Habrit Hakhadasha/Haderekh

הבשורה על-פי מתי 27:1-66

1לפנות בוקר שוב התכנסו ראשי הכוהנים וזקני העם, כדי להתייעץ כיצד לשכנע את המושל הרומאי להוציא את ישוע להורג. 2הם כבלו אותו ושלחו אותו לפילטוס, המושל הרומאי. 3כאשר ראה יהודה הבוגד שישוע נידון למוות, התחרט על המעשה שעשה והחזיר את הכסף לראשי הכוהנים והזקנים.

4”חטאתי“, הכריז יהודה. ”בגדתי באדם חף מפשע.“

”לא אכפת לנו“, השיבו. ”זאת הבעיה שלך.“

5יהודה זרק את הכסף על הרצפה במקדש, והלך לתלות את עצמו.

6ראשי הכוהנים אספו את הכסף מהרצפה ואמרו: ”איננו יכולים להכניס את הכסף לאוצר, כי התורה אוסרת קבלת כסף דמים.“

7הם התייעצו ביניהם, ולבסוף החליטו לקנות בכסף זה את שדה היוצר בירושלים, שהשתמשו בו לקבורת גויים.

8משום כך נקרא השדה ההוא עד היום הזה: ”שדה הדם“.

9‏-10זה היה לקיים את נבואת זכריה: ”הם לקחו את שלושים שקלי הכסף – המחיר שבו העריכו אותו בני ישראל – וקנו שדה מאת הקדר, כפי שהדריך אותי ה׳.“27‏.9‏-10 כז 9‏-10 תרגום חופשי של זכריה יא 12‏-13

11ישוע עמד לפני פילטוס, המושל הרומאי, וזה שאל אותו: ”האם אתה מלך היהודים?“

”אתה אומר“, השיב ישוע.

12אולם כאשר ראשי הכוהנים והזקנים האשימו אותו, ישוע לא אמר דבר.

13”האם אינך שומע את מה שהם אומרים?“ שאל פילטוס.

14אך להפתעתו הרבה של המושל לא אמר ישוע דבר.

15כל שנה, לכבוד חג הפסח, נהג המושל לשחרר אסיר יהודי אחד לפי בחירת העם. 16באותה שנה היה בכלא אסיר ידוע לשמצה בשם ישוע בר־אבא. 17כאשר התאסף באותו בוקר המון רב לפני ביתו של פילטוס, הוא שאל: ”את מי אשחרר לכם, את ישוע בר־אבא, או את ישוע הנקרא משיח?“ 18כי פילטוס ידע היטב שמסרו את ישוע מתוך קנאה.

19באותו זמן, כשישב פילטוס על כסאו בבית־הדין, שלחה אליו אשתו הודעה: ”עזוב את האיש הטוב הזה לנפשו, כי בלילה האחרון חלמתי עליו חלום נורא.“

20בינתיים הספיקו ראשי הכוהנים והזקנים לשכנע את ההמון לדרוש את שחרורו של בר־אבא, ואת הוצאתו להורג של ישוע. 21וכך כשחזר המושל ושאל: ”את מי מהשניים אשחרר לכם?“ צעק הקהל: ”את בר־אבא!“

22”אם כך, מה אעשה עם ישוע הנקרא משיח?“ שאל פילטוס.

”צלוב אותו!“ הם צעקו.

23”מדוע? מה עשה?“ שאל פילטוס.

הם לא ענו, ורק הגבירו את צעקותיהם: ”צלוב אותו!“

24כשראה פילטוס שאין טעם להמשיך ושעלולה לפרוץ מהומה, דרש שיביאו אליו קערת מים. הוא רחץ את ידיו לעיני הקהל ואמר: ”הידיים שלי נקיות מדמו של האיש הצדיק הזה. האחריות מוטלת עליכם!“

25וההמון השיב בצעקה: ”דמו עלינו ועל בנינו!“

26אז שחרר להם פילטוס את בר־אבא, ולאחר שהלקה את ישוע בשוטים מסרו לידי החיילים הרומאים, כדי שיקחו אותו לצליבה. 27אולם לפני כן הם לקחו אותו אל ארמון המושל וקראו לכל חיילי המשמר. 28הם הפשיטוהו והלבישוהו גלימת ארגמן. 29לאחר מכן שזרו זר מקוצים ארוכים והניחו על ראשו ככתר, בידו הימנית שמו מקל כשרביט, כרעו ברך לפניו בלגלוג והתגרו בו בקריאות לעג: ”יחי מלך היהודים!“ 30הם ירקו בפניו, חטפו מידו את המקל והכוהו על ראשו.

31לאחר שסיימו החיילים להתלוצץ ולצחוק עליו, הפשיטו מעליו את הגלימה והלבישו אותו בבגדיו, והוציאו אותו החוצה לצליבה.

32בדרך למקום הצליבה הם פגשו את שמעון מקוריניה ואילצו אותו לסחוב את הצלב של ישוע. 33הם המשיכו בדרכם עד שהגיעו למקום הנקרא ”גלגלתא“, או ”מקום הגולגולת“. 34החיילים נתנו לו יין מסומם, אולם לאחר שטעם ממנו סרב לשתות אותו. 35לאחר הצליבה הפילו החיילים גורל, כדי לחלק ביניהם את בגדיו של ישוע. 36ואז התיישבו והביטו בישוע על הצלב. 37מעל ראשו הם תלו שלט: ”זהו ישוע מלך היהודים.“

38יחד עם ישוע נצלבו גם שני פושעים – אחד לימינו ואחד לשמאלו. 39העוברים ושבים קללו אותו, לעגו לו וקראו: 40”נו, אתה יכול להרוס את בית המקדש ולבנותו מחדש בשלושה ימים? אם אתה בן־אלוהים, מדוע אינך יורד מהצלב ומציל את עצמך?“

41גם ראשי הכוהנים, הסופרים והזקנים חרפו אותו ולעגו לו: 42”הוא יכול להושיע את כולם חוץ מאשר את עצמו!“ צחקו. ”משיח שכמוהו!“ קראו. ”מלך ישראל, הבה נראה אותו יורד מהצלב, ואז נאמין בו! 43הרי בטח באלוהים, נראה אם אלוהים באמת יציל אותו. הרי אמר שהוא בן־אלוהים!“

44גם הפושעים שנצלבו לידו העליבו אותו בצורה דומה.

45בשעה שתים־עשרה בצהריים כיסה חושך את כל הארץ למשך שלוש שעות.

46בשעה שלוש אחר־הצהריים זעק ישוע זעקת שבר:27‏.46 כז 46 בארץ ישראל בתקופה הזו היהודים דיברו בעברית ובארמית. כאשר מופיע תעתיק ביוונית המקורית בברית החדשה, מלבד מקרים בודדים (התגלות ט 11, טז 16), הציטוט מובא בארמית ולא בעברית. עובדה זו מומחשת במעשי השליחים א 19: ”הדבר הזה נודע לכל יושבי ירושלים ולפיכך נקרא אותו שדה בלשונם ’חקל דמא‘, שפירושו שדה הדם“. ”אלי, אלי, למה שבקתני?“ (”אלי, אלי, למה עזבתני?“)

47אחדים מהנוכחים חשבו שהוא קורא לאליהו הנביא. 48אחד מהם רץ והביא ספוג טבול בחומץ, שם אותו בקצה מקל והושיטו לישוע כדי שישתה. 49אך יתר האנשים אמרו: ”עזוב אותו. הבה נראה אם אליהו באמת יבוא להציל אותו!“

50אז זעק ישוע שנית ונפח את נשמתו. 51באותו רגע הפרוכת שלפני קודש הקודשים בבית־המקדש נקרעה לשניים – מלמעלה עד למטה. האדמה רעדה, סלעים נבקעו, 52קברים נפתחו, וצדיקים רבים קמו לתחייה. 53לאחר תחייתו של ישוע, אלה עזבו את בית־הקברות, נכנסו לירושלים והופיעו לפני אנשים רבים.

54קצין רומאי והחיילים שהיו ליד הצלב, נבהלו מאוד מרעידת האדמה ומכל מה שקרה, וקראו: ”איש זה באמת היה בן־אלוהים!“

55נשים רבות שבאו עם ישוע מהגליל, כדי לשרתו, עמדו מרחוק והתבוננו. 56ביניהן היו מרים המגדלית, מרים אמם של יעקב ויוסף, ואמם של יעקב ויוחנן (בני זבדי).

57‏-58בערב ניגש אל פילטוס יוסף מן־הרמתיים, שהיה אדם עשיר ותלמיד של ישוע, וביקש את גופתו. פילטוס ציווה לשחרר את הגופה ולהעביר אותה ליוסף. 59יוסף לקח את הגופה, עטף אותה בסדין לבן, 60הניח אותה בתוך קבר חדש שחצב בשביל עצמו, סתם את הפתח באבן גדולה והלך לדרכו. 61מרים המגדלית ומרים השנייה ישבו במרחק והסתכלו.

62למחרת, בתום טקסי החג, באו ראשי הכוהנים והפרושים אל פילטוס 63ואמרו: ”אדוננו, השקרן הזה אמר פעם שלאחר שלושה ימים ישוב ויקום לתחייה. 64משום כך אנחנו מבקשים ממך לחתום את הקבר עד לאחר היום השלישי, כדי שתלמידיו לא יגנבו את הגופה ויפיצו את השמועה שהוא קם מן המתים. אחרת תהיה התרמית גרועה מזו הראשונה.“

65פילטוס אמר להם: ”יש לכם משמר שלכם, אתם יודעים איך לטפל זה כמו שצריך“.

66וכך הם חתמו את הקבר והציבו שומרים.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 27:1-66

Liderii religioși decid să‑L condamne pe Isus

(Mc. 15:1; Lc. 23:1; In. 18:28-32)

1Când s‑a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte. 2Apoi, după ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul2 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane [peste tot în capitol]..

Iuda se spânzură

(F.A. 1:16-20)

3Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i‑a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți3, 5-6 Vezi nota de la 26:15. la conducătorii preoților și la bătrâni, 4zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i‑au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s‑a dus și s‑a spânzurat.

6Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie6 Cu referire la vistieria Templului., pentru că sunt preț de sânge.“ 7Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de azi. 9Atunci s‑a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia9 Citatul care urmează este o combinație între cuvintele profetului Zaharia și cele ale profetului Ieremia, evanghelistul numindu‑l doar pe Ieremia (vezi și Mc. 1:2-3 și nota)., care zice:

„Au9 Sau: Am. luat cei treizeci de arginți,

prețul Celui prețuit,

la care l‑au prețuit unii dintre fiii lui Israel,

10și i‑au10 Câteva mss conțin: i‑am. dat pe Ogorul Olarului,

după cum mi‑a poruncit Domnul“9-10 Vezi Zah. 11:12-13; Ier. 19:1-13; 32:6-9..

Isus înaintea lui Pilat

(Mc. 15:2-5; Lc. 23:2-5; In. 18:29-38)

11Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.

Guvernatorul L‑a întrebat, zicând:

– Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus a zis:

– Tu o spui!

12Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n‑a răspuns nimic.

13Atunci Pilat I‑a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14Dar Isus nu i‑a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; In. 18:39–19:16)

15Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un prizonier pe care‑l voiau ei. 16La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit Isus16-17 Doar câteva mss conțin acest nume. NTR urmează decizia luată de editorii Noul Testament grecesc (NA28), care susțin această variantă textuală. Barabba16 Textul conține o ironie de situație. Există două persoane cu același nume: Isus Mântuitorul (Fiul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc) și Isus Bar‑Abba, care, prin traducere, înseamnă tot fiul tatălui. Poporul a decis să‑l aleagă pe celălalt Isus, pe celălalt fiu..

17Așadar, după ce s‑a adunat mulțimea, Pilat i‑a întrebat:

– Pe cine vreți să vi‑l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

20Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.

21Guvernatorul a răspuns, zicându‑le:

– Pe care dintre aceștia doi vreți să vi‑l eliberez?

Ei au zis:

– Pe Barabba!

22Pilat a zis:

– Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toții:

– Să fie răstignit!

23El i‑a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

– Să fie răstignit!

24Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25Și tot poporul, răspunzând, i‑a zis:

– Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!

26Atunci le‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască26 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici confecționat din mai multe fâșii de piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând., L‑a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mc. 15:16-20; In. 19:2-3)

27Atunci soldații guvernatorului L‑au adus pe Isus în pretoriu27 Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia. și au adunat în jurul Lui toată cohorta27 Diviziune a legiunii romane; în perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați.. 28L‑au dezbrăcat și au pus pe El o mantie cărămizie, 29au împletit o coroană de spini, I‑au așezat‑o pe cap, I‑au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și‑au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!29 Corespondentul lui Ave Cezar, însă rostit în batjocură.30Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și‑L loveau peste cap. 31După ce și‑au bătut joc de El astfel, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus să‑L răstignească.

Răstignirea

(Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; In. 19:17-24)

32Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l‑au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“33 Lat.: Calvariae, de unde provine cuvântul românesc calvar., 34I‑au dat să bea vin amestecat cu fiere34 În textul din Mc. 15:23 se menționează vin amestecat cu smirnă. Probabil Matei face o aluzie la Ps. 69:21., dar când l‑a gustat, n‑a vrut să‑l bea.34 Femeile obișnuiau să le dea condamnaților la moarte un fel de narcotic care să le ușureze suferința, însă, refuzându‑l, Isus a dorit să fie pe deplin conștient în fața morții.

35După ce L‑au răstignit, și‑au împărțit hainele Lui între ei, aruncând sorții, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și‑au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“35 Vezi Ps. 22:18. 36Apoi s‑au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.“ 38Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați38, 44 Gr.: lestai, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhari, dar în contextul de față are sensul de rebeli, instigatori, revoluționari., unul la dreapta și unul la stânga Lui.

39Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și‑l reconstruiești în trei zile, salvează‑Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,40 Unele mss conțin conjuncția și, redând: salvează‑Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și dă‑Te jos de pe cruce! dă‑Te jos de pe cruce!“

41Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42„Pe alții i‑a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S‑a încrezut în Dumnezeu; să‑L scape acum Dumnezeu, dacă vrea!43 Vezi Ps. 22:8. Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ 44La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.

Moartea lui Isus

(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; In. 19:28-37)

45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea45 Între ora 12:00 și ora 15:00. s‑a făcut întuneric peste toată țara. 46Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“46 Cuvintele rostite de Isus au dus la numeroase discuții, deoarece primele două sunt în ebraică, iar ultimele două în aramaică. Se pare însă că în limba aramaică, în unele cazuri s‑au păstrat numele ebraice ale lui Dumnezeu. De ex., Targumul aramaic (o parafrazare a textului ebraic în aramaică) al Ps. 22 păstrează termenul ebraic Eli., care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?“46 Vezi Ps. 22:1.

47Unii dintre cei ce stăteau acolo L‑au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

48Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l‑a umplut cu oțet de vin48 Cu referire, probabil, la posca, o băutură ieftină amestecată din oțet de vin și apă, pe care o consumau clasele sociale inferioare și soldații romani., l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să‑l bea. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să‑L salveze!“

50Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și‑a dat duhul.

51Și iată că draperia51 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s‑a rupt în două, de sus până jos; pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat, 52mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s‑au arătat multora.

54Centurionul54 Vezi nota de la 8:5. și cei ce‑L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

55Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42)

57Când s‑a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să‑i fie dat. 59Iosif a luat trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in curată 60și L‑a pus în propriul său mormânt nou, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

62A doua zi62 Sâmbătă (Sabatul), Ziua Pregătirii fiind ziua de vineri., cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s‑au adunat la Pilat 63și i‑au zis:

– Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ 64Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să‑L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65Pilat le‑a răspuns:

– Aveți o gardă.65 Sau: Luați o gardă. Duceți‑vă și întăriți‑L cum știți!

66Ei s‑au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.