Ang Pagkaon nga Manna kag ang mga Pitaw
1Halin sa Elim, nagpadayon sa pagpanglakaton ang bug-os nga katilingban sang Israel hasta nga nakaabot sila sa kamingawan sang Sin, nga ara sa tunga-tunga sang Elim kag Sinai. Nakaabot sila didto sang ika-15 nga adlaw sang ikaduha nga bulan halin sang pagguwa nila sa Egipto. 2Didto sa kamingawan nagreklamo ang bug-os nga katilingban kay Moises kag kay Aaron. 3Nagsiling sila, “Maayo pa nga ginpamatay na lang kami sang Ginoo sa Egipto. Didto bisan paano makakaon kami sang karne kag makapagusto sang bisan ano nga pagkaon. Pero karon gindala ninyo kami diri sa kamingawan agod pagutuman hasta magkalamatay kami.”
4Dayon nagsiling ang Ginoo kay Moises, “Pamati! Paulanon ko sang tinapay halin sa langit para sa inyo. Kada adlaw magpanguha ang mga Israelinhon sang tinapay para sa sina lang nga adlaw. Sa sini nga paagi testingan ko sila kon bala tumanon nila ukon indi ang akon mga sugo. 5Silinga sila nga doblehon nila ang pagtipon sang tinapay sa ikaanom nga adlaw sang kada semana.”
6Gani nagsiling si Moises kag si Aaron sa tanan nga Israelinhon, “Karon sa gab-i, mareyalisar ninyo nga ang Ginoo amo ang nagpaguwa sa inyo sa Egipto, 7kag sa aga makita ninyo ang gamhanan nga presensya sang Ginoo. Kay nabatian niya ang inyo mga reklamo. Sin-o gid bala kami nga magreklamo kamo sa amon? Ang matuod, ang Ginoo ang inyo ginareklamuhan.”
8Nagsiling pa gid si Moises, “Hatagan kamo sang Ginoo sang karne nga inyo kaunon kon gab-i kag tinapay nga makapagusto kamo kaon kon aga, kay nabatian niya ang inyo mga reklamo sa iya. Mareyalisar ninyo dayon nga wala kamo nagareklamo sa amon kundi sa Ginoo. Sin-o gid bala kami nga magreklamo kamo sa amon?”
9Nagsiling dayon si Moises kay Aaron, “Silinga ang bug-os nga katilingban sang Israel nga magpalapit sila sa presensya sang Ginoo kay nabatian niya ang ila mga reklamo.”
10Samtang nagahambal si Aaron sa bug-os nga katilingban, nagtulok sila sa kamingawan kag sa hinali lang nakita nila ang gamhanan nga presensya sang Ginoo sa panganod. 11Nagsiling ang Ginoo kay Moises, 12“Nabatian ko ang mga reklamo sang mga Israelinhon. Silinga sila nga kada gab-i makakaon sila sang karne kag kada aga makapagusto sila sang tinapay. Dayon mahibaluan ninyo nga ako amo ang Ginoo nga inyo Dios.”
13Sang magsirom na, nag-abot ang madamo gid nga mga pitaw nga halos nagtabon sa ila kampo. Pagkaaga, ang duta sa ila kampo basa sang tun-og. 14Sang nagmala na ang tun-og, may nakita sila didto sa kamingawan nga manipis nga mga butang nga puwerte kaputi. 15Wala sila kahibalo kon ano ato, gani nagpinamangkutanay sila, “Ano ayhan ina?” Nagsiling si Moises sa ila, “Amo ina ang tinapay nga ginhatag sang Ginoo sa inyo para inyo kaunon. 16Nagsiling ang Ginoo nga ang kada isa sa inyo magtipon sini suno sa iya kinahanglanon: isa ka gantang kada tawo.”
17Gani nagpanguha ang mga Israelinhon sang sini nga pagkaon; ang iban madamo ang natipon kag ang iban diutay lang. 18Pero sang ginsukob nila ini, ang kada isa may isa ka gantang. Ang nagtipon sang madamo wala nagsobra, kag ang nagtipon sang diutay wala man makulangi. Tama-tama lang ang nakuha sang kada isa.
19Nagsiling si Moises sa ila, “Wala sing may magtigana sini para sa sunod nga adlaw.” 20Pero ang iban sa ila wala nagpati kay Moises, nagtigana sila para sa sunod nga adlaw. Pero nauluran ini kag nanimaho. Gani naakig si Moises sa ila.
21Kada aga nagapanguha ang kada isa suno sa iya kinahanglanon. Kag kon mag-init na gani, nagakatunaw ang pagkaon nga wala nila makuha. 22Sa ikaanom nga adlaw, ginadoble nila pagpanguha—mga duha ka gantang kada tawo. Gani nagkadto ang mga pangulo sang katilingban sang Israel kay Moises kag nagpamangkot kon ngaa ginadoble. 23Nagsiling si Moises sa ila, “Nagsugo ang Ginoo nga magpahuway kamo buwas kay Adlaw nga Inugpahuway,16:23 Adlaw nga Inugpahuway: Tan-awa ang Lista sang mga Pulong sa likod. isa ka balaan nga adlaw para sa Ginoo. Gani lutua ninyo ang gusto ninyo nga lutuon, kag lagaa ang gusto ninyo nga lagaon. Ang mabilin itigana ninyo para sa buwas.” 24Gani gintigana nila ang nabilin para sa masunod nga adlaw suno sa ginsugo sa ila ni Moises. Kag pagkasunod nga adlaw wala ini nauluran ukon nanimaho.
25Nagsiling si Moises sa ila, “Kauna ninyo ina subong, kay Adlaw nga Inugpahuway subong para sa Ginoo. Wala kamo sing may makita sina sa duta subong nga adlaw. 26Makapanguha kamo sang sini nga pagkaon sa sulod sang anom ka adlaw, pero sa ikapito nga adlaw magpahuway kamo. Sa sina nga adlaw wala kamo sing may makuha nga pagkaon.”
27Pero may ara gihapon nga nagginuwa sa ikapito nga adlaw agod manguha sang sadto nga pagkaon, pero wala sila sing may nakita. 28Dayon nagsiling ang Ginoo kay Moises, “Hasta san-o pa bala ini nga katawhan magsupak sa akon mga sugo kag mga pagpanudlo? 29Dumdumon ninyo nga ginhatagan ko kamo sang Adlaw nga Inugpahuway, amo ina nga kada ikaanom nga adlaw ginadoble ko ang inyo pagkaon para sa duha ka adlaw. Dapat ang kada isa magpabilin sa iya balay sa ikapito nga adlaw. Wala sing may magguwa sa pagpanguha sang pagkaon.” 30Gani nagpahuway ang mga tawo sa ikapito nga adlaw.
31Gintawag sang mga Israelinhon ang pagkaon nga manna. Daw sa mga liso ini nga magagmay kag maputi, kag matam-is pareho sa manipis nga tinapay nga may dugos. 32Nagsiling si Moises sa ila, “Amo ini ang sugo sang Ginoo: ‘Magtago kamo sang isa ka gantang nga manna para sa palaabuton nga mga henerasyon, agod makita nila ang pagkaon nga ginhatag ko sa inyo sa kamingawan sang ginpaguwa ko kamo sa Egipto.’ ”
33Nagsiling si Moises kay Aaron, “Magkuha ka sang tibod kag sudli ini sang isa ka gantang nga manna. Dayon ibutang ini sa presensya sang Ginoo para sa palaabuton nga mga henerasyon.” 34Gintuman ini ni Aaron suno sa ginsugo sang Ginoo kay Moises. Ginbutang ni Aaron ang manna sa Kahon sang Kasuguan16:34 Kahon sang Kasuguan: Amo man ini ang Kahon sang Kasugtanan. Tan-awa ang Lista sang mga Pulong sa likod. agod matago ini. 35Nagkaon ang mga Israelinhon sang manna sa sulod sang 40 ka tuig, hasta nakaabot sila sa duta nga ila estaran nga amo ang Canaan. 36(Kada adlaw nagtipon ang kada isa sa ila sang isa ka omer nga manna, nga bali isa ka gantang.)
Mana și prepelițele
1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului. 2În pustie, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron. 3Fiii lui Israel le‑au zis: „O, de‑am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne‑ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“
4Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor umbla sau nu potrivit cu legea4 În acest context, lege (ebr.: tora) face referire la instrucțiunile sau poruncile pe care Domnul i le dă poporului cu privire la mană (vezi v. 16, 19, 23, 28). Mea. 5În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într‑o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi.“
6Moise și Aaron le‑au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști că Domnul v‑a scos din țara Egiptului, 7iar dimineață veți vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?“ 8Moise a zis: „Veți ști aceasta când Domnul vă va da carne seara, iar dimineața – pâine din belșug, pentru că Domnul v‑a auzit cârtirile pe care le‑ați rostit împotriva Lui. Ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
9După aceea, Moise i‑a zis lui Aaron: „Spune întregii comunități a fiilor lui Israel: «Apropiați‑vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“ 10În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s‑au uitat înspre pustie și iată că slava Domnului s‑a arătat în nor. 11Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 12„Am auzit cârtirile fiilor lui Israel. De aceea spune‑le: «Între cele două seri12 Vezi nota de la 12:6. o să mâncați carne, iar dimineața – pâine din belșug. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“
13Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. 14Când stratul de rouă s‑a ridicat, iată că pe fața pustiei au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ. 15Când fiii lui Israel le‑au văzut, fiecare i‑a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“ Căci nu știau ce este. Moise le‑a zis: „Este pâinea pe care Domnul v‑a dat‑o s‑o mâncați. 16Domnul a poruncit: «Fiecare din voi să adune cât îi trebuie pentru hrană și anume un omer16, 18, 32-33, 36 Un omer măsura a zecea parte dintr‑o efă; aproximativ 2,2 l (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât și pentru solide). de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru.»“
17Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin. 18După ce au măsurat‑o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. 19Moise le‑a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“ 20Însă ei nu l‑au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s‑a împuțit. Moise s‑a mâniat pe ei. 21În fiecare dimineață adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea. 22În ziua a șasea ei au adunat de două ori mai multă pâine, și anume doi omeri22 Vezi nota de la 16:16; aproximativ 4,4 l. de fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l‑au înștiințat pe Moise, 23acesta le‑a zis: „Iată ce a spus Domnul: «Mâine este o zi de odihnă23 Termenul ebraic șabbaton. Spre deosebire de șabbat (Sabat, ziua de odihnă), șabbaton definește o perioadă cu semnificație specială și poate fi tradus cu sensul de zi solemnă, zi specială de odihnă. Când apare singur, termenul descrie ziua de Anul Nou (Lev. 23:24), ziua întâi și a opta din Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23:29), perioada Anului Sabatic (Lev. 25:5) sau ziua de Sabat (Lev. 16:23). Când apare în forma de superlativ șabbat șabbaton, se referă la Ziua Ispășirii (Lev. 16:31; 23:32), perioada Anului Sabatic (Lev. 25:4) sau ziua de Sabat (Lev. 23:3)., un Sabat sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața.»“ 24Ei au păstrat‑o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s‑a împuțit și n‑a făcut viermi. 25Moise a zis: „Mâncați‑o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veți găsi pâine pe câmp. 26S‑o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea, ziua de Sabat, ea nu va fi.“
27În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n‑au găsit nimic. 28Domnul i‑a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele? 29Vedeți că Domnul v‑a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.“ 30Și astfel, în ziua a șaptea poporul s‑a odihnit.
31Casa lui Israel i‑a pus numele „mană“31 Mana înseamnă Ce? (ebr.: Man?). Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere. 32Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l‑a poruncit Domnul: «Puneți deoparte un omer plin de mană, ca să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v‑am hrănit în pustie, când v‑am scos din țara Egiptului.»“ 33Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază‑l înaintea Domnului ca să fie păstrat de‑a lungul generațiilor voastre.“ 34Aaron l‑a pus înaintea Mărturiei34 Expresia descrie în mod specific locul în care era păstrată mana, dar ea trebuie înțeleasă în contextul Tablelor Legii, care aveau să fie revelate mai târziu. Expresia anticipă vremea când va fi construit Chivotul., ca să fie păstrat acolo, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 35Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într‑o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaan. (36Un omer este a zecea parte dintr‑o efă.)
