Nueva Versión Internacional (Castilian)

Salmos 129

Cántico de los peregrinos.

1Mucho me han angustiado desde mi juventud
    —que lo repita ahora Israel—,
mucho me han angustiado desde mi juventud,
    pero no han logrado vencerme.
Sobre la espalda me pasaron el arado,
    abriéndome en ella profundos[a] surcos.
Pero el Señor, que es justo,
    me libró de las ataduras de los impíos.

Que retrocedan avergonzados
    todos los que odian a Sión.
Que sean como la hierba en el techo,
    que antes de crecer se marchita;
que no llena las manos del segador
    ni el regazo del que cosecha.
Que al pasar nadie les diga:
    «La bendición del Señor sea con vosotros;
    os bendecimos en el nombre del Señor».

Notas al pie

  1. 129:3 profundos. Lit. largos.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 129

Psalmul 129

Un cântec de pelerinaj

„Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
    – să spună acum Israel lucrul acesta!
„Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
    dar nu m-au biruit.
Pe spatele meu au arat plugarii
    şi au tras brazde lungi.
Însă Domnul este drept;
    El a tăiat funiile celor răi.“

Să se ruşineze şi să dea înapoi
    toţi cei ce urăsc Sionul.
Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
    care se usucă înainte de a fi smulsă.
Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
    şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
Trecătorii să nu zică:
    „Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
        sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]

Notas al pie

  1. Psalmii 129:8 Saluturi întâlnite în sezonul seceratului (vezi Rut 2:4)