הבשורה על-פי לוקס 22 – HHH & NTLR

Uneltire împotriva lui Isus

(Mt. 26:1-5, 14-16; Mc. 14:1-2, 10-11; In. 11:45-53)

1Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“.1, 7 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi și Eze. 45:21). 2Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să‑L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. 3Atunci Satan3, 31 Vezi nota de la 10:18. a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4Acesta s‑a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să‑L dea pe mâna lor. 5Ei s‑au bucurat și s‑au înțeles cu el să‑i dea argint5 Iuda a primit 30 de arginți (vezi Mt. 26:15 și nota aferentă).. 6El a încuviințat și căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.

Masa pascală

(Mt. 26:17-30; Mc. 14:12-26; In. 13:21-30; 1 Cor. 11:23-25)

7Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.

8Isus i‑a trimis înainte pe Petru și pe Ioan, zicând:

– Duceți‑vă și pregătiți‑ne jertfa de Paște, ca s‑o mâncăm!

9Ei L‑au întrebat:

– Unde vrei s‑o pregătim?

10El le‑a răspuns:

– Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă.10 De obicei, numai femeile duceau vasele cu apă. Prin urmare, nu era foarte dificil pentru Petru și Ioan să‑l recunoască pe acel om. Urmați‑l până la casa în care va intra 11și spuneți‑i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 12El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile!

13Ei s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Cina Domnului

(Mt. 26:20-29; Mc. 14:17-25; In. 13:21-30; 1 Cor. 11:23-25)

14Când a sosit ceasul, Isus S‑a așezat să mănânce împreună cu apostolii.

15El le‑a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea! 16Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!“

17Și luând un pahar, a mulțumit17, 19 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului. și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi! 18Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.“

19Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea19 Termenul grecesc anamnesis înseamnă comemorare dar mai degrabă re‑amintire. Prefixul ana arată repetitivitatea, dar și intensitatea ceremoniei. Mea!“

20În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! 22Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“

23Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

(Mt. 20:25-28; 19:28; Mc. 10:42-45)

24Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei.

25Atunci Isus le‑a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“25 Titlu asumat sau oferit conducătorilor din regatele eleniste (Egipt, Siria) și din Roma, chiar dacă cei care‑l purtau erau niște tirani.. 26Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește. 27Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește! 28Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările28 Este același termen tradus cu ispite. În cazul de față are sensul de probe, teste. Mele. 29De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi‑a oferit‑o Mie, 30ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; In. 13:36-38)

31Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, 32dar Eu M‑am rugat fierbinte pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește‑i pe frații tăi!

33Petru I‑a răspuns:

– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte!

34Isus i‑a zis:

– Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul34, 60-61 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei. astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.

Îndemnuri pentru vremea încercării

35Apoi le‑a zis:

– Când v‑am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva?

Ei au zis:

– De nimic.

36El le‑a zis:

– Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani, să‑l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie, să‑și vândă haina și să‑și cumpere una!36 Probabil ca o imagine a pregătirii pentru luptă, nu în ideea de a cumpăra efectiv o sabie. 37Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege.“37 Vezi Is. 53:12. Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire.

38Ei au zis:

– Doamne, iată aici două săbii!

El le‑a zis:

– De‑ajuns!38 Isus Se adresează aici în mod ironic (sau Sunt chiar prea multe!). Deoarece ucenicii n‑au înțeles ce le spunea Isus, Domnul încheie discuția în felul acesta (vezi și v. 49-51).

Isus Se roagă pe Muntele Măslinilor

(Mt. 26:36-46; Mc. 14:32-42)

39Și ieșind afară, S‑a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L‑au urmat și ei.

40Când a ajuns în locul acela, le‑a zis:

– Rugați‑vă să nu cădeți40, 46 Lit.: ca să nu intrați. în ispită!

41Apoi S‑a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, și, punându‑Se în genunchi, Se ruga, 42zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul42 Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33; vezi, de asemenea, Mt. 20:22 și nota). acesta! Totuși, facă‑se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43Atunci I s‑a arătat un înger din cer, ca să‑L întărească. 44Fiind în agonie44 Termenul grecesc este chiar agonia, care înseamnă o luptă fizică și sufletească aprigă, un chin care implică trupul și sufletul deopotrivă., El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45Când S‑a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i‑a găsit adormiți de întristare.

46El le‑a zis:

– De ce dormiți? Sculați‑vă și rugați‑vă, ca să nu cădeți în ispită!

Arestarea lui Isus

(Mt. 26:47-56; Mc. 14:43-50; In. 18:3-11)

47În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s‑a apropiat de Isus ca să‑L sărute, 48dar Isus i‑a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi48 Sensul principal al verbului este a preda. tu pe Fiul Omului?“

49Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

– Doamne, să lovim cu sabia?

50Și unul dintre ei l‑a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea dreaptă.

51Însă Isus, răspunzând, a zis:

– Lăsați‑i! Până aici!

Și atingându‑Se de urechea acelui om, l‑a vindecat. 52Apoi Isus le‑a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat52 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? 53În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n‑ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului.“

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:67-75; Mc. 14:66-72; In. 18:15-18, 25-27)

54După ce L‑au arestat, L‑au dus și L‑au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. 55După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s‑a așezat în mijlocul lor.

56O slujnică, văzându‑l șezând lângă foc, s‑a uitat atent la el și a zis:

– Și acesta era cu El!

57Dar el a negat, zicând:

– Nu‑L cunosc, femeie!

58După puțin timp, l‑a văzut altcineva, care a zis:

– Și tu ești unul dintre ei!

Dar Petru a zis:

– Nu sunt, omule!

59Cam o oră mai târziu, un altul a susținut cu tărie, zicând:

– Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean.

60Dar Petru a zis:

– Omule, nu știu despre ce vorbești!

Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61Domnul S‑a întors și S‑a uitat la Petru. Atunci Petru și‑a adus aminte de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62Și ieșind afară, a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

(Mt. 26:67-68; Mc. 14:65)

63Oamenii, cei care‑L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și‑L băteau. 64Și legându‑L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te‑a lovit?“ 65Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26:59-66; Mc. 14:55-64; In. 18:19-24)

66Când s‑a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului66 Vezi nota de la 9:22., conducătorii preoților și cărturarii s‑au adunat și L‑au dus pe Isus în sinedriul66 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. lor.

67Ei au zis:

– Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne!

Isus le‑a răspuns:

– Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, 68iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu‑Mi veți răspunde, nici nu‑Mi veți da drumul. 69Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.69 O aluzie la Dan. 7:13 și Ps. 110:1.

70Toți au întrebat:

– Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le‑a răspuns:

– Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.

71Atunci ei au zis:

– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înșine am auzit‑o din gura Lui!