Habrit Hakhadasha/Haderekh

אגרת יעקב 2:1-26

1אחים יקרים, כיצד יכולים אתם לטעון שהינכם שייכים לָאָדון הכבוד, ישוע המשיח, בעודכם מפלים לרעה את העניים?

2אם יבוא לקהילתכם איש עשיר, לבוש בגדים יקרים ועונד טבעות זהב, ואחריו יכנס לבית־הקהילה קבצן לבוש בגדים בלויים, 3אל תכרכרו סביב העשיר בניסיון להושיבו במקום הטוב ביותר, ואל תפנו את העני בזלזול: ”עמוד כאן ולא שם! אם הדבר אינו מוצא־חן בעיניך אתה יכול ללכת!“ 4אלוהים אינו רוצה שתשפטו אדם על־פי עושרו, כי אין זה משפט צדק, ומעשה כזה אינו מביא כבוד לה׳.

5הקשיבו לי, אחים יקרים, הלא אלוהים בחר לתת לעניים אמונה עשירה ולהוריש להם את מלכותו – אותה מתנה נפלאה שהבטיח ה׳ לכל האוהבים אותו. 6ואילו אתם מביישים את העניים! האם אינכם יודעים כי העשירים הם הגורמים לכם צרות? הם גוזלים את כל כספכם ולבסוף סוחבים אתכם לבית־המשפט. 7בדרך־כלל העשירים הם המלגלגים על ישוע אדוננו.

8ודאי שעליכם לשמור את המצווה: ”ואהבת לרעך כמוך.“ 9אך אם אתם מפלים לרעה את העני, אתם חוטאים, כי עברתם על המצווה הזאת.

10הרי יודעים אתם כי אדם ששומר את כל מצוות התורה, אך עובר על מצווה אחת בלבד, אשם בעיני אלוהים כאילו עבר על כל המצוות. 11כי האלוהים אשר ציווה לא לנאוף ציווה גם לא לרצוח! לכן גם אם לא נאפת, אבל רצחת, הרי שעברת על חוקי ה׳ ואתה עומד אשם לפניו.

12שימו לב למה שאתם עושים ולמה שאתם חושבים, כי אלוהים ישפוט אתכם לפי תורת החירות והחופש. 13אלוהים לא ירחם על מי שלא ריחם על אחרים; לעומת זאת הוא ירחם על אלה שריחמו על אחרים ויקל במשפטם. 14אחים יקרים, איזה ערך יש לטענתכם שאתם מאמינים משיחיים, אם אינכם מוכיחים את אמונתכם בהגשת עזרה לזולת? האם יכולה אמונה כזאת להציל מישהו? 15אם יש לכם חבר שזקוק באופן דחוף לאוכל ובגדים, 16ואתם אומרים לו: ”לך לשלום, אלוהים יברך אותך וייתן לך אוכל ובגדים.“ אבל אינכם עוזרים לו בעצמכם, מה הערך לדיבורים שלכם?

17מכאן אתם רואים שאמונה בלבד אינה מספיקה; עליכם להוכיח את אמונתכם על־ידי מעשים טובים. אמונה שאינה מוכיחה את עצמה על־ידי מעשים טובים היא חסרת ערך ונחשבת למתה.

18מישהו יכול לומר: ”אתה טוען שהדרך אל אלוהים היא באמצעות אמונה בלבד, ואילו אני אומר שמעשים טובים הם חלק בלתי־נפרד מהאמונה. הרי אינך יכול להוכיח את אמונתך ללא מעשים, בעוד שכל הרואה את מעשי יודע מיד על אמונתי.“

19האם יש ביניכם כאלה שחושבים עדיין שמספיק רק להאמין שיש אלוהים והוא אחד? אל תשכחו שגם השדים מאמינים בקיומו של אל אחד, והם פוחדים ממנו פחד מוות. 20שוטים! מתי תלמדו שאין כל ערך לאמונתכם אם אינכם שומעים בקול אלוהים? אמונה שאינה באה לידי ביטוי במעשים טובים אינה שווה פרוטה.

21האם אינכם זוכרים שאפילו אברהם אבינו נצדק במעשיו? אברהם שמע בקול אלוהים גם כשביקש ממנו להקריב למוות את בנו היחיד יצחק. 22אברהם בטח באלוהים בכל לבו, והיה מוכן לעשות כל מה שאמר לו – מעשיו השלימו את אמונתו. 23הכתובים מספרים לנו כי אברהם האמין בה׳ וכי אמונתו נחשבה לו לצדקה. אברהם אף נקרא ”אוהב אלוהים“. 24אתם רואים, אם כן, שאדם נושע בזכות אמונתו המתבטאת במעשים.

25גם רחב הזונה ניצלה בזכות מעשיה, כאשר הסתירה את שני המרגלים ושלחה אותם בדרך אחרת, הרחק מרודפיהם. 26כשם שגוף בלי נשמה מת הוא, כך גם אמונה שאינה מתבטאת במעשים טובים מתה היא.

Nouă Traducere În Limba Română

Iacov 2:1-26

Prejudecățile și Legea împărătească

1Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei, într‑o atitudine părtinitoare. 2Căci dacă intră în adunarea2 Gr.: synagoghe, termen care se referă de obicei la sinagogă, locul de închinare al evreilor, dar este folosit uneori și cu sensul de întrunire sau loc de adunare. Au existat câțiva scriitori creștini în primele două secole care au folosit același termen synagoghe cu referire la o adunare creștină. voastră un om cu un inel de aur, într‑o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într‑o haină murdară, 3iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și‑i spuneți: „Tu așază‑te aici, pe locul acesta bun!3 Sau: aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază‑te lângă3 Lit.: sub. scăunașul3 Termenul se referă la scăunașul pe care cineva își odihnea picioarele (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). meu!“, 4oare n‑ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n‑ați devenit judecători cu gânduri rele?

5Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i‑a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției5 Împărăția (lui Dumnezeu) reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor. pe care le‑a promis‑o celor ce‑L iubesc? 6Însă voi l‑ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“8 Vezi Lev. 19:18., bine faceți. 9Dar dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într‑o singură poruncă, s‑a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor. 11Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“11 Vezi Ex. 20:14; Deut. 5:18. a spus și: „Să nu ucizi“11 Vezi Ex. 20:13; Deut. 5:17.. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12Astfel să vorbiți și astfel să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n‑a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

Credința și fapta

14Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să‑l mântuiască? 15Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16iar unul dintre voi le spune: „Duceți‑vă în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.

18Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin18 Sau: din. faptele mele! 19Tu crezi că Dumnezeu este Unul19 O aluzie la Deut. 6:4, unde se află mărturisirea de credință a lui Israel.; bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!“ 20Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare20 Unele mss conțin: moartă. Papirusul 74 conține: goală.? 21Avraam, tatăl nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l‑a oferit pe altar pe fiul său, Isaac? 22Vezi deci că credința lucra împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte. 23Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate“23 Vezi Gen. 15:6.. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25Tot așa și prostituata Rahab: n‑a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i‑a primit ca oaspeți pe mesageri și i‑a trimis apoi pe un alt drum? 26Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.