Nueva Versión Internacional (Castilian)

Génesis 21:1-34

Nacimiento de Isaac

1Tal como el Señor lo había dicho, se ocupó de Sara y cumplió con la promesa que le había hecho. 2Sara quedó embarazada y le dio un hijo a Abraham en su vejez. Esto sucedió en el tiempo anunciado por Dios. 3Al hijo que Sara le dio, Abraham le puso por nombre Isaac.21:3 En hebreo, Isaac significa él se ríe. 4Cuando su hijo Isaac cumplió ocho días de nacido, Abraham lo circuncidó, tal como Dios le había ordenado. 5Abraham tenía ya cien años cuando nació su hijo Isaac. 6Sara dijo entonces: «Dios me ha hecho reír, y todos los que se enteren de que he tenido un hijo se reirán conmigo. 7¿Quién le hubiera dicho a Abraham que Sara amamantaría hijos? Sin embargo, le he dado un hijo en su vejez».

Expulsión de Agar e Ismael

8El niño Isaac creció y fue destetado. Ese mismo día, Abraham hizo un gran banquete. 9Pero Sara se dio cuenta de que el hijo que Agar la egipcia le había dado a Abraham se burlaba de su hijo Isaac.21:9 de su hijo Isaac (LXX); TM no incluye estas palabras. 10Por eso le dijo a Abraham:

―¡Echa de aquí a esa esclava y a su hijo! El hijo de esa esclava jamás tendrá parte en la herencia con mi hijo Isaac.

11Este asunto angustió mucho a Abraham porque se trataba de su propio hijo. 12Pero Dios le dijo a Abraham: «No te angusties por el muchacho ni por la esclava. Hazle caso a Sara, porque tu descendencia se establecerá por medio de Isaac. 13Pero también del hijo de la esclava haré una gran nación, porque es hijo tuyo».

14Al día siguiente, Abraham se levantó de madrugada, tomó un pan y un odre de agua, y se los dio a Agar, poniéndoselos sobre el hombro. Luego le entregó a su hijo y la despidió. Agar partió y anduvo errante por el desierto de Berseba. 15Cuando se acabó el agua del odre, puso al niño debajo de un arbusto 16y fue a sentarse sola a cierta distancia,21:16 a cierta distancia. Lit. a la distancia de un tiro de arco. pues pensaba: «No quiero ver morir al niño». En cuanto ella se sentó, comenzó a llorar desconsoladamente.

17Cuando Dios oyó al niño sollozar, el ángel de Dios llamó a Agar desde el cielo y le dijo: «¿Qué te pasa, Agar? No temas, pues Dios ha escuchado los sollozos del niño. 18Levántate y tómalo de la mano, que yo haré de él una gran nación».

19En ese momento Dios le abrió a Agar los ojos, y ella vio un pozo de agua. En seguida fue a llenar el odre y le dio de beber al niño. 20Dios acompañó al niño, y este fue creciendo; vivió en el desierto y se convirtió en un experto arquero; 21habitó en el desierto de Parán y su madre lo casó con una egipcia.

Pacto entre Abraham y Abimélec

22En aquel tiempo, Abimélec, que estaba acompañado por Ficol, jefe de su ejército, le dijo a Abraham:

―Dios está contigo en todo lo que haces. 23Júrame ahora, por Dios mismo, que no me tratarás a mí con falsedad, ni tampoco a mis hijos ni a mis descendientes. Júrame que a mí y al país que te ha recibido como extranjero nos tratarás con la misma lealtad con que yo te he tratado.

24―¡Lo juro! —respondió Abraham.

25Luego Abraham se quejó ante Abimélec por causa de un pozo de agua del cual los siervos de Abimélec se habían apropiado. 26Pero Abimélec dijo:

―No sé quién pudo haberlo hecho. Me acabo de enterar, pues tú no me lo habías dicho.

27Entonces Abraham llevó ovejas y vacas, y se las dio a Abimélec, y los dos hicieron un pacto. 28Pero Abraham apartó siete corderas del rebaño, 29por lo que Abimélec le preguntó:

―¿Qué pasa? ¿Por qué has apartado estas siete corderas?

30―Acepta estas siete corderas —le contestó Abraham—. Ellas servirán de prueba de que yo cavé este pozo.

31Por eso a aquel lugar le dieron el nombre de Berseba,21:31 En hebreo, Berseba significa pozo de los siete, o pozo del juramento. porque allí los dos hicieron un juramento.

32Después de haber hecho el pacto en Berseba, Abimélec y Ficol, el jefe de su ejército, volvieron al país de los filisteos. 33Abraham plantó un tamarisco en Berseba, y en ese lugar invocó el nombre del Señor, el Dios eterno. 34Y se quedó en el país de los filisteos durante mucho tiempo.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 21:1-34

Nașterea lui Isaac

1Domnul a cercetat‑o pe Sara, după cum a zis; Domnul a făcut pentru Sara ceea ce promisese. 2Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. 3Avraam i‑a pus numele Isaac3 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde. fiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara. 4Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu. 5Avraam avea o sută de ani când s‑a născut fiul său Isaac. 6Sara a zis: „Dumnezeu m‑a făcut să râd și oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine.“ 7Apoi a zis: „Cine i‑ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Totuși, i‑am născut un fiu la bătrânețe.“

Agar și Ismael sunt alungați în pustie

8Copilul a crescut și a fost înțărcat. În ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț mare. 9Dar Sara l‑a văzut râzând9 Posibil un joc de cuvinte cu ebraicul Ițhak (el râde). pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i‑l născuse lui Avraam, 10și i‑a zis lui Avraam: „Alung‑o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul acestei roabe nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“ 11Lucrul acesta nu i‑a plăcut deloc lui Avraam,11 Lit.: Și cuvântul a fost foarte rău în ochii lui Avraam. deoarece îl avea în vedere pe fiul său. 12Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburat12 Lit.: Să nu fie rău în ochii tăi. din cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța12 Vezi nota de la 12:7. Ideea care se desprinde de aici, este aceea că promisiunea legământului nu se va împlini pe linia lui Ismael, ci pe linia lui Isaac. ta. 13Cât despre fiul roabei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că este sămânța ta.“

14Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat niște pâine și un burduf cu apă și i le‑a dat lui Agar, punându‑i‑le pe umăr; i‑a dat și copilul și a trimis‑o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba. 15Când apa din burduf s‑a terminat, a aruncat copilul sub unul dintre tufișuri 16și apoi s‑a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului.“ Și, șezând la depărtare, și‑a ridicat glasul și a plâns. 17Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. 18Scoală‑te, ridică băiatul și ține‑l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ 19Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea. 20Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș. 21A locuit în pustia Paran, iar mama lui i‑a luat o soție din țara Egiptului.

Legământul dintre Avraam și Abimelek

22În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând:

– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci. 23Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.

24Avraam i‑a răspuns:

– Jur!

25Dar Avraam i s‑a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care robii acestuia o luaseră cu forța.

26Abimelek i‑a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi‑ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta decât astăzi.“ 27Atunci Avraam a luat oi și vite și i le‑a dat lui Abimelek. Apoi cei doi au încheiat un legământ. 28Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă.

29Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:

– Ce este cu aceste șapte mielușele pe care le‑ai pus deoparte?

30Avraam i‑a răspuns:

– Primește aceste șapte mielușele ca pe o mărturie din partea mea că eu am săpat această fântână.

31De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba31 Beer-Șeba poate însemna fie fântâna jurământului, fie fântâna celor șapte (v. 28-29)., pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. 32După ce au încheiat legământul la Beer-Șeba, Abimelek și Pihol, comandantul oștirii sale, s‑au ridicat și s‑au întors în țara filistenilor. 33Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veșnic33 Ebr.: El‑Olam.. 34El a locuit ca străin în țara filistenilor multă vreme.