Ang Talamnan sang Ubas ni Nabot
1Karon, may isa ka tawo nga taga-Jezreel nga ang iya ngalan si Nabot. May talamnan siya sang ubas sa Jezreel sa tupad sang palasyo ni Haring Ahab sang Samaria. 2Isa sina ka tion, nagsiling si Ahab kay Nabot, “Tungod nga malapit sa akon palasyo ang imo talamnan sang ubas, ihatag na lang ina sa akon para himuon ko nga talamnan sang mga utan. Kag bilang baylo, hatagan ko ikaw sang mas maayo nga talamnan sang ubas; ukon kon gusto mo, bayaran ko ikaw sa nagakaigo nga bili sini.” 3-4Pero nagsabat si Nabot, “Indi magtugot ang Ginoo nga ihatag ko sa imo ang ginpanubli ko sa akon mga katigulangan.”
Nagpauli si Ahab nga masinulub-on kag akig tungod sa ginsabat ni Nabot sa iya. Naghigda siya nga nagaatubang sa dingding, kag indi magkaon. 5Ginkadtuan siya ni Jezebel nga iya asawa kag ginpamangkot, “Ngaa nga nagapangasubo ka? Ngaa indi ka magkaon?” 6Nagsabat siya sa iya asawa, “Ginsilingan ko si Nabot nga baklon ko ang iya talamnan sang ubas; ukon kon gusto niya, bayluhan ko sang mas maayo nga talamnan sang ubas, pero wala siya magsugot.” 7Nagsiling si Jezebel, “Indi bala nga hari ikaw sang Israel? Bangon ka kag magkaon! Magkalipay ka kay ihatag ko sa imo ang talamnan sang ubas ni Nabot nga taga-Jezreel.”
8Gani nagsulat si Jezebel sa ngalan ni Ahab, kag ginselyuhan niya ini sang selyo sang hari, kag ginpadala sa mga manugdumala kag sa iban pa nga mga opisyal sang banwa nga sa diin nagaestar si Nabot. 9Amo ini ang mensahi sang iya sulat: “Tipuna ninyo ang katawhan para magpuasa, kag papungkua ninyo si Nabot sa unahan sang mga tawo. 10Dayon papungkua ninyo sa iya atubangan ang duha ka malaot nga mga tawo agod mag-akusar sa iya nga ginpakamalaot niya ang Dios kag ang hari. Dal-a dayon ninyo siya sa guwa sang banwa kag batuhon hasta mapatay.”
11Ginhimo sang mga manugdumala kag sang iban pa nga mga opisyal ang ginsiling sa ila ni Jezebel sa sulat. 12Gintipon nila ang mga tawo para magpuasa kag ginpapungko nila si Nabot sa unahan sang mga tawo. 13Dayon may nag-abot nga duha ka malaot nga mga tawo kag nagpungko sa atubangan ni Nabot, kag gin-akusar nila siya sa atubangan sang mga tawo. Siling nila, “Ginpakamalaot ni Nabot ang Dios kag ang hari.” Gani gindala nila si Nabot sa guwa sang banwa kag ginbato hasta nga napatay. 14Dayon nagsulat sila kay Jezebel nga ginbato nila si Nabot kag patay na.
15Pagkahibalo ni Jezebel nga patay na si Nabot, nagsiling siya kay Ahab, “Patay na si Nabot. Gani maglakat ka kag angkuna ang talamnan sang ubas ni Nabot nga ginbalibad niya nga ibaligya sa imo.” 16Pagkabati ni Ahab nga patay na si Nabot, naglakat siya gilayon sa pag-angkon sang talamnan sang ubas ni Nabot.
17Nagsiling ang Ginoo kay Elias nga taga-Tishbe, 18“Lakat kag kadtui si Haring Ahab sang Israel, nga nagahari sa Samaria. Ara siya sa talamnan sang ubas ni Nabot kay gusto niya ini nga angkunon. 19Silinga siya nga amo ini ang akon ginasiling: ‘Pagkatapos nga ginpatay mo ang tawo, kuhaon mo pa pati ang iya duta? Tungod sa imo ginhimo, dilapan sang mga ido ang imo dugo sa guwa sang banwa, subong nga gindilapan nila didto ang dugo ni Nabot.’ ”
20Pagkakita ni Ahab kay Elias nagsiling siya, “Nakita gid man ako sang akon kaaway!” Nagsabat si Elias, “Huo, nagkadto ako sa imo tungod kay gintugyan mo ang imo kaugalingon sa paghimo sing malain sa panulok sang Ginoo! 21Gani amo ini ang ginasiling sang Ginoo sa imo: ‘Laglagon ko ikaw. Pamatyon ko ang tanan mo nga kaliwat nga lalaki, ulipon man ukon indi. 22Laglagon ko ang imo panimalay pareho sa ginhimo ko sa panimalay ni Jeroboam nga anak ni Nebat, kag sa panimalay ni Baasha nga anak ni Ahia, tungod kay ginpaakig mo ako kag ikaw ang nangin kabangdanan sang pagpakasala sang mga taga-Israel.’
23“Kag parte kay Jezebel, nagasiling ang Ginoo nga pagakaunon siya sang mga ido sa pader sang Jezreel. 24Ang mga miyembro sang imo panimalay nga magakalamatay sa banwa pagakaunon sang mga ido, kag ang magakalamatay sa uma pagakaunon sang mga pispis.”
25(Wala gid sing tawo nga nagtugyan sang iya kaugalingon sa paghimo sang malain sa panulok sang Ginoo pareho sang ginhimo ni Ahab, nga ginsutsot ni Jezebel nga iya asawa. 26Naghimo siya sang makangilil-ad gid nga butang paagi sa pagsimba sa mga dios-dios, pareho sa ginhimo sang mga Amornon nga ginpatabog sang Ginoo sa mga Israelinhon.)
27Pagkabati ni Ahab sa ginsiling ni Elias, gin-gisi niya ang iya bayo kag nagsuksok sang sako, kag nagpuasa. Nagtulog siya nga nagasuksok sang sako, kag naglakat-lakat nga nagapangasubo.
28Nagsiling ang Ginoo kay Elias nga taga-Tishbe, 29“Nakita mo bala kon daw ano ang pagpaubos ni Ahab sang iya kaugalingon sa akon atubangan? Tungod kay nagpaubos siya, indi ko pag-ipadala ang kalaglagan sa iya panahon, kundi ipadala ko ini sa panimalay sang iya anak kon maghari na siya.”
Via lui Nabot din Izreel
1Iată ce s‑a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.
2Ahab i‑a zis lui Nabot:
– Dă‑mi mie via ta, ca să‑mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine2 Lit.: dacă este bine în ochii tăi., îți voi da prețul ei în argint.
3Dar Nabot i‑a răspuns lui Ahab:
– Să mă ferească Domnul să‑ți dau moștenirea părinților mei.
4Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu‑ți voi da moștenirea părinților mei!“ S‑a așezat pe pat, și‑a întors fața și n‑a mâncat nimic.
5Izabela, soția sa, a venit la el și l‑a întrebat:
– De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic?
6El i‑a răspuns:
– Am vorbit cu izreelitul Nabot și i‑am zis: „Dă‑mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie.“ Dar el mi‑a răspuns: „Nu‑ți dau via mea!“
7Atunci Izabela, soția sa, i‑a spus:
– Nu‑ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică‑te, mănâncă ceva7 Lit.: pâine. și fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot.
8Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le‑a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot. 9Iată ce a scris în acele scrisori:
„Vestiți un post și puneți‑l pe Nabot în fruntea poporului. 10Puneți înaintea lui doi oameni de nimic10 Lit.: doi oameni, fii ai lui Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și v. 13. Vezi, de asemenea, nota din 2 Cor. 6:15., care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L‑ai blestemat pe Dumnezeu și l‑ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți‑l afară din cetate și omorâți‑l cu pietre.“
11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le‑a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12Au vestit un post și l‑au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13Cei doi oameni de nimic au venit și s‑au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“ Apoi l‑au scos afară din cetate, l‑au lovit cu pietre, și el a murit.
14După aceea au trimis să‑i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“ 15Când Izabela a auzit că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i‑a zis lui Ahab: „Ridică‑te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți‑o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“ 16Auzind că Nabot a murit, Ahab s‑a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot ca s‑o ia în stăpânire.
17Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 18„Ridică‑te, coboară să‑l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s‑o ia în stăpânire. 19Să‑i spui astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘N‑ai ucis tu un om și n‑ai luat tu în stăpânire și proprietatea lui?’» Apoi să‑i spui astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“
20Ahab i‑a zis lui Ilie:
– M‑ai găsit, dușmanule?
El i‑a răspuns:
– Te‑am găsit, pentru că te‑ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului. 21Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți‑a mai rămas în Israel, fie rob, fie liber. 22Îi voi face familiei tale așa cum i‑am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M‑ai mâniat și pentru că l‑ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“ 23Domnul a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului! 24Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.“ 25(N‑a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău în ochii Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta. 26El a săvârșit lucruri dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care Domnul îi alungase dinaintea fiilor lui Israel.)
27Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet. 28Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând: 29„Ai văzut cum s‑a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s‑a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“
