הבשורה על-פי לוקס 11 – HHH & NTLR

Habrit Hakhadasha/Haderekh

הבשורה על-פי לוקס 11:1-54

1יום אחד התפלל ישוע במקום מסוים, וכשסיים ניגש אליו אחד מתלמידיו ואמר: ”אדון, למד אותנו להתפלל, כשם שיוחנן לימד את תלמידיו.“

2”התפללו כך“, אמר להם ישוע:

”אבינו שבשמים, יתקדש שמך,

תבוא מלכותך.

3ספק לנו יום־יום את המזון הדרוש לנו,

4סלח לנו על חטאינו,

כשם שגם אנחנו סולחים לאלה שחטאו לנו,

ועזור לנו לעמוד נגד פיתויים וניסיונות.“

5ישוע הוסיף ואמר: ”נניח שאחד מכם הולך לבית חברו באמצע הלילה וקורא בקול: ’עשה לי טובה והלווה לי שלוש ככרות לחם. 6כי אחד מידידי בא לבקר אותי ואין לי אוכל בשבילו‘. 7ואילו החבר עונה ממיטתו: ’אל תטריד אותי באמצע הלילה. הדלת נעולה, ילדי ישנים וגם אני כבר במיטה בעצמי, מצטער שאיני יכול לעזור לך הפעם‘.

8”אני אומר לכם: אמנם הוא לא יפתח את הדלת בזכות ידידותם, אבל הוא יקום ויפתח את הדלת ויביא לו את מה שרצה כדי להימנע מהחרפה שלא נענה לבקשת חברו. 9כך גם בתפילה: אם תבקשו – תקבלו; אם תחפשו – תמצאו; ואם תדפקו תיפתח לפניכם הדלת. 10משום שכל המבקש מקבל; כל המחפש מוצא, ולפני כל דופק נפתחת הדלת.

11”אני פונה אל האבות שביניכם: כשהילד שלכם מבקש מכם פרוסת לחם, האם אתם נותנים לו אבן? או כאשר מבקש דג, האם אתם נותנים לו נחש? 12ואם הוא מבקש ביצה, האם אתם נותנים לו עקרב? 13ואם גם אנשים חוטאים כמוכם נותנים לילדיכם מה שטוב להם, האם אינכם מבינים כי אביכם שבשמים יעשה למענכם הרבה יותר, וייתן את רוח הקודש למי שמבקש ממנו?“

14יום אחד גירש ישוע שד מאיש אילם, וכושר הדיבור שב אליו. הקהל התרגש והתלהב מהמאורע, 15אולם היו שאמרו: ”אין פלא שהוא יכול לגרש שדים, הרי הוא מקבל את כוחו מבעל־זבוב שר השדים!“ 16אחרים רצו לנסותו, ולכן ביקשו ממנו לחולל נס מהשמים על־מנת לשכנע אותם.

17ישוע ידע את מחשבותיהם ולכן אמר: ”ממלכה מפולגת לא תחזיק מעמד ותתמוטט. משפחה מפולגת בדעותיה תיהרס. 18לפיכך כיצד יכולים אתם לטעון שאני נלחם נגד השדים בשם שר השדים? אילו הייתה טענתכם נכונה, אזי כיצד יכלה ממלכת השטן להחזיק מעמד? 19מלבד זאת, אם אני מקבל את כוחי מבעל זבוב שר השדים, מה בנוגע לבניכם? הלא גם הם מגרשים שדים! האם אתם חושבים כי עובדה זאת מוכיחה שהם מקבלים את כוחם מהשטן? שאלו אותם אם אתם צודקים. 20אולם אם אני מגרש את השדים בכוח אלוהים, הדבר מוכיח כי הגיעה אליכם מלכות האלוהים.

21”כשאיש גיבור שומר על ארמונו, חמוש ומצויד בכלי הגנה, הארמון בטוח. 22אולם כשמישהו חזק ממנו מתקיף אותו ומתגבר עליו, הוא פורק מעליו את נשקו ולוקח את השלל מביתו.

23”מי שאינו בעדי הוא נגדי; ומי שאינו אוסף איתי – מפזר. 24כאשר שד מגורש מאדם, הוא הולך למדבר ומחפש לו מנוחה; מאחר שהשד אינו מוצא מנוחה, הוא חוזר אל האדם שממנו יצא, 25ומגלה כי מעונו לשעבר מטואטא ומהודר. 26על כן הולך השד ומביא איתו שבעה שדים רעים ממנו וכולם נכנסים באיש, וכך מצבו של האיש האומלל גרוע משהיה.“ 27בזמן שישוע דיבר קראה אישה אחת בקהל: ”יברך אלוהים את אמך – את הבטן שנשאה אותך ואת השדיים שהניקו אותך!“

28”אך האמת היא,“ אמר ישוע, ”שאלוהים יברך את אלה אשר שומעים את דבר אלוהים ומצייתים!“

29‏-32קהל השומעים הלך וגדל וישוע המשיך: ”מה רעים אנשי הדור הזה! הם מבקשים אות מהשמים (כדי להשתכנע שאני דובר אמת), אולם האות היחיד שיינתן להם יהיה אות יונה הנביא. כשם שיונה היה לאות לאנשי נינווה, כך יהיה בן האדם לדור הזה. ביום הדין, כשיעמדו אנשי הדור הזה למשפט, תקום מלכת־שבא ותרשיע אותם, מפני שהיא באה מארץ רחוקה כדי להקשיב לחכמת שלמה, ואילו לפניכם עומד אדם גדול משלמה.

33”איש אינו מדליק נר על־מנת להסתירו. אדם שמדליק נר שם אותו במרכז החדר, שיאיר לכל המבקרים.

34”עין האדם היא אור גופו; כשעינך בריאה, כל גופך מלא אור, אולם כשעינך חולה, כל גופך שרוי בחשכה. 35לכן היזהר שאורך הפנימי לא יחשך. 36אם גופך מלא אור ואין בו פינות חשוכות יזרחו גם פניך, כאילו הן מוצפות אור חזק.“

37‏-38כשסיים ישוע לדבר, פרוש אחד הזמין אותו לאכול בביתו. בבואו אל הבית התיישב ישוע ליד השולחן מבלי ליטול ידיים לפני הארוחה כמקובל. התנהגותו הפליאה מאוד את הפרוש.

39לכן אמר לו ישוע: ”אתם, הפרושים, מטהרים רק מה שבחוץ בעוד שבתוככם אתם מסריחים מרוב מעשים רעים ורדיפת־בצע. 40כסילים שכמותכם! האם האלוהים אשר ברא את הצד החיצוני לא ברא גם את הצד הפנימי? 41אם תתנו צדקה לנזקקים מהלב, אז תטהרו את לבכם.

42”אוי לכם הפרושים! אתם אומנם מקפידים לשלם מעשר מכל הכנסה, ולו גם הקטנה ביותר, אבל אתם מזניחים לחלוטין את הצדק ואת אהבת האלוהים. ודאי שעליכם לשלם מעשר, אבל לא על חשבון חובותיכם האחרים!

43”אוי לכם הפרושים, כי אתם מחפשים כבוד אצל בני־אדם. אתם אוהבים לשבת במקומות הנכבדים בבית־הכנסת, ואתם גם אוהבים שישאלו לשלומכם בשווקים ויחלקו לכם כבוד.

44”אוי לכם הפרושים, כי אתם דומים לקברים נסתרים בשדה – אנשים רבים דורכים על השחיתות שלכם בלי שידעו על קיומה!“

45אחד מחכמי־התורה הגיב על דברי ישוע: ”רבי, בדבריך אלו אתה מעליב גם אותנו.“ 46”נכון,“ השיב ישוע, ”אוי ואבוי גם לכם, חכמי־התורה, כי אתם כופים על בני־האדם דרישות ומצוות שאין הם יכולים לשאת, בעוד שאתם בעצמכם אינכם נוגעים במשאות ולא מרימים אצבע. 47אוי ואבוי לכם! אתם בונים מצבות לנביאים. אתם מתנהגים ממש כמו אבותיכם שהרגו את הנביאים. 48הם הרגו אותם ואתם בונים את קברותיהם, וכך שותפים למעשיהם.

49”אתם יודעים מהי חוכמת אלוהים לגביכם? ’אשלח אליכם נביאים ושליחים, אבל את חלקם תהרגו ואת האחרים תבריחו‘. 50משום כך אתם, אנשי הדור הזה, תהיו חייבים לתת את הדין על שפיכת דמם של כל עבדי האלוהים מבריאת־העולם – 51מרצח הבל ועד רצח זכריה שנהרג בחצר בית־המקדש. אני אומר לכם שאלוהים יטיל עליכם את האחריות למותם.

52”אוי ואבוי לכם, חכמי התורה, כי אתם לוקחים את מפתח הדעת מן האנשים. לא די שבעצמכם אינכם מאמינים באמת, אתם גם מונעים מאחרים את האפשרות להאמין בה.“

53‏-54הפרושים והסופרים רתחו מכעס ומאותו יום ואילך הפנו עליו שאלות קשות ומכשילות, בתקווה שייכשל בלשונו ויוכלו לאסור אותו.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 11:1-54

Învățătura lui Isus despre rugăciune

(Mt. 6:9-13; 7:7-11)

1Într‑o zi, Isus Se afla într‑un loc oarecare și Se ruga.

După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I‑a zis:

– Doamne, învață‑ne să ne rugăm, așa cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!

2El le‑a zis:

– Când vă rugați, să ziceți astfel:

„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească‑se Numele Tău!

Vie Împărăția Ta, facă‑se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!

3Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi!

4Și iartă‑ne păcatele noastre,

pentru că și noi iertăm oricui ne este dator!

Și nu ne duce în ispită,4 Cu sensul de: nu ne lăsa să cădem în ispită, având în vedere că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni și nici nu poate fi ispitit (vezi Iac. 1:13). Vezi și afirmația lui Isus din Mt. 26:41.

ci scapă‑ne de cel rău!“4 Textul este redat așa cum apare în mss bizantine. Multe mss, care nu fac parte din textul bizantin, redau: Tată, sfințească‑se Numele Tău! / Vie Împărăția Ta! 3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi! 4 Și iartă‑ne păcatele noastre, / pentru că și noi iertăm oricui ne este dator! / Și nu ne duce în ispită!

5Apoi le‑a zis:

– Are cineva dintre voi vreun prieten la care să se ducă în miez de noapte și să‑i spună: „Prietene, împrumută‑mi trei pâini, 6pentru că a venit la mine, de pe drum, un prieten de‑al meu și n‑am nimic ce să‑i pun înainte!“, 7iar acesta să‑i răspundă dinăuntru: „Nu mă deranja. Ușa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să‑ți dau.“? 8Vă spun că, deși nu s‑ar ridica să‑i dea pentru că‑i este prieten, totuși, ca să nu se facă de rușine8 Majoritatea traducerilor redau: datorită insistenței lui, cu referire la prietenul care bate la ușă. Termenul grecesc anaideia, tradus de obicei cu insistență în majoritatea traducerilor, nu mai apare în altă parte în NT, iar studiile recente sugerează că acest termen nu însemna insistență în sec. I d.Cr. Prin urmare, unele traduceri au optat pentru îndrăzneală, nerușinare. Termenul este compus din cuvântul grecesc pentru rușine și un prefix de negație, adică fără (nu) rușine. Așadar, termenul poate însemna atât nerușinare, cât și dorința de a nu se face de rușine. Întrebarea este la cine face acesta referire: la cel care bate la ușă sau la stăpânul casei. În context însă, având în vedere întrebarea din v. 11 și răspunsul din v. 13, este clar că accentul pildei cade nu pe prietenul care bate la ușă, ci pe cel din casă, care este comparat în această pildă cu Dumnezeu. În contextul cultural al vremii, a cere o pâine vecinului la miezul nopții nu era văzut ca o nerușinare sau îndrăzneală, însă a nu răspunde unei asemenea cereri era considerată o adevărată nerușinare. Prin urmare, accentul nu cade pe insistența sau îndrăzneala celui care bate, ci pe onoarea celui care răspunde, în cele din urmă fiind vorba despre Dumnezeu., până la urmă tot se va ridica și‑i va da orice are nevoie.

9Prin urmare, vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 10Căci oricine cere, primește; cel ce caută, găsește, iar celui ce bate, i se va deschide.

11Cine este tatăl acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să‑i dea în schimb o piatră, sau când îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește,11 Vezi și Mt. 7:9. Unele mss redau: Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește? 12sau când îi cere un ou, să‑i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I‑L cer!?

Isus și Beelzebul

(Mt. 12:22-30, 43-45; Mc. 3:22-27)

14Isus alunga un demon care era mut. După ce demonul a ieșit, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite.

15Unii dintre ei însă ziceau:

– El alungă demonii cu ajutorul lui Beelzebul15, 18-19 Unele mss conțin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prințul Baal). Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. Vezi Mt. 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan., conducătorul demonilor.

16Iar alții, ca să‑L pună la încercare, căutau un semn din cer16 Un semn care să demonstreze că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă. de la El.

17Dar Isus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis:

– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită. Iar o casă dezbinată împotriva ei înseși se prăbușește. 18Și dacă Satan este dezbinat în el însuși, cum va dăinui împărăția lui?! Vă întreb aceasta fiindcă ziceți că Eu alung demonii cu Beelzebul! 19Iar dacă Eu alung demonii cu Beelzebul, fiii19 Probabil cu referire la iudeii care practicau exorcismul. Este posibil ca termenul să se refere chiar la ucenici, care erau evrei. voștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri! 20Dar dacă Eu alung demonii cu degetul lui Dumnezeu20 Vezi și Mt. 12:28., atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.

21Când cel puternic, pe deplin înarmat, își păzește propria locuință, bunurile lui sunt în siguranță. 22Dar când vine unul și mai puternic și‑l învinge, îi ia toate armele în care s‑a încrezut și apoi împarte prăzile. 23Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipește.

24Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑o găsește. Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ 25Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce și mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.

Adevărata fericire

27În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și‑a înălțat glasul și a zis:

– Fericit este pântecul care Te‑a purtat și fericiți sunt sânii care Te‑au alăptat!

28Dar El a zis:

– Fericiți sunt mai degrabă cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și‑l păzesc!

Semnul profetului Iona

(Mt. 12:38-42)

29În timp ce numărul mulțimilor creștea, El a început să spună:

– Această generație este o generație rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30Căci, așa cum a fost Iona un semn pentru niniviteni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru generația aceasta. 31Regina din sud se va ridica la judecată alături de oamenii din generația aceasta și‑i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva31-32 Cu referire la persoana și lucrarea lui Isus. mai mare decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona.

Candela trupului

(Mt. 6:22-23)

33Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună într‑o ascunzătoare33 Sau: pivniță. sau sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 34Ochiul este candela trupului tău.34 Sens figurat. Când ochiul tău este sănătos34 Termenul se poate referi la focalizarea atenției asupra unui singur lucru, iar în termeni spirituali și în context, la un devotament total față de Dumnezeu., tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tău este plin de întuneric. 35Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te‑ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.

Isus îi acuză pe liderii religioși

(Mt. 23:1-36)

37În timp ce Isus vorbea, un fariseu L‑a rugat să mănânce la el. Isus a intrat și S‑a așezat la masă. 38Fariseul a rămas uimit când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.38 Era vorba de o spălare ritualică, nu neapărat de una din rațiuni de igienă (vezi nota de la Mc. 7:3).

39Domnul i‑a zis:

– Voi, fariseii, curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate. 40Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea din afară n‑a făcut și partea dinăuntru? 41Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.

42Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmp42 Este vorba de o plantă erbacee folosită ca plantă medicinală. Virnanț sau Ruta Graveolens sau chiar ruta. și din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.

43Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți scaunul de onoare în sinagogi și saluturile în piețe!

44Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!44 Mormintele erau văruite periodic pentru a fi vizibile și pentru a nu fi atinse, cel ce se atingea de un mormânt devenind necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Num. 19:11-22).

45Unul dintre învățătorii Legii, răspunzând, I‑a zis:

– Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!

46Dar El a zis:

– Vai și de voi, învățători ai Legii! Căci îi încărcați pe oameni cu poveri dificil de purtat, iar voi înșivă nu atingeți poverile nici măcar cu unul din degetele voastre!

47Vai de voi! Căci voi zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis strămoșii47-48 Lit.: tații. voștri! 48Prin urmare, voi sunteți martori și încuviințați faptele strămoșilor voștri, căci ei i‑au ucis, iar voi le zidiți mormintele! 49De aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți și apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor persecuta“, 50ca să se ceară de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51– de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,51 Uciderea lui Abel este relatată în Gen. 4:8, iar cea a lui Zaharia este relatată în 2 Cron. 24:20-22. În canonul iudaic al VT, Cronici era ultima carte. Prin urmare, Isus se referă la întreaga istorie a VT. care a pierit între altar și Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generația aceasta.

52Vai de voi, învățători ai Legii! Căci ați luat cu voi cheia cunoașterii. Nici voi n‑ați intrat și i‑ați împiedicat astfel și pe cei ce intrau!

53Când Isus a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L critice cu înverșunare și să‑I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54pândindu‑L, ca să vâneze vreun cuvânt ieșit din gura Lui.54 Lit.: ca să prindă [vâneze] ceva din gura Lui.