Nueva Versión Internacional (Castilian)

Salmos 107

LIBRO V

1Dad gracias al Señor, porque él es bueno;
    su gran amor perdura para siempre.
Que lo digan los redimidos del Señor,
    a quienes redimió del poder del adversario,
a quienes reunió de todos los países,
    de oriente y de occidente, del norte y del sur.[a]

Vagaban perdidos por parajes desiertos,
    sin dar con el camino a una ciudad habitable.
Hambrientos y sedientos,
    la vida se les iba consumiendo.
En su angustia clamaron al Señor,
    y él los libró de su aflicción.
Los llevó por el camino recto
    hasta llegar a una ciudad habitable.

¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
    por sus maravillas en favor nuestro!
¡Él apaga la sed del sediento,
    y sacia con lo mejor al hambriento!

10 Afligidos y encadenados,
    habitaban en las más densas tinieblas
11 por haberse rebelado contra las palabras de Dios,
    por menospreciar los designios del Altísimo.
12 Los sometió[b] a trabajos forzados;
    tropezaban, y no había quien los ayudara.
13 En su angustia clamaron al Señor,
    y él los salvó de su aflicción.
14 Los sacó de las sombras tenebrosas
    y rompió en pedazos sus cadenas.

15 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
    por sus maravillas en favor de los hombres!
16 ¡Él hace añicos las puertas de bronce
    y rompe en mil pedazos las barras de hierro!

17 Trastornados por su rebeldía,
    afligidos por su iniquidad,
18 todo alimento les daba asco.
    ¡Llegaron a las puertas mismas de la muerte!
19 En su angustia clamaron al Señor,
    y él los salvó de su aflicción.
20 Envió su palabra para sanarlos,
    y así los rescató del sepulcro.

21 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
    por sus maravillas en favor de los hombres!
22 ¡Que ofrezcan sacrificios de gratitud,
    y, jubilosos, proclamen sus obras!

23 Se hicieron a la mar en sus barcos;
    para comerciar surcaron las muchas aguas.
24 Allí, en las aguas profundas,
    vieron las obras del Señor y sus maravillas.
25 Habló Dios, y se desató un fuerte viento
    que tanto encrespó las olas
26 que subían a los cielos y bajaban al abismo.
    Ante el peligro, ellos perdieron el coraje.
27 Como ebrios tropezaban, se tambaleaban;
    de nada les valía toda su pericia.
28 En su angustia clamaron al Señor,
    y él los sacó de su aflicción.
29 Cambió la tempestad en suave brisa:
    se sosegaron las olas del mar.
30 Ante esa calma se alegraron,
    y Dios los llevó al puerto anhelado.

31 ¡Que den gracias al Señor por su gran amor,
    por sus maravillas en favor de los hombres!
32 ¡Que lo exalten en la asamblea del pueblo!
    ¡Que lo alaben en el consejo de los ancianos!

33 Dios convirtió los ríos en desiertos,
    los manantiales en tierra seca,
34 los fértiles terrenos en tierra salitrosa,
    por la maldad de sus habitantes.
35 Convirtió el desierto en fuentes de agua,
    la tierra seca en manantiales;
36 hizo habitar allí a los hambrientos,
    y ellos fundaron una ciudad habitable.
37 Sembraron campos, plantaron viñedos,
    obtuvieron abundantes cosechas.
38 Dios los bendijo y se multiplicaron,
    y no dejó que menguaran sus rebaños.

39 Pero, si merman y son humillados,
    es por la opresión, la maldad y la aflicción.
40 Dios desdeña a los nobles
    y los hace vagar por desiertos sin senderos.
41 Pero a los necesitados los saca de su miseria,
    y hace que sus familias crezcan como rebaños.
42 Los rectos lo verán y se alegrarán,
    pero todos los impíos serán acallados.

43 Quien sea sabio, que considere estas cosas
    y entienda bien el gran amor del Señor.

Notas al pie

  1. 107:3 del sur. Lit. del mar.
  2. 107:12 Los sometió. Lit. Sometió sus corazones.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 107:1-43

Cartea V

(Psalmii 107–150)

Psalmul 107

1Mulțumiți Domnului, căci este bun,

căci în veac ține îndurarea Lui!

2Așa să zică răscumpărații Domnului,

cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului,

3pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor:

de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare.

4Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,

fără să găsească o cetate în care să locuiască.

5Flămânzi și însetați,

li se lihnise sufletul în ei.

6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a scăpat din necazurile lor.

7I‑a călăuzit pe o cale dreaptă,

ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.

8Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

9Căci El a potolit sufletul însetat

și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.

10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții,

legați în chin și în fiare,

11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu

și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,

12El le‑a smerit inima prin necaz;

ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute.

13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

14I‑a scos din întuneric și din umbra morții

și le‑a rupt legăturile.

15Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

16Căci El a zdrobit porți de bronz

și a tăiat zăvoare de fier.

17Ei ajunseseră nebuni17 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral. din cauza fărădelegii lor

și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.

18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană

și ajunseseră la porțile morții.

19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

20Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat

și i‑a scăpat din gropile lor.

21Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

22Să aducă jertfe de mulțumire

și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!

23Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,

cei ce făceau negoț pe ape mari,

24au văzut ei înșiși lucrările Domnului

și minunile Lui din adâncuri.

25Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic,

care a ridicat talazurile mării.

26Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri;

sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.

27Se clătinau și se mișcau ca un om beat;

toată înțelepciunea lor fusese înghițită.

28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,

și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

29A liniștit furtuna,

iar valurile s‑au potolit.

30Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit,

iar El i‑a condus la limanul dorit.

31Să‑I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

32Să‑L înalțe în adunarea poporului

și să‑L laude în adunarea bătrânilor!

33El preface râurile în pustiu,

izvoarele de ape în pământ uscat,

34și pământul roditor în pământ sterp,

din cauza răutății locuitorilor țării.

35El preface pustia într‑un iaz,

și pământul uscat în izvoare de ape.

36Așază acolo pe cei flămânzi,

iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,

37își seamănă ogoare, își plantează vii

și au recolte bogate.

38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult,

iar vitele nu li le împuținează.

39Când sunt împuținați și umiliți

din cauza asupririi, a necazului și a durerii,

40El revarsă dispreț asupra nobililor

și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum.

41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare

și le înmulțește familiile ca pe o turmă.

42Cei drepți văd și se bucură,

și orice nedreptate își închide gura.

43Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri

și să ia aminte la marea îndurare a Domnului!