Nueva Versión Internacional (Castilian)

Salmos 106

1¡Aleluya! ¡Alabado sea el Señor!

Dad gracias al Señor, porque él es bueno;
    su gran amor perdura para siempre.
¿Quién puede proclamar las proezas del Señor,
    o expresar toda su alabanza?
Dichosos los que practican la justicia
    y hacen siempre lo que es justo.
Recuérdame, Señor, cuando te compadezcas de tu pueblo;
    ven en mi ayuda el día de tu salvación.
Hazme disfrutar del bienestar de tus escogidos,
    participar de la alegría de tu pueblo
    y expresar mis alabanzas con tu heredad.

Hemos pecado, lo mismo que nuestros padres;
    hemos hecho lo malo y actuado con iniquidad.
Cuando nuestros padres estaban en Egipto,
    no tomaron en cuenta tus maravillas;
no tuvieron presente tu bondad infinita
    y se rebelaron junto al mar, el Mar Rojo.[a]
Pero Dios los salvó, haciendo honor a su nombre,
    para mostrar su gran poder.
Reprendió al Mar Rojo, y este quedó seco;
    los condujo por las profundidades del mar
    como si cruzaran el desierto.
10 Los salvó del poder de sus enemigos,
    del poder de quienes los odiaban.
11 Las aguas envolvieron a sus adversarios,
    y ninguno de estos quedó con vida.
12 Entonces ellos creyeron en sus promesas
    y le entonaron alabanzas.

13 Pero muy pronto olvidaron sus acciones
    y no esperaron a conocer sus planes.
14 En el desierto cedieron a sus propios deseos;
    en los páramos pusieron a prueba a Dios.
15 Y él les dio lo que pidieron,
    pero les envió una enfermedad devastadora.

16 En el campamento tuvieron envidia de Moisés
    y de Aarón, el que estaba consagrado al Señor.
17 Se abrió la tierra y se tragó a Datán;
    sepultó a los seguidores de Abirán.
18 Un fuego devoró a esa pandilla;
    las llamas consumieron a los impíos.

19 En Horeb hicieron un becerro;
    se postraron ante un ídolo de fundición.
20 Cambiaron al que era su motivo de orgullo[b]
    por la imagen de un toro que come hierba.
21 Se olvidaron del Dios que los salvó
    y que había hecho grandes cosas en Egipto:
22 milagros en la tierra de Cam
    y portentos junto al Mar Rojo.
23 Dios amenazó con destruirlos,
    pero no lo hizo por Moisés, su escogido,
que se puso ante él en la brecha
    e impidió que su ira los destruyera.

24 Menospreciaron esa bella tierra;
    no creyeron en la promesa de Dios.
25 Refunfuñaron en sus tiendas de campaña
    y no obedecieron al Señor.
26 Por tanto, él levantó su mano contra ellos
    para hacerlos caer en el desierto,
27 para hacer caer a sus descendientes entre las naciones
    y dispersarlos por todos los países.

28 Se sometieron al yugo de Baal Peor
    y comieron de las ofrendas a ídolos sin vida.[c]
29 Provocaron al Señor con sus malvadas acciones,
    y les sobrevino una plaga.
30 Pero Finés se levantó e hizo justicia,
    y la plaga se detuvo.
31 Esto se le reconoció como un acto de justicia
    para siempre, por todas las generaciones.

32 Junto a las aguas de Meribá hicieron enojar al Señor,
    y a Moisés le fue mal por culpa de ellos,
33 pues lo sacaron de quicio
    y él habló sin pensar lo que decía.
34 No destruyeron a los pueblos
    que el Señor les había señalado,
35 sino que se mezclaron con los paganos
    y adoptaron sus costumbres.
36 Rindieron culto a sus ídolos,
    y se les volvieron una trampa.
37 Ofrecieron a sus hijos y a sus hijas
    como sacrificio a esos demonios.
38 Derramaron sangre inocente,
    la sangre de sus hijos y sus hijas.
Al ofrecerlos en sacrificio a los ídolos de Canaán,
    su sangre derramada profanó la tierra.
39 Tales hechos los contaminaron;
    tales acciones los corrompieron.

40 La ira del Señor se encendió contra su pueblo;
    su heredad le resultó aborrecible.
41 Por eso los entregó a los paganos,
    y fueron dominados por quienes los odiaban.
42 Sus enemigos los oprimieron,
    los sometieron a su poder.
43 Muchas veces Dios los libró;
    pero ellos, empeñados en su rebeldía,
    se hundieron en la maldad.

44 Al verlos Dios angustiados,
    y al escuchar su clamor,
45 se acordó del pacto que había hecho con ellos
    y, por su gran amor, tuvo compasión de ellos.
46 Hizo que todos sus opresores
    también se apiadaran de ellos.

47 Sálvanos, Señor, Dios nuestro;
    vuelve a reunirnos de entre las naciones,
para que demos gracias a tu santo nombre
    y orgullosos te alabemos.

48 ¡Bendito sea el Señor, el Dios de Israel,
    eternamente y para siempre!
¡Que todo el pueblo diga: «Amén»!

¡Aleluya! ¡Alabado sea el Señor!

Notas al pie

  1. 106:7 Mar Rojo. Lit. mar de las Cañas (heb. Yam Suf); también en vv. 9 y 22.
  2. 106:20 Cambiaron … de orgullo. Lit. Cambiaron la gloria de ellos.
  3. 106:28 ofrendas a ídolos sin vida. Lit. ofrendas a los muertos.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 106:1-48

Psalmul 106

1Lăudați‑L pe Domnul!1, 48 Ebr.: Hallelu Yah !

Mulțumiți Domnului, căci este bun,

căci în veac ține îndurarea1 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. Lui!

2Cine poate spune toate isprăvile Domnului?

Cine poate vesti toată lauda Sa?

3Ferice de cei care păzesc ce este drept

și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.

4Adu‑Ți aminte de mine, Doamne,

în bunăvoința Ta față de poporul Tău!

Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta,

5ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi,

să mă bucur de bucuria poporului Tău

și să Te laud împreună cu moștenirea Ta.

6Noi am păcătuit ca și părinții noștri,

am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.

7În timp ce erau în Egipt,

părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale;

nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale

și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26..

8Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său,

ca să‑Și descopere puterea.

9A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat;

apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.

10I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura

și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului.

11Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor,

fără ca vreunul din ei să scape.

12Atunci I‑au crezut cuvintele

și I‑au cântat laudă.

13Dar au uitat curând lucrările Lui;

nu I‑au așteptat sfatul.

14Li s‑au aprins poftele în pustie

și L‑au pus la încercare14 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în pustietate.

15El le‑a îndeplinit cererea,

dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

16În tabără au fost geloși pe Moise

și pe Aaron, cel sfințit Domnului.

17Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan

și a acoperit comunitatea lui Abiram.

18Focul le‑a consumat comunitatea;

flăcările i‑au mistuit pe cei răi.

19La Horeb și‑au făcut un vițel

și s‑au închinat chipului turnat.

20Au schimbat Slava lor

cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.

21L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,

pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt,

22minuni în țara lui Ham,

lucruri de temut la Marea Roșie.

23Astfel, El a spus că o să‑i nimicească,

însă Moise, alesul Său,

a stat în spărtură înaintea Lui,

ca să‑I abată mânia de la distrugere.

24Apoi au respins țara cea plăcută;

ei n‑au crezut în cuvântul Lui.

25Au cârtit în corturile lor

și nu au ascultat de glasul Domnului.

26Atunci, El a jurat cu mâna ridicată26 Lit.: El a ridicat mâna.

că îi va face să cadă în pustie,

27că le va face sămânța să cadă printre neamuri

și‑i va împrăștia printre alte țări.

28S‑au alipit de Baal-Peor

și au mâncat jertfe închinate morților28 Cu referire probabil la idoli..

29L‑au mâniat prin faptele lor,

astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.

30Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată

și urgia s‑a oprit.

31Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate,

din generație în generație, pe vecie.

32L‑au mâniat la apele Meriba,

iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise.

33Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său,

iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.33 Sau: Căci i‑au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.

34Ei nu au nimicit popoarele

despre care le spusese Domnul,

35ci s‑au amestecat cu neamurile

și s‑au deprins cu faptele acestora.

36Au slujit idolilor lor,

iar aceștia au devenit o cursă pentru ei.

37Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.

38Au vărsat sânge nevinovat,

sângele fiilor și al fiicelor lor,

jertfindu‑i idolilor Canaanului,

și au spurcat țara din cauza sângelui.

39S‑au întinat prin faptele lor

și s‑au prostituat prin lucrările lor.

40Atunci s‑a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său

și Și‑a urât moștenirea.

41I‑a dat pe mâna neamurilor

și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.

42Dușmanii lor i‑au asuprit

și au fost umiliți sub mâna lor.

43El i‑a scăpat de multe ori,

dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.

S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor.

44El a privit la strâmtorarea lor

când le‑a auzit strigătele.

45Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui.

I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale

46și a făcut ca aceștia să capete milă

din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi.

47Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne!

Strânge‑ne dintre neamuri

ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt

și să ne fălim aducându‑Ți laudă.

48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!

Tot poporul să zică: „Amin!“

Lăudați‑L pe Domnul!