Nueva Versión Internacional (Castilian)

Salmos 31

Al director musical. Salmo de David.

1En ti, Señor, busco refugio;
    jamás permitas que me avergüencen;
    en tu justicia, líbrame.
Inclina a mí tu oído,
    y acude pronto a socorrerme.
Sé tú mi roca protectora,
    la fortaleza de mi salvación.
Guíame, pues eres mi roca y mi fortaleza,
    dirígeme por amor a tu nombre.
Líbrame de la trampa que me han tendido,
    porque tú eres mi refugio.
En tus manos encomiendo mi espíritu;
    líbrame, Señor, Dios de la verdad.

Odio a los que veneran ídolos vanos;
    yo, por mi parte, confío en ti, Señor.
Me alegro y me regocijo en tu amor,
    porque tú has visto mi aflicción
    y conoces las angustias de mi alma.
No me entregaste al enemigo,
    sino que me pusiste en lugar espacioso.

Ten compasión de mí, Señor, que estoy angustiado;
    el dolor está acabando con mis ojos,
    con mi alma, ¡con mi cuerpo!
10 La vida se me va en angustias,
    y los años, en lamentos;
la tristeza está acabando con mis fuerzas,
    y mis huesos se van debilitando.
11 A causa de todos mis enemigos,
    soy el hazmerreír de mis vecinos;
soy un espanto para mis amigos;
    de mí huyen los que me encuentran en la calle.
12 Me han olvidado, como si hubiera muerto;
    soy como una vasija hecha pedazos.
13 Son muchos a los que oigo cuchichear:
    «Hay terror por todas partes».
Se han confabulado contra mí,
    y traman quitarme la vida.

14 Pero yo, Señor, confío en ti,
    y digo: «Tú eres mi Dios».
15 Mi vida entera está en tus manos;
    líbrame de mis enemigos y perseguidores.
16 Que tu faz irradie luz sobre tu siervo;
    por tu gran amor, sálvame.

17 Señor, no permitas que me avergüencen,
    porque a ti he clamado.
Que sean avergonzados los malvados,
    y acallados en el sepulcro.
18 Que sean silenciados sus labios mentirosos,
    porque hablan contra los justos
    con orgullo, desdén e insolencia.

19 Cuán grande es tu bondad,
    que atesoras para los que te temen,
y que a la vista de la gente derramas
    sobre los que en ti se refugian.
20 Al amparo de tu presencia los proteges
    de las intrigas humanas;
en tu morada los resguardas
    de las lenguas contenciosas.

21 Bendito sea el Señor,
    pues mostró su gran amor por mí
    cuando me hallaba en una ciudad sitiada.
22 En mi confusión llegué a decir:
    «¡He sido arrojado de tu presencia!»
Pero tú oíste mi voz suplicante
    cuando te pedí que me ayudaras.

23 Amad al Señor, todos sus fieles;
    él protege a los dignos de confianza,
    pero a los orgullosos les da su merecido.
24 Cobrad ánimo y armaos de valor,
    todos los que en el Señor esperáis.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 31

Psalmul 31

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

La Tine, Doamne, caut adăpost!
    Să nu rămân de ruşine vreodată!
        În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine
    şi scapă-mă degrabă!
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
    o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!
Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea.
    Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!
Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins,
    căci Tu eşti fortăreaţa mea!
În mâinile Tale îmi încredinţez duhul!
    Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi,
    dar Eu mă încred în Domnul!
Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta,
    fiindcă mi-ai văzut necazul
        şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.
Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului,
    ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare!
    De atâta întristare mi se topesc ochii,
        sufletul şi pântecele.
10 Îmi sfârşesc viaţa în durere
    şi anii în întristare.
    Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele,
        iar oasele mi se topesc.
11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei
    am ajuns să fiu făcut de ruşine;
am ajuns de groază pentru vecinii mei,
    o spaimă pentru cunoscuţii mei.
Cei ce mă văd pe uliţă
    fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort;
    am ajuns ca un vas spart.
13 Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare!
    Ei se sfătuiesc împotriva mea,
        plănuind să-mi ia viaţa.

14 Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,
    şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
15 Destinul meu este în mâna Ta;
    izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!
16 Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău,
    mântuieşte-mă în îndurarea Ta!
17 Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne,
    căci la Tine strig după ajutor,
ci fă să fie daţi de ruşine cei răi;
    să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!
18 Să fie amuţite buzele mincinoase,
    care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

19 Cât de mare este bunătatea Ta,
    pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine,
pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine,
    sub privirea oamenilor!
20 Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale
    de uneltirile oamenilor;
îi tăinuieşti în Coliba Ta
    de limbile gâlcevitoare.

21 Binecuvântat să fie Domnul,
    căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine
        când eram într-o cetate asediată!
22 M-am pripit când am zis:
    „Sunt izgonit dinaintea Ta!“
Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele,
    când am strigat către Tine.

23 Iubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui,
    căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi,
        dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!
24 Fiţi tari şi încurajaţi-vă inimile,
    toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!