Nueva Versión Internacional (Castilian)

Salmos 106

1¡Aleluya! ¡Alabado sea el Señor!

Dad gracias al Señor, porque él es bueno;
    su gran amor perdura para siempre.
¿Quién puede proclamar las proezas del Señor,
    o expresar toda su alabanza?
Dichosos los que practican la justicia
    y hacen siempre lo que es justo.
Recuérdame, Señor, cuando te compadezcas de tu pueblo;
    ven en mi ayuda el día de tu salvación.
Hazme disfrutar del bienestar de tus escogidos,
    participar de la alegría de tu pueblo
    y expresar mis alabanzas con tu heredad.

Hemos pecado, lo mismo que nuestros padres;
    hemos hecho lo malo y actuado con iniquidad.
Cuando nuestros padres estaban en Egipto,
    no tomaron en cuenta tus maravillas;
no tuvieron presente tu bondad infinita
    y se rebelaron junto al mar, el Mar Rojo.[a]
Pero Dios los salvó, haciendo honor a su nombre,
    para mostrar su gran poder.
Reprendió al Mar Rojo, y este quedó seco;
    los condujo por las profundidades del mar
    como si cruzaran el desierto.
10 Los salvó del poder de sus enemigos,
    del poder de quienes los odiaban.
11 Las aguas envolvieron a sus adversarios,
    y ninguno de estos quedó con vida.
12 Entonces ellos creyeron en sus promesas
    y le entonaron alabanzas.

13 Pero muy pronto olvidaron sus acciones
    y no esperaron a conocer sus planes.
14 En el desierto cedieron a sus propios deseos;
    en los páramos pusieron a prueba a Dios.
15 Y él les dio lo que pidieron,
    pero les envió una enfermedad devastadora.

16 En el campamento tuvieron envidia de Moisés
    y de Aarón, el que estaba consagrado al Señor.
17 Se abrió la tierra y se tragó a Datán;
    sepultó a los seguidores de Abirán.
18 Un fuego devoró a esa pandilla;
    las llamas consumieron a los impíos.

19 En Horeb hicieron un becerro;
    se postraron ante un ídolo de fundición.
20 Cambiaron al que era su motivo de orgullo[b]
    por la imagen de un toro que come hierba.
21 Se olvidaron del Dios que los salvó
    y que había hecho grandes cosas en Egipto:
22 milagros en la tierra de Cam
    y portentos junto al Mar Rojo.
23 Dios amenazó con destruirlos,
    pero no lo hizo por Moisés, su escogido,
que se puso ante él en la brecha
    e impidió que su ira los destruyera.

24 Menospreciaron esa bella tierra;
    no creyeron en la promesa de Dios.
25 Refunfuñaron en sus tiendas de campaña
    y no obedecieron al Señor.
26 Por tanto, él levantó su mano contra ellos
    para hacerlos caer en el desierto,
27 para hacer caer a sus descendientes entre las naciones
    y dispersarlos por todos los países.

28 Se sometieron al yugo de Baal Peor
    y comieron de las ofrendas a ídolos sin vida.[c]
29 Provocaron al Señor con sus malvadas acciones,
    y les sobrevino una plaga.
30 Pero Finés se levantó e hizo justicia,
    y la plaga se detuvo.
31 Esto se le reconoció como un acto de justicia
    para siempre, por todas las generaciones.

32 Junto a las aguas de Meribá hicieron enojar al Señor,
    y a Moisés le fue mal por culpa de ellos,
33 pues lo sacaron de quicio
    y él habló sin pensar lo que decía.
34 No destruyeron a los pueblos
    que el Señor les había señalado,
35 sino que se mezclaron con los paganos
    y adoptaron sus costumbres.
36 Rindieron culto a sus ídolos,
    y se les volvieron una trampa.
37 Ofrecieron a sus hijos y a sus hijas
    como sacrificio a esos demonios.
38 Derramaron sangre inocente,
    la sangre de sus hijos y sus hijas.
Al ofrecerlos en sacrificio a los ídolos de Canaán,
    su sangre derramada profanó la tierra.
39 Tales hechos los contaminaron;
    tales acciones los corrompieron.

40 La ira del Señor se encendió contra su pueblo;
    su heredad le resultó aborrecible.
41 Por eso los entregó a los paganos,
    y fueron dominados por quienes los odiaban.
42 Sus enemigos los oprimieron,
    los sometieron a su poder.
43 Muchas veces Dios los libró;
    pero ellos, empeñados en su rebeldía,
    se hundieron en la maldad.

44 Al verlos Dios angustiados,
    y al escuchar su clamor,
45 se acordó del pacto que había hecho con ellos
    y, por su gran amor, tuvo compasión de ellos.
46 Hizo que todos sus opresores
    también se apiadaran de ellos.

47 Sálvanos, Señor, Dios nuestro;
    vuelve a reunirnos de entre las naciones,
para que demos gracias a tu santo nombre
    y orgullosos te alabemos.

48 ¡Bendito sea el Señor, el Dios de Israel,
    eternamente y para siempre!
¡Que todo el pueblo diga: «Amén»!

¡Aleluya! ¡Alabado sea el Señor!

Notas al pie

  1. 106:7 Mar Rojo. Lit. mar de las Cañas (heb. Yam Suf); también en vv. 9 y 22.
  2. 106:20 Cambiaron … de orgullo. Lit. Cambiaron la gloria de ellos.
  3. 106:28 ofrendas a ídolos sin vida. Lit. ofrendas a los muertos.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 106

Psalmul 106

Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

19 La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

28 S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]

34 Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

44 El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 106:1 Sau: Dragostea Lui este veşnică!
  2. Psalmii 106:7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  3. Psalmii 106:28 Cu referire probabil la idoli
  4. Psalmii 106:33 Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.