1May nagsugid kay Joab nga nagahilibion ang hari kag nagapangasubo tungod kay Absalom. 2Sang mabatian man ini sang mga soldado, nauntat ang ila kinasadya sa ila nga pagdaog, kag nagpangasubo man sila. 3Nagbalik sila nga malinong sa banwa sang Mahanaim, pareho sa mga soldado nga nahuya tungod kay nagpalagyo sa inaway. 4Gintabunan ni David ang iya guya kag naghibi sing tudo, “O Absalom, anak ko, anak ko!”
5Dayon nagkadto si Joab sa balay sang hari kag nagsiling, “Ginpakahuy-an mo subong nga adlaw ang imo mga tinawo nga nagluwas sang imo kabuhi kag sang kabuhi sang imo mga anak kag mga asawa. 6Ginapalangga mo ang nagakontra sa imo, kag ginakontra mo ang nagapalangga sa imo. Maathag nga ginapakawalay pulos mo ang imo mga opisyal kag mga tinawo. Nareyalisar ko nga mas nalipay ka pa kon tanan kami ang napatay kag si Absalom iya buhi. 7Karon, guwa ka, kag pasalamati ang imo mga tinawo. Kay kon indi ka, ginasumpa ko sa Ginoo nga wala sing may magpabilin sa ila upod sa imo sini nga gab-i. Kag amo ini ang pinakamalain nga matabo sa imo halin sang una hasta subong.” 8Gani nagtindog si David kag nagpungko sa may puwertahan sang banwa. Sang mahibaluan ini sang mga tawo, nagtipon sila tanan sa iya.
Nagbalik si David sa Jerusalem
Sa pihak nga bahin, nagpalalagyo pauli ang mga soldado sang Israel nga mga tinawo ni Absalom. 9Nagbinais-bais ang mga tawo sa bug-os nga Israel. Siling nila, “Ginluwas kita ni Haring David sa kamot sang aton mga kaaway nga mga Filistinhon, pero nagpalagyo siya sa aton nasyon tungod kay Absalom. 10Karon, si Absalom nga aton ginpili nga magpangulo sa aton napatay sa inaway. Ngaa indi kita magpangita sang paagi nga mapabalik ta si David bilang hari?”
11-12Sang mabalitaan ni Haring David ang ila gin-estoryahan, nagpadala siya sang mensahi sa mga pari nga si Zadok kag si Abiatar, nga nagasiling, “Ihambal ninyo ini sa mga manugdumala sang Juda: ‘Nabalitaan ko nga gusto sang inyo mga pumuluyo nga ibalik ako bilang hari. Ngaa ulihi kamo sa pagpabalik sa akon bilang hari? Indi bala nga mga paryente ko kamo kag mga kadugo ko gid?’ 13Kag ihambal man ninyo ini kay Amasa, ‘Tungod kay kadugo ko ikaw, himuon ko ikaw nga kumander sang akon mga soldado sa baylo ni Joab. Kon indi ko paghimuon ini, kabay pa nga silutan ako sang Dios sing puwerte gid.’ ”
14Nakombinsi ni David ang tanan nga taga-Juda kag nag-isa sila sa ila desisyon. Nagpadala sila sang mensahi kay David nga nagasiling, “Magbalik ka na diri sa amon kag ang tanan mo nga tinawo.”
15Samtang nagapabalik si David, ginsugata siya sang mga tawo sang Juda didto sa Suba sang Jordan. Ini nga mga tawo nagtipon sa Gilgal sa pagbulig kay David sa pagtabok sa suba. 16Nagdali-dali man upod sa pagsugata kay David si Shimei nga anak ni Gera, nga isa ka Benjaminhon halin sa Bahurim. 17May upod siya nga 1,000 ka Benjaminhon, lakip na diri si Ziba nga alagad sang pamilya ni Saul, kag ang iya 15 ka anak nga lalaki kag 20 ka suluguon. Nagdali-dali gid sila sa pagsugata kay David sa Suba sang Jordan. 18Ginbuligan nila tanan si David kag ang iya panimalay sa pagtabok sa suba, kag gintuman nila ang bisan ano nga gusto ni David.
Ang Kaayo ni David kay Shimei
Sang manugtabok pa lang si David sa Suba sang Jordan, nagluhod si Shimei sa iya 19kag nagsiling, “Mahal nga Hari, patawara ako. Kabay pa nga kalimtan mo na ang akon malain nga ginhimo sa imo sang naghalin ka sa Jerusalem. 20Ginaako ko nga nakasala gid ako, Mahal nga Hari. Amo gani nga una gid ako nga nagkadto diri sang sa iban nga mga tribo sa aminhan19:20 sang sa iban nga mga tribo sa aminhan: sa literal, sa bug-os nga panimalay ni Jose. sa pagsugata sa imo.”
21Dayon nagsiling si Abishai nga anak ni Zeruya, “Indi bala nga dapat patyon si Shimei tungod kay ginpakamalaot niya ang hari nga ginpili sang Ginoo?” 22Pero nagsiling si David, “Kamo nga mga anak ni Zeruya, ano ang inyo labot? Indi ninyo pagkontraha ang akon desisyon subong. Ako na subong ang hari sang Israel, kag wala sing tawo nga pagapatyon sa Israel subong nga adlaw.” 23Gani nagsiling si David kay Shimei, “Nagasumpa ako nga indi ka gid pagpatyon.”
24-25Nagkadto man didto si Mefiboshet nga apo ni Saul sa pagsugata kay David. Halin siya sa Jerusalem. Wala siya makapanghinaw sang iya tiil, wala makapamarbas, kag wala man makailis sang iya bayo halin sang naghalin si David sa Jerusalem hasta nga nakabalik siya nga wala maano. Sang pag-abot niya didto, ginpamangkot siya ni David, “Mefiboshet, ngaa wala ka mag-upod sa akon?” 26Nagsabat siya, “Mahal nga hari, nahibaluan mo nga lupog ako. Ginsilingan ko ang akon suluguon nga si Ziba nga ipreparar niya ang akon asno agod makasakay ako kag makaupod sa imo. Pero gintraiduran niya ako. 27Kag ginbutang-butangan niya ako sa imo nga kuno indi ako mag-upod. Pero nahibaluan mo ang matuod kay pareho ka sa anghel sang Dios, gani himua ang maayo para sa imo. 28Dapat lang kuntani nga pamatyon mo ang tanan nga kaliwat sang akon lolo, pero ginhatagan mo ako nga imo alagad sang pabor sa pagkaon upod sa imo. Gani wala ako sing kinamatarong sa pagpangayo pa sa imo sang pabor.” 29Nagsiling si David sa iya, “Husto na ina. Nakadesisyon na ako nga tungaon ninyo ni Ziba ang duta ni Saul.” 30Nagsiling si Mefiboshet sa hari, “Ihatag na lang sa iya tanan. Para sa akon kontento na ako nga nakapauli ka nga wala maano.”
Ang Kaayo ni David kay Barzilai
31Nagkadto man kay David si Barzilai nga taga-Gilead halin sa Rogelim. Gusto man niya magbulig sa pagpatabok sa ila ni David sa Suba sang Jordan. 32Tigulang na si Barzilai; 80 na ang iya edad. Manggaranon gid siya, kag siya ang naghatag sang mga kinahanglanon ni David sang didto pa si David nagatiner sa Mahanaim. 33Nagsiling si David sa iya, “Magtabok ka upod sa akon kag mag-estar sa Jerusalem. Ako ang bahala sa imo didto.” 34Pero nagsabat si Barzilai, “Indi na ako maglawig, ngaa nga maupod pa ako sa imo sa Jerusalem? 3580 na ang akon edad, kag indi na ako makahibalo kon ano ang manami kag ang indi manami. Indi na ako makapanabor sang akon ginakaon kag ginainom. Indi na ako makabati sang mga manugkanta. Mabudlayan ka lang sa akon, Mahal nga Hari. 36Gamay man lang nga pabor19:36 Gamay man lang nga pabor: ukon, Indi gid man malayo. ang pagdul-ong ko sa imo,19:36 sa imo: sa Hebreo, sa imo sa Jordan. ngaa balusan mo gid ako sang pareho sina? 37Mapauli lang ako, agod nga kon mapatay ako, didto ako mapatay sa akon kaugalingon nga banwa, nga sa diin ginlubong ang akon ginikanan. Pero ari ang akon anak nga si Kimham nga magaalagad sa imo. Dal-a siya, Mahal nga Hari, kag himua sa iya kon ano ang maayo para sa imo.” 38Nagsabat ang hari, “Paupdon ko siya sa akon kag himuon ko sa iya ang bisan ano nga maayo para sa imo, kag himuon ko man sa imo ang bisan ano nga ipangabay mo sa akon.” 39Ginhakos ni David si Barzilai kag ginbendisyunan. Dayon nagtabok si David kag ang tanan niya nga tinawo sa Suba sang Jordan. Kag nagpauli si Barzilai sa iya balay.
40Sang nakatabok na si David, nagkadto siya sa Gilgal kaupod si Kimhan kag ang tanan nga soldado sang Juda kag ang katunga sang mga soldado sang Israel.
41Karon, nagkadto kay David ang tanan nga soldado sang Israel kag nagreklamo kon ngaa ang ila kadugo nga mga taga-Juda amo gid ang nagpangamot sa pagpatabok sa iya kag sa iya pamilya, kag sa tanan niya nga tinawo. 42Nagsabat ang mga taga-Juda sa mga soldado sang Israel, “Ginhimo namon ini tungod kay ang hari amon malapit nga paryente. Gani ngaa mangakig gid kamo? Nakabaton bala kami sang pagkaon ukon sang bisan ano nga regalo halin sa iya? Wala gid!” 43Nagsabat ang katawhan sang Israel, “Napulo kami ka tribo sa Israel, gani napulo ka pilo ang amon kinamatarong sa hari sang sa inyo. Ngaa ginahikayan ninyo kami? Indi bala nga kami gani ang una nga nagsiling nga pabalikon naton ang aton hari?” Pero indi gid magpasupil ang katawhan sang Juda, kag masakit sila kon magsabat sa katawhan sang Israel.
1Lui Ioab i s‑a spus: „Iată, regele plânge și îl bocește pe Absalom.“ 2Astfel, în ziua aceea, victoria s‑a prefăcut în bocet pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându‑se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său.“ 3În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
5Ioab a intrat în palat la rege și i‑a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care au salvat astăzi viața ta, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața țiitoarelor tale. 6Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne spui că, pentru tine, conducătorii și slujitorii nu înseamnă nimic. Și știu că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți astăzi am fi morți, atunci lucrul acesta ar fi fost drept în ochii tăi. 7Așadar, ridică‑te, ieși și vorbește‑le slujitorilor tăi pe placul inimii lor, căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va mai rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta! Astfel, această nenorocire ar fi mai mare decât toate nenorocirile care ți s‑au întâmplat din tinerețe și până astăzi.“ 8Regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. A fost înștiințat întregul popor, zicându‑se: „Iată că regele s‑a așezat la poartă!“ Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David se întoarce la Ierusalim
Între timp Israel fugise, fiecare bărbat la cortul lui. 9În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne‑a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne‑a izbăvit din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, izgonit de Absalom. 10Acum însă Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să‑l aduceți pe rege înapoi?“
11Când regele David a aflat ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați‑i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să‑l aduceți pe rege înapoi acasă? 12Voi sunteți frații mei; sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să‑l aduceți acasă pe rege?»“ 13Iar lui Amasa să‑i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea13 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Dumnezeu și chiar mai mult). dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oștirii, în locul lui Ioab.“
14Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să‑i spună regelui: „Întoarce‑te împreună cu slujitorii tăi.“ 15Regele a pornit înapoi și a ajuns la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal ca să‑l întâmpine pe rege și să‑l treacă Iordanul.
16Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s‑a grăbit să se coboare cu bărbații lui Iuda ca să‑l întâmpine pe regele David. 17Împreună cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, precum și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de slujitori ai săi. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele. 18El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință.18 Lit.: să facă ceea ce era bine în ochii regelui. Șimei, fiul lui Ghera, s‑a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.
19El i‑a zis regelui:
– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu‑și aducă aminte de răul pe care robul său i l‑a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta. 20Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif20 Cu referire la semințiile din nord, dintre care Efraim și Manase (fiii lui Iosif) erau cele mai importante (vezi Ios. 18:5; Jud. 1:22). ca să‑l întâmpin pe stăpânul meu, regele.
21Abișai, fiul Țeruiei, a zis:
– Nu trebuie oare ca Șimei să fie omorât pentru că l‑a blestemat pe unsul Domnului?
22Însă David a zis:
– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare omorât vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?
23Apoi regele i‑a zis lui Șimei:
– Nu vei muri.
Și regele i‑a promis printr‑un jurământ.
24În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu‑și îngrijise picioarele, nu‑și aranjase barba și nu‑și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.
25Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l‑a întrebat:
– Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?
26El a răspuns:
– O, rege, stăpânul meu, robul tău, fiind olog, s‑a gândit: „Voi înșeua un măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m‑a trădat. 27L‑a defăimat pe robul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ceea ce consideri că este bine.27, 37-38 Lit.: ceea ce este bine în ochii tăi. 28Căci toți cei din familia tatălui meu nu merită nimic mai mult decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i‑ai dat voie robului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?
29Regele i‑a zis:
– De ce mai vorbești despre aceste lucruri? Am spus: tu și Țiba veți împărți pământul.
30Mefiboșet i‑a zis regelui:
– Poate să ia el chiar tot, de vreme ce stăpânul meu, regele, s‑a întors teafăr acasă.
31Ghiladitul Barzilai s‑a coborât din Roghelim și a traversat Iordanul împreună cu regele, ca să‑l însoțească până dincolo de Iordan. 32Barzilai era foarte bătrân, fiind în vârstă de optzeci de ani. El asigurase hrana regelui în timpul șederii acestuia la Mahanayim, căci era un om foarte bogat.
33Regele i‑a zis lui Barzilai:
– Însoțește‑mă, iar eu îți voi asigura hrana în timp ce ești cu mine la Ierusalim.
34Dar Barzilai i‑a zis regelui:
– Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu regele la Ierusalim? 35Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate robul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie robul tău o povară pentru stăpânul meu, regele? 36Robul tău îl va însoți puțin pe rege dincolo de Iordan. Oricum, de ce mi‑ar oferi regele o asemenea răsplată? 37Dă‑i voie, te rog, robului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Dar iată‑l pe robul tău, Chimham. Să traverseze el împreună cu stăpânul meu, regele! Fă pentru el ceea ce consideri că este bine.
38Regele i‑a răspuns:
– Chimham va traversa cu mine, iar eu voi face pentru el ceea ce consideri că este bine. Tot ce vei alege de la mine, voi face pentru tine.
39Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele i‑a dat sărutare lui Barzilai și l‑a binecuvântat, iar acesta s‑a întors acasă. 40Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l‑au ajutat pe rege să traverseze.
41Dar iată că toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis:
– De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te‑au furat și l‑au însoțit pe rege să traverseze Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?
42Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israel astfel:
– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?
43Bărbații lui Israel le‑au zis bărbaților lui Iuda:
– Noi avem dreptul la rege de zece ori mai mult decât voi. Chiar la David avem mai mult drept decât voi. Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l‑am chemat pe regele nostru înapoi.
Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.
