Habrit Hakhadasha/Haderekh

הבשורה על-פי מתי 8:1-34

1כשירד ישוע מהגבעה הלך אחריו קהל גדול. 2אדם חולה בצרעת בא לקראתו, נפל על ברכיו והתחנן: ”אדוני, אם רק תרצה, תוכל לרפא אותי.“

3ישוע נגע באיש ואמר: ”ודאי שאני רוצה. הירפא!“ ומיד נעלמה הצרעת.

4”אל תספר על כך לאיש“, אמר לו ישוע. ”לך מיד אל הכהן והראה לו שנרפאת. אל תשכח לקחת איתך קורבן טהרה, כפי שציווה משה על בני־ישראל, כדי שכולם יראו שנרפאת!“

5‏-6כשהגיע ישוע לכפר־נחום, בא אליו קצין רומאי והתחנן לפניו שירפא את משרתו הצעיר, השוכב משותק על מיטתו וסובל כאבים נוראיים.

7”כן“, השיב ישוע. ”אבוא לרפא אותו.“

8”אדוני“ אמר הקצין, ”אני לא ראוי שתבוא אל ביתי, וגם אין צורך בכך. רק צווה שמשרתי יירפא, והוא יירפא. 9כיצד אני יכול להיות בטוח בכך? הרי אני איש צבא ורגיל לקבל פקודות מהממונים עלי, ואף לתת פקודות לחיילים תחת פיקודי. אם אני אומר לחייל אחד: ’לך‘, הוא הולך. אם אני אומר לחייל אחר ’בוא‘, הוא בא. ואם אני אומר למשרתי: ’עשה עבודה זאת או אחרת‘, הוא עושה אותה.“

10דברי הקצין הפליאו את ישוע. הוא פנה אל הקהל ואמר: ”בכל ישראל לא ראיתי אמונה גדולה כזאת! 11אני אומר לכם שגויים רבים, כמו הקצין הזה, יבואו מכל העולם וישבו במלכות השמים יחד עם אברהם, יצחק ויעקב. 12ורבים – שלמענם הוכנה המלכות – יגורשו לחושך, למקום של בכי וייסורים.“

13לאחר מכן אמר ישוע לקצין הרומאי: ”לך עתה לביתך; הדבר שהאמנת בו נעשה!“ ובאותה שעה נרפא המשרת.

14כשבא ישוע לביתו של שמעון, ראה את חמותו של שמעון שוכבת במיטתה וקודחת מחום. 15ישוע נגע בידה, ומיד ירד החום. היא קמה ממיטתה והכינה להם אוכל.

16באותו ערב הובאו אל ישוע מספר אנשים אחוזי־שדים. במילה אחת מפיו של ישוע ברחו כל השדים, והחולים נרפאו. 17מעשה זה הגשים את נבואת ישעיהו:8‏.17 ח 17 ישעיהו נג 4 ”חלינו הוא נשא ומכאובינו סבלם.“

18כשראה ישוע את הקהל הרב שהתאסף סביבו, הורה לתלמידיו להתכונן לעבור לצד השני של הכינרת.

19באותו זמן ניגש אליו איש דת אחד ואמר: ”רבי, לכל מקום שתלך, אלך אחריך!“

20אולם ישוע ענה לו: ”השועלים מתגוררים במחילות האדמה, ולציפורים יש קנים. אולם לבן־האדם אין מקום להניח את ראשו.“

21תלמיד אחר אמר לישוע: ”אדוני, הרשה לי קודם לקבור את אבי ואחר כך אלך אחריך.“8‏.21 ח 21 כנראה מדובר על מנהג שהיו קוברים שנית את הגופה לאחר שהעצמות יבשו כשנה לאחר הקבורה הראשונית. אם כן, התלמיד מבקש תקופה של עד שנה.

22אולם ישוע ענה לו: ”לך אחרי עכשיו! והנח למתים (מבחינה רוחנית) לדאוג למתים שלהם.“

23לאחר מכן נכנסו ישוע ותלמידיו לסירה והחלו לשוט אל הצד השני של הכינרת. 24לפתע התחוללה סערה נוראה, והגלים הגבוהים הציפו את הסירה. ואילו ישוע ישן. 25התלמידים ניגשו אל ישוע והעירו אותו בבהלה: ”אדוננו, הצל אותנו! אנחנו טובעים!“

26אולם ישוע ענה: ”חסרי־אמונה שכמוכם! מדוע אתם פוחדים כל־כך?“ הוא קם ונזף ברוח, ופקד על הים להירגע. מיד פסקה הסערה; הרוח שקטה והים נרגע. 27התלמידים הנדהמים שאלו זה את זה: ”מיהו האיש הזה שאפילו הרוח והים נשמעים לו?“

28בהגיעם אל ארץ הגדריים, באו לקראתם שני אנשים אחוזי־שדים. השניים התגוררו בבית־הקברות והיו מסוכנים כל כך, עד שאיש לא העז לעבור באזור ההוא.

29השניים צעקו אל ישוע: ”מה אתה רוצה מאתנו, בן־האלוהים? אסור לך עדיין לייסר אותנו!“

30במרחק מה משם רעה עדר חזירים, 31והשדים ביקשו: ”אם אתה מגרש אותנו, שלח אותנו לפחות אל תוך החזירים האלה.“

32ישוע הסכים, וציווה עליהם: ”הסתלקו!“ השדים יצאו מהאנשים ונכנסו בחזירים, ואלה דהרו מיד במדרון ההר ישר אל תוך הים, וטבעו. 33הרועים ברחו אל העיר הקרובה וסיפרו על מה שקרה, 34וכל אנשי העיר יצאו מיד לראות את ישוע, וביקשו ממנו לעזוב את האזור ולא להטריד אותם.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 8:1-34

Vindecarea unui bolnav de lepră

(Mc. 1:40-44; Lc. 5:12-14)

1Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni.

2Și iată că un lepros2 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; vezi nota de la Lev. 13:2 [peste tot în capitol]. s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând:

– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești2 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!

3Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis:

– Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra lui a fost curățită.

4Isus i‑a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise4 Vezi Lev. 14:1-32., ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

(Lc. 7:1-10; 13:28-29)

5Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion5 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni. care L‑a rugat 6și I‑a zis:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!

7Isus i‑a zis:

– Voi veni și‑l voi vindeca.7 Sau: Vrei să vin și să‑l vindec?

8Dar centurionul, răspunzând, a zis:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.

10Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau:

– Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință! 11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

13Apoi Isus i‑a zis centurionului:

– Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut!

Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mc. 1:29-34; Lc. 4:38-41)

14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.

16Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

„El a luat neputințele noastre

și a purtat bolile noastre“17 Vezi Is. 53:4..

Prețul urmării lui Isus

(Lc. 9:57-60)

18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis:

– Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20Însă Isus i‑a spus:

– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului20 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. nu are unde să‑Și plece capul.

21Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis:

– Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!21 În primul secol, trupul decedat al unei persoane era pus într‑un mormânt săpat în stâncă și lăsat acolo timp de un an. După acea perioadă, osemintele erau luate pentru a fi puse într‑un osuar și îngropate. Acest obicei avea la bază crezul potrivit căruia persoana decedată primea ispășire de păcate după ce carnea trupului său mort putrezea. Este foarte probabil ca Isus să fi avut în vedere acest obicei în răspunsul Său, criticându‑l implicit pentru absurditatea lui. Vezi și Lc. 9:59.

22Dar Isus i‑a zis:

– Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții!22 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul de: „Sunt lucruri mai importante de făcut“; (2) limbajul poate fi unul figurat: „Lasă morții (spiritual vorbind) să‑și înmormânteze morții (fizic vorbind)“; (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur și simplu subliniază urgența și importanța proclamării Împărăției lui Dumnezeu.

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4:36-41; Lc. 8:22-25)

23Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. 24Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;24 Situată într‑o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei. Isus însă dormea.

25Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând:

– Doamne, scapă‑ne, căci pierim!

26Însă El le‑a zis:

– De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?

Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare.

27Oamenii au rămas uimiți și au zis:

– Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?!27 Vezi Iov 38:8-11; Ps. 65:5-7; 89:9; 107:23-32.

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

(Mc. 5:1-17; Lc. 8:26-37)

28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor28 Multe mss conțin gazareni sau garadeni. Alte mss conțin ghergheseni sau gheraseni (vezi Mc. 5:1 și Lc. 8:26)., L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

29Și iată că au început să strige, zicând:

– Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.

31Demonii Îl rugau, zicând:

– Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci!

32El le‑a zis:

– Duceți‑vă!

Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare32 Vezi Lc. 8:31 și nota., și a murit în ape. 33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.