Binuhatan 16 – HLGN & NTLR

Ang Pulong Sang Dios

Binuhatan 16:1-40

Nag-upod si Timoteo kay Pablo kag kay Silas

1Nagpadayon sila ni Pablo sa paglakat sa Derbe kag sa Lystra. May sumulunod ni Jesus didto sa Lystra nga si Timoteo. Ang iya iloy Judio kag tumuluo man, pero ang iya amay Griego. 2Suno sa mga tumuluo didto sa Lystra kag sa Iconium, si Timoteo maayo nga tawo. 3Gusto ni Pablo dal-on si Timoteo, gani gintuli niya siya agod wala sing reklamo ang mga Judio kontra kay Timoteo, kay ang tanan nga Judio nga nagaestar sa amo nga mga lugar nakahibalo nga Griego ang amay ni Timoteo. 4Pagkatapos nagkadto sila sa mga banwa kag ginsaysay nila sa mga tumuluo ang mga pagsulundan nga ginkasugtan sang mga apostoles kag sang mga manugdumala sang iglesya didto sa Jerusalem. Ginsilingan nila ang mga tumuluo nga tumanon nila ini nga mga pagsulundan. 5Gani naglig-on pa gid ang mga iglesya sa pagtuo, kag adlaw-adlaw nagadamo pa gid ang mga tumuluo.

Ang Lalaki nga Taga-Macedonia

6Dayon nagkadto sila sa mga lugar nga sakop sang Frigia kag Galacia, kay wala sila pagtuguti sang Espiritu Santo nga magwali sang pulong sang Dios didto sa probinsya sang Asia. 7Pag-abot nila sa dulunan sang Mysia, gusto nila kuntani nga magkadto sa Bitinia, pero ang Espiritu ni Jesus wala nagtugot sa ila. 8Gani nag-agi na lang sila sa Mysia kag nagdulhog sa Troas. 9Sadto nga gab-i may ginpakita ang Dios kay Pablo. Nakita niya ang isa ka tawo nga taga-Macedonia nga nagatindog kag nagapakitluoy sa iya. Siling sang tawo, “Tabok ka diri sa Macedonia kag buligi kami.” 10Gani nanghimos kami dayon sa pagkadto sa Macedonia, tungod nga nabatyagan namon nga ginatawag kami sang Dios sa pagwali sang Maayong Balita sa mga tawo didto.

Nagtuo si Lydia kay Jesus

11Nagsakay kami sa sakayan halin sa Troas kag nagderetso sa Samotracia, kag sang masunod nga adlaw nag-abot kami didto sa Neapolis. 12Halin sa Neapolis nagdungka kami sa Filipos nga isa ka siyudad sa nahauna nga distrito sang Macedonia. Madamo sa mga nagaestar didto taga-Roma, pati ang ila mga manugdumala. Nagtiner kami sa Filipos sang pila ka adlaw. 13Pag-abot sang Adlaw nga Inugpahuway, nagguwa kami sa siyudad kag nagkadto sa higad sang suba tungod nga naghunahuna kami nga may lugar didto nga ginatipunan sang mga Judio agod magpangamuyo. May nagtipon didto nga mga babayi, gani nagpungko kami kag nagsugilanon sa ila. 14Isa sang mga nagapamati sa amon amo si Lydia nga taga-Tiatira. Negosyante siya sang malahalon nga mga tela nga granate,16:14 granate: sa English, purple. kag nagasimba man sa Dios. Gintandog sang Ginoo ang iya tagipusuon nga batunon ang mga ginahambal ni Pablo. 15Nagpabautiso siya kag ang iya panimalay. Pagkatapos gin-agda niya kami sa iya balay. Nagsiling siya, “Kon nagapati kamo nga ako matuod na nga tumuluo sa Ginoo, didto kamo magdayon sa akon balay.” Kag napilitan kami.

Ginpriso si Pablo kag si Silas sa Filipos

16Isa ka adlaw, samtang nagapakadto kami sa lugar nga ginatipunan sa pagpangamuyo, ginsugata kami sang isa ka ulipon nga dalagita. Ato nga dalagita ginagamhan sang malaot nga espiritu nga nagahatag sa iya sang abilidad sa pagpakot sang mga matabo sa palaabuton. Paagi sa sining abilidad nakapangwarta sing dako ang iya mga agalon. 17Karon, ini nga babayi permi lang nagasunod-sunod sa amon ni Pablo, kag amo ini ang iya ginasinggit, “Ini nga mga tawo mga alagad sang Labing Mataas nga Dios! Ginawali nila sa inyo kon paano kamo maluwas!” 18Adlaw-adlaw amo ato ang iya ginahimo hasta tinak-an si Pablo. Gani binalikid niya ini nga babayi kag nagsiling sa malaot nga espiritu nga nagapuyo sa iya, “Sa ngalan 16:18 ngalan: buot silingon, gahom ukon awtoridad. ni Jesu-Cristo ginamanduan ko ikaw nga magguwa sa iya!” Kag sa gilayon nagguwa sa iya ang malaot nga espiritu. 19Pagkakita sang iya mga agalon nga wala na sila paglaom nga makapanguwarta pa paagi sa iya, gindakop nila si Pablo kag si Silas kag gin-guyod sa plasa kag gindala sa mga opisyal sang sadto nga lugar. 20Nagsiling sila sa mga opisyal, “Ini nga mga tawo mga Judio kag nagagamo diri sa aton siyudad. 21Nagatudlo sila sang mga pamatasan nga kontra sa aton kasuguan. Mga Romanhon kita, gani indi kita makasunod sang ila mga ginatudlo!” 22Kag nagpuli ang mga tawo didto sa pagsakit sa ila ni Pablo. Pagkatapos ginpabugras sang mga opisyal ang mga bayo ni Pablo kag ni Silas kag ginpahanot sila dayon. 23Sang natam-an na sila sing hanot, ginsulod nila sila sa prisohan. Ginsugo nila ang guwardya nga bantayan gid sila sing maayo. 24Gani ginsulod sila sang guwardya sa sulod gid nga selda kag gin-gapos ang ila mga tiil.

25Sang mga tungang gab-i na, nagapangamuyo si Pablo kag si Silas kag nagakanta sang mga pagdayaw sa Dios. Ang ila mga kaupod nga mga priso nagapamati sa ila. 26Sa hinali lang naglinog sing mabaskog kag nag-uyog ang prisohan. Nag-alabri ang mga puwertahan sang prisohan kag nagkalahukas ang mga kadena sang tanan nga priso. 27Nakamata ang guwardya, kag pagkakita niya nga abri na ang mga puwertahan sang prisohan, ang hunahuna niya nakapalagyo na ang mga priso. Gani gin-gabot niya ang iya espada agod manginmatay. 28Pero nagsinggit si Pablo, “Indi ka magpanginmatay! Ari pa kami tanan!” 29Nagpakuha sing suga ang guwardya kag nagdali-dali siya sulod didto kag nagluhod sa atubangan nila ni Pablo kag ni Silas nga nagakurog. 30Dayon, gindala niya sila ni Pablo sa guwa kag nagpamangkot, “Ano ang akon himuon agod maluwas ako?” 31Nagsabat sila ni Pablo, “Magtuo ka kay Ginoong Jesus kag maluwas ka kag ang imo panimalay.” 32Dayon gintudlo nila ni Pablo ang pulong sang Ginoo sa iya kag sa tanan nga miyembro sang iya panimalay. 33Sa sadto gid nga gab-i ginhugasan sang guwardya ang ila mga pilas, kag nagpabautiso siya dayon pati ang bug-os niya nga panimalay. 34Pagkatapos gindala niya sila ni Pablo sa iya balay kag ginpakaon. Nalipay gid ang guwardya kag ang iya bug-os nga panimalay nga sila nagatuo na sa Dios.

35Pagkaaga nagsugo ang mga opisyal sa mga pulis nga buy-an na sila ni Pablo. 36Kag ini ginbalita sang guwardya kay Pablo. Nagsiling siya, “Nagpasugo ang mga opisyal nga buy-an na kamo. Gani magguwa na kamo kag maayo lang nga paglakat.” 37Pero nagsiling si Pablo sa mga pulis nga ginsugo, “Ginlapas sang mga opisyal ang kasuguan sang Roma tungod nga kami nga mga Romanhon man wala nila anay pag-imbistigara, kundi ginpahanot nila kami sa publiko kag pagkatapos ginsulod nila kami dayon sa prisohan. Pero karon gusto nila nga sa tago lang ang pagpaguwa sa amon? Indi mahimo! Kinahanglan ang mga opisyal mismo amo ang magkadto diri kag sila gid ang magpaguwa sa amon.” 38Pagsugid sang mga pulis sa mga opisyal sang ginhambal ni Pablo nga sila mga Romanhon, kinulbaan sila. 39Gani nagkadto ang mga opisyal sa prisohan kag nagpangayo pasensya sa ila ni Pablo. Dayon ginpaguwa nila sila ni Pablo kag ginpangabay nga maghalin na sila sa sadto nga siyudad. 40Sang nakaguwa na si Pablo kag si Silas sa prisohan, nagkadto sila dayon sa balay ni Lydia. Nagpakigkita sila didto sa mga tumuluo, kag ginlaygayan nila sila agod palig-unon ang ila pagtuo. Pagkatapos naglakat sila.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 16:1-40

Timotei îi însoțește pe Pavel și Silas

1Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2El avea o bună mărturie printre frații din Listra și Iconia. 3Pavel a vrut să‑l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l‑a luat, l‑a circumcis3 Pavel nu acționează împotriva convingerilor sale și nici împotriva deciziilor menționate în cap. 15. Din cauză că mama lui Timotei era evreică, acesta ar fi putut fi considerat un evreu apostat dacă era necircumcis. Dacă rămânea necircumcis ar fi generat discuții inutile și ostilitate din partea evreilor în orice loc ar fi ajuns. Decizia lui Pavel de a‑l circumcide nu are nimic de‑a face cu mântuirea, ci are scopul de a evita conflictele care ar fi putut deveni un obstacol în răspândirea Evangheliei., din cauza iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec. 4În timp ce treceau prin cetăți, îi îndemnau pe frați să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrânii4 Sau: prezbiterii. din Ierusalim. 5Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel cu bărbatul macedonean

6Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia6 Vezi nota de la 2:9., au trecut prin ținutul Frigiei și al Galatiei. 7Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le‑a dat voie. 8Au trecut deci prin Misia și s‑au dus în Troa. 9În timpul nopții, Pavel a avut9 Lit.: a văzut. o viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare și‑l ruga: „Treci în Macedonia și ajută‑ne!“ 10După ce Pavel a avut10 Lit.: a văzut. viziunea, am10 Prima din cele patru secțiuni în care se folosește persoana I plural, fapt ce îl indică pe Luca drept martor ocular (16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1–28:16). căutat imediat să ne ducem în Macedonia10 Provincia romană a Macedoniei, în Grecia., înțelegând că Dumnezeu ne‑a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11Am pornit pe mare din Troa și ne‑am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedoniei12 Macedonia era împărțită în patru regiuni administrative, Amfipolis fiind capitala regiunii în care era situată cetatea Filipi. Expresia cea dintâi cetate poate avea mai multe sensuri: „una dintre cele mai importante cetăți“; „prima cetate din acea regiune în care au ajuns“; „cea dintâi cetate în ce privește trecutul istoric“. și totodată o colonie12 Un amănunt foarte important; o colonie deținea dreptul italic, care îi conferea egalitate în privilegii cu Roma: scutire de impozite, independență administrativă, cetățenia romană pentru locuitorii ei. Populația era compusă din: coloniști romani (care nu erau toți de origine latină), populația veche traco-ilirică și greacă și cei ce formau populația flotantă (între care se aflau și iudeii).. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune13 Erau prea puțini iudei în Filipi pentru a forma o sinagogă. Vezi nota de la 6:9.. Ne‑am așezat și le‑am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14O anumită femeie pe nume Lidia – vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu – asculta și ea. Domnul i‑a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne‑a rugat, zicând: „Dacă ați găsit că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“ Și ne‑a înduplecat.

Pavel și Silas în închisoare

16Într‑o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne‑a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație16 Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse și a viitorului. Gr.: un duh al lui Pithon, Pithon fiind un șarpe mitic, venerat la Delfi, unde se afla celebrul oracol. și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei. 17Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului cel Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“ 18Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s‑a întors și i‑a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“ Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s‑a dus, i‑au apucat pe Pavel și pe Silas și i‑au târât în piața publică, înaintea conducătorilor. 20I‑au adus înaintea magistraților20 Gr.: strategos. Lat.: praetor. Probabil termenul nu face referire la funcția propriu-zisă, care era o magistratură importantă, ci este folosit din politețe – așa cum se întâmpla, de altfel, în unele colonii romane, cum este Filipi. și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ 22Mulțimea s‑a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le‑au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele. 23După ce le‑au dat multe lovituri, i‑au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să‑i păzească bine. 24Primind un astfel de ordin, temnicerul i‑a aruncat în temnița dinăuntru și le‑a legat picioarele în butuci.

25Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și‑I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. 26Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s‑au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s‑au deschis dintr-odată și fiecăruia i s‑au dezlegat lanțurile. 27Temnicerul s‑a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și‑a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.

28Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu‑ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!

29Atunci temnicerul a cerut făclii, s‑a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.

30Apoi, conducându‑i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

31Ei i‑au răspuns:

– Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta!31 Versetul nu promovează și nici nu promite mântuirea celor necredincioși dintr‑o familie cu un singur membru credincios. Credința celui credincios nu se aplică celorlalți membri ai familiei lui. Vezi v. 32, unde Cuvântul a fost predicat întregii familii, fiecăruia oferindu‑i‑se posibilitatea să creadă și să fie mântuit.

32Și i‑au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i‑a luat și le‑a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui. 34După aceea i‑a dus acasă la el și le‑a pus masa. Și s‑a bucurat nespus cu toți cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

35Când s‑a făcut ziuă, magistrații i‑au trimis pe ofițeri să‑i spună temnicerului: „Eliberează‑i pe oamenii aceia!“

36Temnicerul i‑a transmis lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum deci ieșiți și duceți‑vă în pace!

37Însă Pavel le‑a zis ofițerilor:

– Ne‑au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani37 Era împotriva legii romane ca un cetățean roman să fie bătut în public sau să fie condamnat fără a fi judecat., ne‑au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns?! În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!

38Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s‑au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani 39și au venit să‑i liniștească. I‑au condus afară și i‑au rugat să plece din cetate. 40Au ieșit din închisoare și s‑au dus la Lidia, iar după ce i‑au văzut și i‑au încurajat pe frați, au plecat.