Ang Bulawan nga Baka
(Deu. 9:7-29)
1Sang matalupangdan sang mga tawo nga kadugay kay Moises magpanaog sa bukid, nagtipon sila kay Aaron kag nagsiling, “Sige na! Himui kami sang dios32:1 dios: ukon, mga dios. Amo man sa bersikulo 4, 8, 23 kag 31. nga magapanguna sa amon, tungod nga wala kita kahibalo kon ano na ang natabo sining tawo nga si Moises nga nagpaguwa sa aton sa Egipto.” 2Nagsabat si Aaron sa ila, “Panguhaa ninyo ang bulawan nga mga aritos nga ginasuksok sang inyo mga asawa kag mga anak, kag dal-a ninyo diri sa akon.” 3Gani ginpanguha nila tanan ang ila bulawan nga mga aritos kag gindala kay Aaron. 4Gintipon ini ni Aaron kag gintunaw kag ginporma nga torite nga baka. Nagsiling dayon ang mga Israelinhon, “Amo ini ang aton dios nga nagpaguwa sa aton sa Egipto.”
5Pagkakita ni Aaron nga nalipay gid ang mga tawo, nagpahimo siya sang halaran sa atubangan sang baka kag nagpahibalo, “Buwas magasaulog kita sang piesta para sa kadungganan sang Ginoo.” 6Gani pagkaaga, aga pa gid nagbangon ang mga tawo kag naghalad sang mga halad nga ginasunog kag halad nga para sa maayo nga relasyon. Kag nagkinaon sila kag nag-ininom, kag nagpagusto pangalipay sa ila pagsimba sa dios-dios.
7Nagsiling ang Ginoo kay Moises, “Magpanaog ka gilayon kay ang imo katawhan nga ginpaguwa mo sa Egipto nagahimo sang kalautan. 8Kadali lang sa ila maglapas sa akon mga ginmando sa ila. Naghimo sila sang ila dios-dios nga baka kag ginsimba ini. Naghalad ang mga Israelinhon sa sini nga dios-dios kag nagsiling, ‘Amo ini ang aton dios nga nagpaguwa sa aton sa Egipto.’ ”
9Nagsiling pa gid ang Ginoo kay Moises, “Nakita ko kon daw ano katig-a ang mga ulo sang sini nga mga tawo. 10Gani pabay-i ako nga laglagon ko sila sa akon puwerte nga kaakig. Kag ikaw na lang kag ang imo mga kaliwat ang himuon ko nga bantog nga nasyon.”
11Pero nagpakitluoy si Moises sa Ginoo nga iya Dios, “O Ginoo, ngaa ipaagom mo ang imo kaakig sa imo katawhan nga ginpaguwa mo sa Egipto paagi sa imo puwerte nga gahom? 12Ano na lang ang hambalon sang mga Egiptohanon? Nga ginkuha mo ang imo katawhan sa Egipto sa tuyo nga patyon sila sa kabukiran agod madula sila sa kalibutan? O Ginoo, indi pagpadayuna ang imo puwerte nga kaakig sa ila, kag indi sila paglaglaga. 13Dumduma ang imo ginsumpa sa imo mga alagad nga si Abraham, Isaac, kag Jacob32:13 Jacob: sa Hebreo, Israel. nga padamuon mo ang ila mga kaliwat pareho kadamo sa mga bituon sa langit, kag ihatag mo sa ila mga kaliwat ang tanan nga duta nga imo ginpromisa sa ila, kag mangin ila ini nga palanublion hasta san-o.” 14Gani wala na pagpadayuna sang Ginoo ang iya plano nga paglaglag sa iya katawhan.
15Dayon nagpanaog si Moises sa bukid nga dala ang duha ka malapad nga bato nga ginsulatan sang Kasuguan. Nakasulat ini sa atubangan kag sa likod sang amo nga mga bato. 16Ang Dios mismo ang naghimo sini kag nagsulat.
17Sang mabatian ni Josue ang ginahod sang mga tawo nagsiling siya kay Moises, “Daw may gahod sang inaway sa kampo.” 18Nagsabat si Moises, “Indi ina gahod sang kadalag-an ukon kapierdihan, kundi gahod ina sang pagkinanta.”
19Sang malapit na si Moises sa kampo, nakita niya ang dios-dios nga baka kag ang pagsinaot sang mga tawo, gani puwerte gid ang iya kaakig. Ginhaboy niya didto sa tiilan sang bukid ang malapad nga mga bato nga dala niya, kag nabuka ini. 20Dayon ginkuha niya ang dios-dios nga baka nga ila ginhimo kag ginsunog niya. Pagkatapos gindugmok niya sing mapino kag ginsabwag sa tubig, kag ginpainom sa katawhan sang Israel.
21Nagsiling si Moises kay Aaron, “Ano bala ang ginhimo sining mga tawo sa imo nga gintugutan mo sila sa puwerte nga pagpakasala?” 22Nagsabat si Aaron, “Indi ka mangakig sa akon. Nahibaluan mo man kon daw ano sila kadali madala sa kalautan. 23Nagsiling sila sa akon, ‘Himui kami sang dios nga magapanguna sa amon, tungod nga wala kita kahibalo kon ano na ang natabo sining tawo nga si Moises nga nagpaguwa sa aton sa Egipto.’ 24Gani nagsiling ako sa ila nga dal-on nila sa akon ang ila bulawan nga mga alahas. Sang madala na nila sa akon, ginhaboy ko ini sa kalayo kag nagguwa ining baka.”
25Nakita ni Moises nga nagapakawala ang mga tawo kag ginpabay-an lang sila ni Aaron. Tungod sini nangin kaladlawan sila sa ila mga kaaway sa palibot. 26Gani nagtindog si Moises sa puwertahan sang kampo kag nagsinggit, “Ang bisan sin-o sa inyo nga nagaunong sa Ginoo magpalapit sa akon!” Kag ang tanan nga kaliwat ni Levi nagtipon sa iya. 27Nagsiling si Moises sa ila, “Nagasiling ang Ginoo, ang Dios sang Israel, nga ang kada isa sa inyo magtaklos sang espada kag libuti ninyo ang kampo, kag pamatya ninyo inang malaot nga mga tawo bisan utod pa ninyo, amigo, ukon kaingod.” 28Gintuman sang mga kaliwat ni Levi ang ginsugo sa ila ni Moises, kag sadto nga adlaw mga 3,000 ka tawo ang napatay. 29Nagsiling si Moises sa mga kaliwat ni Levi, “Ginseparar kamo subong nga adlaw sa Ginoo, kay ginpamatay ninyo bisan ang inyo mga anak kag mga utod. Gani bendisyunan niya kamo subong nga adlaw.”
30Pagkasunod nga adlaw, nagsiling si Moises sa mga tawo, “Nakahimo kamo sang dako nga sala. Pero masaka ako subong sa bukid, didto sa Ginoo; basi pa lang mabuligan ko kamo nga matubos kamo sa inyo nga sala.” 31Gani nagbalik si Moises sa Ginoo kag nagsiling, “O Ginoo, daw ano kadako nga sala ang nahimo sini nga mga tawo. Naghimo sila sang dios nga bulawan. 32Pero karon, patawara sila sa ila nga sala. Kon indi mo sila mapatawad, panasa na lang ang akon ngalan sa libro nga ginsulatan mo sang mga ngalan sang imo katawhan.”
33Nagsabat ang Ginoo kay Moises, “Kon sin-o ang nakasala sa akon, ang iya ngalan amo ang akon panason sa akon libro. 34Lakat, kag pangunahi ang mga tawo pakadto sa lugar nga ginsiling ko sa imo, kag magauna ang akon anghel sa inyo. Pero magaabot ang tion nga silutan ko sila tungod sang ila sala.”
35Kag ginpadal-an sang Ginoo sang kalalat-an ang mga Israelinhon tungod nga ginsimba nila ang dios-dios nga baka nga ginhimo ni Aaron.
Vițelul de aur
(Deut. 9:7-21, 25-29)
1Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s‑a strâns în jurul lui Aaron și i‑a zis:
– Ridică‑te! Fă‑ne niște dumnezei1 Ebr.: elohim, un plural care are în VT mai multe uzanțe. Termenul se poate referi atât la Dumnezeu (vezi Gen. 1:1 și nota), funcționând gramatical ca un singular, cât și la dumnezei, îngeri sau conducători, funcționând gramatical ca un plural. Din text înțelegem că israeliții i‑au cerut lui Aaron niște dumnezei, iar Aaron le‑a făcut un vițel turnat. Din perspectiva israeliților acest vițel era echivalentul dumnezeilor lor (vezi v. 4; existau multe zeități, atât la egipteni cât și la semiți, reprezentate prin viței sau tauri), în timp ce din perspectiva lui Aaron acesta era o reprezentare a Domnului (vezi v. 5). care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.
2Aaron le‑a răspuns:
– Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți‑i la mine!
3Și toți și‑au scos cerceii de aur din urechi și i‑au adus la Aaron. 4El a luat aurul din mâna lor, l‑a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat4 Cel mai probabil un vițel din lemn, placat cu aur (în v. 20, vițelul este ars). Textul ebraic poate să se refere și la un vițel turnat din aur solid și apoi lucrat cu o daltă.. Ei au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 5Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6A doua zi s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace6 Vezi nota de la 24:5.. Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea, apoi s‑a ridicat să se distreze.
7Domnul i‑a zis lui Moise:
– Du‑te, coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului, s‑a pervertit. 8S‑au abătut repede de la calea pe care le‑am poruncit‑o. Și‑au făcut un vițel turnat, s‑au închinat înaintea lui, i‑au adus jertfe și au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“
9Domnul i‑a zis lui Moise:
– M‑am uitat la acest popor și iată că este un popor cu ceafa tare9 Cu sensul de a fi încăpățânat.. 10Acum, lasă‑Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și‑i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11Dar Moise a căutat fața Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică? 12De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i ucidă prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce‑Ți mânia Ta cea aprigă de la ei și lasă‑Te de răul pe care vrei să‑l faci poporului Tău. 13Adu‑Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți, zicându‑le: „Vă voi înmulți sămânța13 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. ca stelele cerurilor și toată această țară, pe care v‑am promis‑o, o voi da seminței voastre, iar ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să‑l facă poporului Său.
15Apoi Moise s‑a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate. 16Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table.
17Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i‑a zis lui Moise:
– Este zgomot de război în tabără.
18Moise a răspuns:
– Nu este nici strigăt de victorie, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud.
19În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s‑a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le‑a sfărâmat de poalele muntelui. 20A luat vițelul pe care l‑au făcut și l‑a ars în foc. L‑a măcinat până s‑a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat‑o fiilor lui Israel s‑o bea.
21Moise i‑a zis lui Aaron:
– Ce ți‑a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?
22Aaron a răspuns:
– Să nu se aprindă mânia stăpânului meu. Tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău. 23Ei mi‑au zis: „Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.“ 24Atunci eu le‑am răspuns: „Oricine are aur să‑l scoată!“ Ei mi l‑au dat, iar eu l‑am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta.
25Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu și de batjocură înaintea dușmanilor lui – 26a stat la intrarea în tabără și a zis: „Cine este de partea Domnului să vină la mine!“ Toți leviții s‑au adunat în jurul lui.
27El le‑a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare să‑și încingă sabia la mijloc! Întoarceți‑vă și străbateți tabăra din poartă în poartă, și fiecare să‑și omoare fratele, prietenul și vecinul.»“ 28Leviții au făcut așa cum le‑a poruncit Moise și aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29Apoi Moise le‑a zis: „Astăzi v‑ați predat Domnului, fiecare cu prețul fiului și al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“
Mijlocirea lui Moise
30În ziua următoare, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru.“
31Moise s‑a întors la Domnul și a zis:
– Oh, poporul acesta a săvârșit un mare păcat, făurindu‑și dumnezei din aur. 32Dar acum, dacă dorești, iartă‑i păcatul! Dacă nu, șterge‑mă, Te rog, din Cartea Ta pe care ai scris‑o.
33Domnul i‑a zis lui Moise:
– Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi șterge din Cartea Mea. 34Acum du‑te și condu poporul spre locul despre care ți‑am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuși, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.
35Domnul a lovit poporul pentru ceea ce făcuseră cu vițelul făurit de Aaron.
