Ginhulog si Daniel sa Buho nga may mga Leon
1Karon, nagpili si Haring Darius sang 120 ka gobernador sa pagdumala sa bug-os niya nga ginharian. 2Ini nga mga gobernador ginadumalahan sang tatlo ka administrador, nga ang isa sa ila amo si Daniel. Amo ini ang ginhimo agod indi mabudlayan ang hari sa iya pagdumala. 3Si Daniel amo ang labing maayo gid sa ila tanan tungod sa iya pinasahi nga abilidad, gani nagplano ang hari nga padumalahon niya si Daniel sa bug-os niya nga ginharian. 4Tungod sadto, ang duha niya ka kaupod nga administrador kag ang mga gobernador nagpangita sang sala sa pagdumala ni Daniel agod may iakusar sila kontra sa iya. Pero wala gid sila sing may nakita nga sala tungod kay masaligan gid si Daniel kag maayo ang iya pagdumala. 5Gani nagsiling sila, “Wala gid kita sing may iakusar kontra sa iya, luwas kon pangitaan naton siya sang sala nga may kaangtanan sa Kasuguan sang iya Dios.”
6Gani nagkadto sila sa hari kag nagsiling, “Kabay pa nga magkabuhi ka sing malawig, Mahal nga Hari. 7Kami nga mga administrador, mga mayor, mga gobernador, mga manuglaygay, kag mga komisyoner sang imo ginharian nagkasugot nga pangabayon ka nga maghimo sang isa ka sugo, nga sa sulod sang 30 ka adlaw wala gid sing may magpangamuyo sa kay bisan sin-o nga dios ukon tawo kundi sa imo lang. Kag dapat nga tumanon gid ini, kay ang bisan sin-o nga maglapas sang sini nga sugo ihaboy sa buho nga may mga leon. 8Gani Mahal nga Hari, ipatuman ini nga kasuguan. Ipasulat na ini kag pirmahe dayon agod indi na gid ini maliwat ukon mabaliwala, suno sa kasuguan sang aton ginharian nga Media kag Persia.”
9Nagsugot si Haring Darius, gani ginpirmahan niya ato nga kasuguan. 10Pagkahibalo ni Daniel nga nagpirma ang hari, nagpauli siya.
Sa ibabaw nga kuwarto sang balay ni Daniel, may mga bintana nga nagaatubang sa Jerusalem. Didto siya nagaluhod, nagapangamuyo kag nagapasalamat sa iya Dios sing tatlo ka beses sa isa ka adlaw, suno sa iya kinabatasan. 11Pero ginbantayan siya sang mga opisyal nga nagakontra sa iya, kag nakita nila siya nga nagapangamuyo kag nagapangayo sang bulig sa Dios. 12Gani nagkadto sila sa hari agod isugid ang paglapas ni Daniel sa kasuguan. Nagsiling sila sa hari, “Indi bala, Mahal nga Hari, nga nagpirma ka sang kasuguan nga sa sulod sang 30 ka adlaw wala sing may magpangamuyo sa kay bisan sin-o nga dios ukon tawo kundi sa imo lang? Kag ang bisan sin-o nga maglapas sang sadto nga sugo ihulog sa buho nga may mga leon?” Nagsabat ang hari, “Matuod ina, kag suno sa kasuguan sang aton ginharian nga Media kag Persia, indi na gid ina puwede liwaton ukon dulaon.”
13Dayon nagsiling sila sa hari, “Si Daniel nga isa sang mga bihag nga halin sa Juda wala nagatuman sa imo sugo. Nagapangamuyo siya sa iya Dios sing tatlo ka beses sa isa ka adlaw.” 14Pagkabati sini sang hari, nabalaka gid siya. Gusto niya nga buligan si Daniel. Gani nagpangita siya sang paagi nga maluwas si Daniel, hasta nga nahapunan siya.
15Nagtipon liwat ang mga opisyal sa hari kag nagsiling, “Nakahibalo ka, Mahal nga Hari, nga suno sa kasuguan sang aton ginharian nga Media kag Persia, ang kasuguan nga gindeklarar sang hari indi na puwede liwaton.”
16Gani ginpadakop sang hari si Daniel kag ginpahulog sa buho nga may mga leon. Nagsiling ang hari kay Daniel, “Kabay pa nga luwason ka sang imo Dios nga padayon mo nga ginaalagad.”
17Dayon gintakpan sang isa ka dako nga bato ang buho nga ginhulugan kay Daniel, kag ginmarkahan ini sang hari sang iya singsing kag sang singsing sang iya dungganon nga mga tawo agod wala sing may mag-abri sini. 18Dayon nagpauli si Haring Darius sa palasyo. Wala siya nagkaon sadto nga gab-i kag wala man siya nagpangayo sang kalingawan. Kag wala siya makatulog.
19Pagkaaga, sang nagapamanagbanag pa lang, nagdali-dali kadto ang hari didto sa buho nga may mga leon. 20Pag-abot niya didto, masinulub-on siya nga nagsinggit, “Daniel, alagad sang buhi nga Dios, ginluwas ka bala sa mga leon sang imo Dios nga padayon mo nga ginaalagad?” 21Nagsabat si Daniel, “Kabay pa nga magkabuhi ka sing malawig, Mahal nga Hari. 22Wala ako pag-anha sang mga leon tungod kay nagpadala ang akon Dios sang mga anghel kag ginkipot nila ang baba sang mga leon. Ginhimo ini sang Dios tungod kay nahibaluan niya nga matinlo ang akon kabuhi kag wala ako sing may nahimo nga malain kontra sa imo.” 23Pagkabati sang hari, nalipay gid siya kag nagsugo siya nga kuhaon si Daniel sa buho. Sang nakuha na si Daniel, wala gid sila sing may nakita nga bisan gamay gid lang nga pilas ukon bagras sa iya lawas, tungod kay nagsalig siya sa Dios.
24Dayon nagmando ang hari nga ang tanan nga nag-akusar kay Daniel ihulog sa buho nga may mga leon pati ang ila mga asawa kag mga anak. Sang ginhulog na sila, wala pa gani sila makatupa sa idalom ginlumpatan na sila sang mga leon kag ginpanggus-ab.
25Dayon nagsulat si Haring Darius sa tanan nga tawo sa nagkalain-lain nga nasyon, lahi, kag lingguahe sa kalibutan. Amo ini ang iya ginsulat:
“Kabay pa nga maayo gid ang inyo kahimtangan.
26“Nagamando ako nga ang tanan nga katawhan nga sakop sang akon ginharian magkahadlok kag magtahod sa Dios ni Daniel.
Kay siya ang buhi nga Dios kag nagakabuhi sa wala sing katapusan.
Magapadayon ang iya paghari hasta san-o,
kag wala sing may makalaglag sini.
27Nagaluwas siya kag nagahimo sang mga milagro kag makatilingala nga mga butang didto sa langit kag diri sa duta.
Ginluwas niya si Daniel sa mga leon.”
28Nagmainuswagon si Daniel sang paghari ni Darius kag sang paghari ni Cyrus nga Persianhon.
Daniel în groapa cu lei
1Lui Darius1 Vezi nota de la 5:31. i s‑a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. 2El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să‑l pună responsabil peste toată împărăția. 4Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n‑au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt. 5Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“
6Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! 7Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr‑o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.“
9După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.
10Dar Daniel, când a aflat că s‑a scris documentul, s‑a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. 11Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l‑au găsit pe Daniel căutându‑L și implorându‑L pe Dumnezeul său.
12Apoi s‑au înfățișat înaintea împăratului și i‑au vorbit cu privire la interdicția împărătească:
– Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?
Împăratul a răspuns și a zis:
– Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.
13Ei au răspuns apoi împăratului:
– Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris‑o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune.
14Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s‑a mâhnit foarte tare. El și‑a pus în gând să‑l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s‑a frământat cum să‑l salveze.
15Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au zis:
– Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!
16Atunci împăratul a poruncit să‑l aducă pe Daniel și să‑l arunce în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“
17A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat‑o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18Apoi împăratul s‑a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce18 Sau: a petrecut noaptea postind. și fără să i se aducă vreo concubină18 Sensul termenului aramaic este nesigur; sau dansatoare. Sau: fără să mănânce și fără să se delecteze.; n‑a avut somn deloc. 19La revărsatul zorilor, împăratul s‑a sculat și s‑a dus în grabă la groapa cu lei. 20Când s‑a apropiat de groapă, l‑a strigat pe Daniel cu durere în glas.
Împăratul i‑a zis lui Daniel:
– Daniel, rob al Dumnezeului cel Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?
21Atunci Daniel i‑a vorbit împăratului:
– Să trăiești veșnic, împărate! 22Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m‑au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!
23Atunci împăratul s‑a bucurat mult pentru el și a poruncit să‑l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit nicio rană pe el, pentru că s‑a încrezut în Dumnezeul său.
24Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care‑l acuzaseră pe24 Lit.: care mâncaseră părțile lui, o exprimare care arată ironia situației: cei ce, în mod figurat, „mâncaseră părțile lui Daniel“, ajung să fie ei înșiși mâncați de lei. Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i‑au și apucat cu putere și le‑au sfărâmat toate oasele.
25După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!
26Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.
Căci El este Dumnezeul cel Viu
și El dăinuie pe vecie!
Împărăția Lui nu va fi nimicită,
iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.
27El scapă și salvează.
El face semne și minuni
în ceruri și pe pământ,
căci l‑a scăpat pe Daniel
din ghearele leilor.“
28Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul28 Sau: lui Darius, adică a lui Cirus Persanul; vezi nota de la 5:31..
