Ginsalakay sang Asiria ang Juda
(2 Har. 18:13-37; Isa. 36:1-22)
1Pagkatapos nga nahimo ni Hezekia ang iya mga buluhaton nga may katutom, ginsalakay ni Haring Senakerib sang Asiria ang Juda. Ginkibon niya kag sang iya nga soldado ang napaderan nga mga banwa, kay naghunahuna siya nga madaog niya ini para sa iya kaugalingon. 2Sang makita ni Hezekia nga pati ang Jerusalem salakayon ni Senakerib, 3nagpakigsugilanon siya sa iya mga opisyal kag sa mga pangulo sang iya mga soldado. Nagdesisyon sila nga pauntaton nila ang pag-ilig sang mga tuburan sa guwa sang siyudad. 4Gani nagtipon sila sang madamo gid nga mga tawo kag gintabunan nila ang mga ginaagyan sang tubig halin sa mga tuburan nga nagailig sa kadutaan. Kay siling nila, “Pag-abot diri sang mga hari sang Asiria, wala sila sang may makuhaan sang tubig.”
5Dayon ginpapag-on pa gid ni Hezekia ang iya mga depensa paagi sa pagpakay-o sang mga pader kag pagpatindog sang mga tore. Ginpalibutan pa gid niya sang isa pa ka pader ang siyudad sa guwa sang daan nga pader, kag ginpatumpukan niya ang manubo nga parte32:5 manubo nga parte: sa Hebreo, Millo. Indi klaro ang buot silingon sini. sang Banwa ni David. Nagpahimo man siya sang madamo nga mga armas kag mga taming.
6Nagbutang siya sang mga kumander sa mga tawo, kag ginpatipon niya sila sa plasa, sa may puwertahan dampi sang siyudad. Ginpalig-on niya sila nga nagasiling, 7“Magpakabakod kamo kag magpakaisog. Indi kamo magkahadlok ukon magkaluya tungod sa hari sang Asiria ukon sa iya madamo nga mga soldado. Kay may mas gamhanan nga nagaupod sa aton sang sa iya. 8Mga tawo lang ang iya kaupod, pero ang aton iya, ang Ginoo nga aton Dios. Siya ang magabulig sa aton kag magapakig-away para sa aton.” Gani naglig-on ang mga tawo tungod sa ginsiling ni Haring Hezekia sang Juda.
9Samtang ginakibon ni Haring Senakerib kag sang iya mga soldado ang banwa sang Lakish, ginpadala niya ang iya mga opisyal sa Jerusalem sa pagsiling sini kay Haring Hezekia kag sa mga katawhan didto:
10“Amo ini ang ginsiling ni Haring Senakerib sang Asiria: Ano bala ang inyo ginasaligan, nga nagapabilin gihapon kamo sa Jerusalem bisan ginakibon na kamo? 11Nagsiling si Hezekia sa inyo nga luwason kamo sang Ginoo nga inyo Dios sa kamot sang hari sang Asiria. Pero ginapatalang lang niya kamo, kay kon magpabilin kamo sa Jerusalem magakalamatay kamo sa gutom kag kauhaw. 12Indi bala nga si Hezekia mismo ang nagpaguba sang mga simbahan sang Ginoo sa mataas nga mga lugar, pati sang mga halaran sini? Nagsugo pa siya sa inyo nga mga taga-Juda kag taga-Jerusalem nga dapat magsimba kamo kag magsunog sang mga halad sa isa lang ka halaran.
13“Nahibaluan ninyo kon ano ang ginhimo ko kag sang akon mga katigulangan sa mga katawhan sa iban nga mga nasyon. Ti, naluwas bala sila sang ila mga dios sa akon kamot? 14Wala gid sing bisan isa sa mga dios sang mga nasyon nga ginlaglag ko ukon sang akon mga katigulangan nga nakaluwas sa iya katawhan sa akon kamot. Ti, makaluwas man bala sa inyo ang inyo dios sa akon kamot? 15Indi kamo magpatalang ukon magpatunto kay Hezekia. Indi kamo magpati sa iya, kay wala sing dios sa bisan diin nga nasyon ukon ginharian nga nakaluwas sa iya katawhan sa akon kamot ukon sa kamot sang akon mga katigulangan. Kag labi na gid ang inyo dios!”
16May gindugang pa gid nga malain nga mga pulong ang mga opisyal ni Senakerib kontra sa Ginoong Dios kag sa iya alagad nga si Hezekia. 17Nagpadala pa gid si Haring Senakerib sang mga sulat nga nagainsulto sa Ginoo, ang Dios sang Israel. Amo ini ang iya sulat: “Ang mga dios sang iban nga mga nasyon wala makaluwas sang ila katawhan sa akon kamot. Gani ang dios ni Hezekia indi man makaluwas sang iya katawhan sa akon kamot.” 18Ginhambal ini sing mabaskog sang mga opisyal ni Senakerib sa Hebreo nga lingguahe agod pakulbaan ang mga pumuluyo sang Jerusalem nga nagatipon sa may pader. Kay kon mahadlok na ang mga tawo, madali nila maagaw ang siyudad. 19Ini nga mga opisyal naghambal sing malain kontra sa Dios sang Jerusalem pareho sa ila ginhambal kontra sa mga dios sang iban nga mga nasyon nga hinimo lang sang tawo.
20Nagpanawag sa Dios sa langit si Haring Hezekia kag si Propeta Isaias nga anak ni Amoz. 21Kag nagpadala ang Ginoo sang anghel nga naglaglag sang maayo nga mga soldado, mga kumander, kag mga opisyal sang Asiria didto sa kampo sang hari sang Asiria. Gani nagpauli si Haring Senakerib nga nahuy-an gid. Kag sang pagsulod niya sa templo sang iya dios, ginpatay siya sang iban niya nga mga anak paagi sa espada.
22Gani ginluwas sang Ginoo si Hezekia kag ang katawhan sang Jerusalem sa kamot ni Haring Senakerib sang Asiria kag sa kamot sang iban pa nila nga mga kaaway. Ginhatagan niya sila sang kalinong32:22 Ginhatagan… kalinong: Amo ini sa Septuagint kag sa Latin Vulgate. Sa Hebreo, Gin-atipan niya sila. sa ila mga kaaway sa palibot. 23Madamo nga mga tawo ang nagdala sang mga halad sa Jerusalem para sa Ginoo. Nagdala man sila sang mga malahalon nga mga regalo para kay Haring Hezekia. Halin sadto ginpadunggan si Hezekia sang tanan nga nasyon.
Ang Pagmasakit ni Hezekia
(2 Har. 20:1-11; Isa. 38:1-8)
24Sadto nga tion nagmasakit si Hezekia kag daw mapatay na siya. Nagpangamuyo siya sa Ginoo, kag ginhatagan siya sang Ginoo sang isa ka tanda nga magaayo siya. 25Pero nagpabugal si Hezekia kag ginbaliwala niya ang kaayo nga ginpakita sang Ginoo sa iya. Gani naakig ang Ginoo sa iya kag sa mga taga-Juda kag taga-Jerusalem. 26Dayon naghinulsol si Hezekia sa iya nga pagpabugal, kag amo man ang katawhan sang Jerusalem. Gani wala ginpaagom sang Ginoo ang iya kaakig sa ila samtang buhi pa si Hezekia.
27Manggaranon kag dungganon gid si Hezekia. Nagpahimo siya sang mga bodega para sa iya mga pilak, bulawan, malahalon nga mga bato, panakot, taming, kag iban pa nga malahalon nga mga butang. 28Nagpahimo man siya sang mga bodega para sa iya mga uyas, duga sang ubas, kag lana. Luwas sini, nagpahimo man siya sang mga toril para sa iya mga kasapatan, 29kay puwerte gid kadamo sang iya mga kasapatan. Nagpatindog man siya sang mga banwa, tungod nga ginhatagan siya sang Dios sang madamo gid nga manggad.
30Si Hezekia ang nagsugo nga tabunan ang guluwaan sang tubig sa ibabaw nga parte sang tuburan sang Gihon kag pailigon ini pakadto sa nakatundan sang Banwa ni David. Nagmadinalag-on si Hezekia sa tanan nga iya ginhimo. 31Pero ginpabay-an siya sang Dios sang pag-abot sang mga opisyal halin sa Babilonia nga nag-usisa parte sa makatilingala nga natabo sa Juda. Ginhimo ini sang Dios agod mahibaluan gid kon ano ang ara sa tagipusuon ni Hezekia.
Ang Katapusan sang Paghari ni Hezekia
(2 Har. 20:20-21)
32Ang iban pa nga estorya parte sa paghari ni Hezekia kag sa iya paghigugma32:32 paghigugma: ukon, katutom. sa Ginoo nasulat sa Palanan-awon ni Propeta Isaias nga Anak ni Amoz, nga bahin sang Libro sang Kasaysayan sang mga Hari sang Juda kag Israel. 33Sang napatay si Hezekia, ginlubong siya sa ibabaw nga bahin sang lulubngan sang mga kaliwat ni David. Ginpadunggan siya sang tanan nga katawhan sang Juda kag Jerusalem sang pagkapatay niya. Kag ang iya anak nga si Manase amo ang nagbulos sa iya bilang hari.
Ierusalimul, amenințat de către Sanherib
(2 Regi 18:13, 17-37; 19:8-19, 35-37; Is. 36; 37:8-20, 36-38)
1După aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib1 Împărat al Asiriei între anii 705–681 î.Cr., împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda și și‑a așezat tabăra în direcția cetăților fortificate, gândindu‑se să le cucerească pentru sine. 2Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și vrea să lupte împotriva Ierusalimului, 3s‑a sfătuit cu conducătorii și cu vitejii săi ca să astupe izvoarele din afara cetății, iar aceștia l‑au susținut. 4S‑a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele și uedul4 Vezi nota de la 15:16. care curgea prin mijlocul ținutului, căci își ziceau: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?“ 5Ezechia s‑a îmbărbătat și a refăcut tot zidul spart, înălțându‑l până la turnuri. El a mai înălțat încă un zid în afară, a întărit Milo5 Milo înseamnă plin și se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci și susținute de ziduri. din Cetatea lui David și a făcut o mulțime de arme și de scuturi.
6El a numit căpetenii de război peste popor, i‑a adunat la sine în piața de la poarta cetății și a vorbit inimii lor, zicând:
7„Fiți tari și curajoși! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați din cauza împăratului Asiriei și a întregii mulțimi care este cu el, căci mai mulți sunt cu noi decât cu el! 8Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute și să poarte bătăliile noastre!“
Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.
9După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachișului împreună cu toate forțele sale, i‑a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau în Ierusalim, zicând:
10„Așa vorbește Sanherib, împăratul Asiriei:
«În ce vă încredeți voi de rămâneți sub asediu în Ierusalim? 11Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin înfometare și însetare, zicând: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va elibera din mâna împăratului Asiriei!’? 12Oare nu Ezechia I‑a îndepărtat înălțimile și altarele, poruncind lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați numai înaintea unui singur altar și doar pe el să aduceți tămâie!’?
13Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor celorlalte țări? Au putut oare dumnezeii neamurilor pământului să‑și elibereze țările din mâna mea? 14Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri, care au fost date spre nimicire14 Ebr.: haram/herem, termen care în contextul relației dintre Israel și Dumnezeu se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Practica aceasta era întâlnită însă și la alte popoare din Orient. de părinții mei, au putut să‑și elibereze poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă elibereze din mâna mea? 15De aceea să nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească! Nu‑l lăsați să vă înșele astfel! Să nu credeți în El, căci niciunul din dumnezeii vreunui neam sau ai vreunui regat n‑au putut să‑și elibereze poporul din mâna mea și din mâna părinților mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă elibereze din mâna mea!»“
16Slujitorii săi au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17Sanherib mai scrisese și scrisori ca să‑L batjocorească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care vorbea împotriva Lui, zicând: „Așa cum dumnezeii neamurilor pământului nu și‑au eliberat popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu‑Și va elibera poporul din mâna mea!“ 18Slujitorii au proclamat aceasta, cu glas tare și în limba iudaică18 Adică, ebraică., poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să‑i facă să se teamă și să‑i îngrozească, și să poată captura astfel cetatea. 19Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt făcuți de mâini omenești. 20Dar regele Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s‑au rugat cu privire la aceasta și au strigat către ceruri.
21Domnul a trimis un înger care a nimicit orice războinic viteaz, orice conducător și orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s‑a întors rușinat în țara lui. Când a intrat în templul zeului său, cei ieșiți din coapsele sale l‑au înjunghiat acolo cu sabia.
22Așa i‑a izbăvit Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor dușmanilor lor. El i‑a protejat din toate părțile. 23Mulți au venit la Ierusalim cu daruri de mâncare pentru Domnul și cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălțat înaintea ochilor tuturor neamurilor.
Succesul și mândria lui Ezechia
(2 Regi 20:1-21; Is. 38:1-8, 21-22; 39:1-8)
24În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. El s‑a rugat Domnului Care i‑a vorbit și i‑a dat un semn. 25Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s‑a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26Ezechia s‑a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia.
27Ezechia a avut foarte multă bogăție și glorie. El și‑a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre prețioase, pentru mirodenii, pentru scuturi și pentru tot felul de vase scumpe. 28A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru vin și pentru ulei, precum și grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29El și‑a zidit cetăți și a avut numeroase turme și cirezi, căci Dumnezeu i‑a dat foarte multe bunuri.
30Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului și i‑a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetății lui David. Ezechia a reușit în tot ce a făcut. 31Însă, când trimișii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în țară, Dumnezeu l‑a părăsit, ca să‑l pună la încercare și să cunoască tot ce era în inima lui.
32Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum și dovezile sale de credincioșie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoț, și în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“. 33Ezechia a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmașilor lui David. La moartea sa, toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului i‑au dat cinste. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.
