dar nu se vedea nici scut și nici suliță
printre patruzeci de mii în Israel!
9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,
de cei din popor care s‑au oferit de bunăvoie.
Binecuvântați‑L pe Domnul!
10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,
cei ce stați pe covoare,
cei ce umblați pe drum,
luați aminte 11la vocea arcașilor de lângă adăpătoare.
Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,
faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel!
Atunci poporul Domnului a coborât la porți.
12Trezește‑te, trezește‑te, Debora!
Trezește‑te, trezește‑te și cântă o cântare!
Ridică‑te, Barak, fiu al lui Abinoam,
și ia‑ți captivii!
13Atunci un supraviețuitor a coborât la cei măreți;13 Sau: Atunci un supraviețuitor al celor măreți a coborât.
poporul Domnului a coborât la mine cu cei viteji13 Sau: la mine ca niște viteji. Sau: la mine împotriva celor viteji..
14Au venit din Efraim;
rădăcina lor este în Amalek.
După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.
Din Machir au coborât legiuitorii
și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.
15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora
și, precum Isahar, așa și Barak,
fiind trimis în urma lui în vale.
În ținuturile lui Ruben însă
s‑a ținut mare sfat15-16 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniții și probabil și alte seminții nu au răspuns cu hotărâre sau în unanimitate chemării la luptă.!
16De ce ai rămas printre staule16 Sau: desagi. Sensul termenului ebraic este nesigur.
ca să asculți behăitul turmelor?
În ținuturile lui Ruben
mare a fost sfatul!
17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.
Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?
Așer a rămas pe coasta mării
și s‑a așezat pe limanurile lui.
18Zabulon este un popor
care și‑a riscat viața până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile țării.
19Regii au venit și s‑au luptat.
Regii Canaanului s‑au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N‑au luat niciun câștig,
nici măcar un pic de argint.
20Stelele din ceruri s‑au luptat,
s‑au luptat din înaltul căilor lor cu Sisera.
21Râul Chișon i‑a luat,
vechiul râu, râul Chișon.
Mărșăluiește, suflete al meu, cu tărie!21 Sau: Calcă pe grumazurile celor tari!
22Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului
împotriva celor viteji.»
24Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soția chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25El i‑a cerut apă, dar ea i‑a dat lapte;
într‑o cupă măreață i‑a adus iaurt.
26Apoi mâna și‑a întins‑o spre țăruș,
și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l‑a lovit pe Sisera, i‑a sfărâmat capul,
l‑a zdrobit și i‑a străpuns tâmpla.
27El a căzut și s‑a ghemuit,
la picioarele ei s‑a plecat adânc,
a căzut și s‑a ghemuit;
în locul în care s‑a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita și bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29Prințesele ei înțelepte îi răspund
și ea își răspunde singură:
30«Oare nu își caută și își împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată;
câte două stofe colorate,
brodate, pentru grumazul prădătorului.»
31Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce‑L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
