Sa Malta
1Sang didto na kami sa takas nga luwas na sa peligro, nasapwan namon nga ang ato nga isla ginatawag Malta. 2Maayo gid sa amon ang mga pumuluyo didto. Nagdabok sila sang kalayo tungod nga nagaulan kag ginatugnawan kami. Kag samtang nagapainit-init kami, gin-abiabi nila kami. 3Nagtipon si Pablo sang isa ka bugkos nga kahoy nga inuggatong. Pero pagbutang niya sang kahoy sa kalayo, nagguwa dayon ang dalitan nga man-og sa sadto nga gatong tungod sa init sang kalayo, kag ginkagat ang iya kamot. 4Pagkakita sang mga pumuluyo didto sang man-og nga nagakabit sa kamot ni Pablo, nagsiling sila, “Sigurado gid nga kriminal ini nga tawo. Nakaluwas siya sa dagat pero indi magtugot ang dios28:4 dios: ukon, diosa. sang katarungan nga mabuhi pa siya.” 5Pero ginwaslik lang ni Pablo ang man-og didto sa kalayo kag wala man siya maano. 6Nagapaabot ang mga tawo nga magbanog ang kamot ni Pablo ukon matumba siya kag mapatay. Pero madugay na ang ila hulat kag wala gid maano si Pablo. Gani nagbaylo ang ila hunahuna kag nagsiling sila, “Isa siya ka dios!”
7Ang ngalan sang pangulo sang sadto nga lugar amo si Publius. Ang iya duta malapit gid lang sa amon gintakasan. Maayo ang iya pagbaton sa amon, kag sa sulod sang tatlo ka adlaw didto kami sa iya nagdayon. 8Natabuan man sadto nga ang amay ni Publius nagamasakit. May hilanat siya kag ginadisenterya. Gani nagsulod si Pablo sa iya kuwarto kag nagpangamuyo. Dayon gintungtong niya ang iya kamot sa nagamasakit kag nag-ayo siya. 9Tungod sa sadtong hitabo, ang tanan nga nagamasakit didto sa isla nagkaladto sa amon kag gin-ayo man sila. 10Madamo ang ila ginhatag sa amon nga mga regalo. Kag sang magpanakayon na kami, gindul-ungan pa nila kami sang amon mga kinahanglanon didto sa sakayan.
Halin sa Malta pa-Roma
11Sa tapos sang tatlo ka bulan nga pagtiner namon sa isla sang Malta, nagsakay kami sa isa ka sakayan nga nagpalipod didto sang tigmaladlos. Ini nga sakayan halin sa Alexandria. Ang iya marka sa dulong amo ang larawan sang kapid nga dios. 12Paghalin namon sa Malta, nag-agi kami sa Syracuse kag tatlo kami ka adlaw didto. 13Halin didto nagpanakayon28:13 nagpanakayon: sa literal, nagburdahi. kami hasta nakaabot kami sa Regium. Sang madason nga adlaw naghuyop ang habagat, kag sa sulod sang duha ka adlaw nakaabot kami sa Puteoli. 14Didto may nakita kami nga mga kauturan kay Cristo. Nagpangabay sila sa amon nga magtiner didto sa ila sing isa ka semana. Pagkatapos nagderetso kami sa Roma. 15Pagkabati sang mga tumuluo sa Roma nga nag-abot na kami, ginsugat nila kami sa Merkado sang Apius28:15 sang Apius: ukon, ni Apius. kag sa Tres Tabernas. Sang makita ni Pablo ang mga tumuluo nagpasalamat siya sa Dios kag nagbakod ang iya kaugalingon.
Sa Roma
16Sang pag-abot namon sa Roma, gintugutan si Pablo sa pag-estar kon diin ang luyag niya, nga may isa ka soldado nga magabantay sa iya.
17Pagkaligad sang tatlo ka adlaw, ginpatawag ni Pablo ang mga pangulo sang mga Judio sa Roma. Sang nagatipon sila, nagsiling siya, “Mga utod, bisan wala ako sang may nahimo nga kontra sa aton banwa ukon sa mga kinabatasan nga halin sa aton mga katigulangan, gindakop nila ako sa Jerusalem kag gin-akusar sa gobyerno sang Roma. 18Gin-imbistigar ako sang Romanhon nga mga opisyal, kag pagkatapos nga mahibaluan nila nga wala gid ako sing may nahimo nga malain agod sentensyahan nga patyon, buy-an kuntani nila ako. 19Pero ginbalabagan sang mga Judio, gani napilitan ako nga magdangop sa Emperador, bisan wala ako sing kaso kontra sa akon kasimanwa nga mga Israelinhon. 20Amo ini nga ginpatawag ko kamo, agod makahambal ako sa inyo, kay ginakadenahan ako subong tungod nga nagapati ako sa ginalauman sang mga Judio.”
21Nagsiling sila kay Pablo, “Wala kami nakabaton sang sulat halin sa Judea parte sa imo. Ang aton kapareho nga mga Judio nga nag-abot diri halin sa Jerusalem wala man sing dala nga balita ukon malain nga inughambal kontra sa imo. 22Pero gusto man namon nga mabatian kon ano ang imo inugsugid, kay nahibaluan namon nga bisan diin nga lugar, ginapakalain sang mga tawo ang sekta mo nga ina.”
23Gani nagsugtanay sila kon san-o nga adlaw sila magtipon. Pag-abot sang natalana nga adlaw, mas madamo sang sa una ang nagtipon didto sa balay nga ginadayunan ni Pablo. Halin sa aga hasta sa gab-i ang pagpanaysayon ni Pablo. Ginpamatud-an niya sa ila ang parte sa paghari sang Dios, kag ginpaathag niya sa ila ang parte kay Jesus paagi sa Kasuguan ni Moises kag sa mga sinulatan sang mga propeta agod magtuo sila sa iya. 24Ang iban nagpati sa iya ginahambal, pero ang iban wala magpati. 25Tungod nga indi sila maghilisugot, nagpalauli sila. Pero sa wala pa sila magpalauli may ginhambal pa si Pablo sa ila. Siling niya, “Wala gid nagsala ang ginsiling sang Espiritu Santo sa aton mga katigulangan paagi kay Propeta Isaias. 26Kay nagsiling siya,
‘Kadtui ang ini nga mga tawo kag silingon mo sila:
Sige lang kamo pamati, pero indi kamo makaintiendi.
Sige lang kamo tulok, pero indi kamo makakita.
27Kay matig-a ang tagipusuon sang sini nga mga tawo.
Gintakpan nila ang ila mga dulunggan,
kag ginpiyong nila ang ila mga mata.
Kay basi makakita sila kag makabati,
kag makaintiendi sila kag magbalik sa akon,
kag ayuhon ko sila.’ ”28:27 Isa. 6:9-10.
28Nagsiling pa gid si Pablo, “Gusto ko man isugid sa inyo nga ang pulong sang Dios parte sa kaluwasan ginbalita na sa mga indi Judio; kag magapamati gid sila.” [29Paghambal sadto ni Pablo, nagpalauli ang mga Judio nga mainit ang ila pagbinaisay.]
30Sa sulod sang duha ka tuig nagtiner si Pablo sa balay nga iya ginaarkilahan. Kag ginbaton niya ang tanan nga nagbisita sa iya. 31Gintudluan niya sila parte sa paghari sang Dios kag parte kay Ginoong Jesu-Cristo. Wala gid siya nahadlok sa iya mga pagpanudlo kag wala sing may nag-upang28:31 nag-upang: ukon, nagdumili. sa iya.
Pavel în Malta
1După ce am fost salvați din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. 2Barbarii2 Cu referire aici la populația băștinașă. ne‑au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne‑au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și din cauza frigului. 3Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s‑a prins de mână. 4Când barbarii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și‑au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un ucigaș, căci Dreptatea4 Gr.: Dike, zeița dreptății la vechii greci. Ea apare în literatura greacă pre‑clasică și în cea clasică fie alături de Zeus (stând lângă tronul lui), fie alături de alte zeițe sau fiind una dintre cele trei Hore, zeități ale anotimpurilor și ale ordinii naturale și sociale în mitologia greacă. nu‑l lasă să trăiască!“ 5Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău. 6Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și‑au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
7Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale fruntașului7 Insula Malta avea statutul de municipiu, iar guvernatorul ei purta titlul de municipi Melitesium primus omnium, „cel mai important dintre toți oamenii municipalității Maltei“. insulei, al cărui nume era Publius. El ne‑a primit și ne‑a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. 8Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s‑a dus la el, s‑a rugat punându‑și mâinile peste el și l‑a vindecat. 9După ce s‑a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați. 10Ei ne‑au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne‑au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie.
Pavel sosește în Roma
11După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor11 Castor și Pollux, considerați în mitologia greco-romană „fiii lui Zeus“ (gr.: dioscuroi) și protectorii marinarilor.. 12Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, 13iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, 14unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma. 15Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându‑i, Pavel I‑a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.
16Când am intrat în Roma, centurionul i‑a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar lui Pavel i s‑a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.
Pavel predică în Roma
17După trei zile, Pavel i‑a chemat la el pe fruntașii iudeilor, iar când aceștia s‑au adunat, le‑a zis:
– Bărbați, fraților, deși n‑am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor părinților noștri, totuși am fost luat prizonier în Ierusalim și dat în mâinile romanilor. 18Aceștia, după ce m‑au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine niciun motiv de condamnare la moarte. 19Dar, pentru că iudeii s‑au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nicio acuzație împotriva neamului meu. 20Din acest motiv v‑am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!
21Ei i‑au răspuns:
– Noi n‑am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și niciunul dintre frații care au venit aici n‑a anunțat sau n‑a vorbit ceva rău despre tine. 22Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei partide.
23Așadar, ei i‑au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le‑a explicat lucrurile, depunând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să‑i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți. 24Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși. 25Fiindcă începuseră să plece acasă în dezacord unii cu alții, Pavel le‑a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt strămoșilor25 Lit.: taților. voștri prin profetul Isaia, 26când a zis:
«Du‑te la poporul acesta și spune:
Veți auzi cu auzul,26 Sau: Auzind veți auzi, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a auzi mereu. dar nicidecum nu veți înțelege,
și veți privi cu privirea,26 Sau: Privind veți privi, un idiom ebraic preluat în limba greacă, având sensul de a privi mereu. dar nicidecum nu veți pricepe.
27Căci inima acestui popor s‑a împietrit.
Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să‑i vindec!»27 Vezi Is. 6:9-10.
28Să știți deci că mântuirea aceasta dată de Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, și ele o vor asculta!“ 29Când Pavel a rostit aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.
30Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într‑un loc pe care și‑l închiriase. Și‑i primea pe toți cei ce veneau la el, 31proclamând Împărăția lui Dumnezeu și dând învățătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.
