Muertos al pecado, vivos en Cristo
1¿Qué concluiremos? ¿Vamos a persistir en el pecado para que la gracia abunde? 2¡De ninguna manera! Nosotros, que hemos muerto al pecado, ¿cómo podemos seguir viviendo en él? 3¿Acaso no sabéis que todos los que fuimos bautizados para unirnos con Cristo Jesús en realidad fuimos bautizados para participar en su muerte? 4Por tanto, mediante el bautismo fuimos sepultados con él en su muerte, a fin de que, así como Cristo resucitó por el poder6:4 el poder. Lit. la gloria. del Padre, también nosotros llevemos una vida nueva.
5En efecto, si hemos estado unidos con él en su muerte, sin duda también estaremos unidos con él en su resurrección. 6Sabemos que nuestra vieja naturaleza fue crucificada con él para que nuestro cuerpo pecaminoso perdiera su poder, de modo que ya no siguiéramos siendo esclavos del pecado; 7porque el que muere queda liberado del pecado.
8Ahora bien, si hemos muerto con Cristo, confiamos que también viviremos con él. 9Pues sabemos que Cristo, por haber sido levantado de entre los muertos, ya no puede volver a morir; la muerte ya no tiene dominio sobre él. 10En cuanto a su muerte, murió al pecado una vez y para siempre; en cuanto a su vida, vive para Dios.
11De la misma manera, también vosotros consideraos muertos al pecado, pero vivos para Dios en Cristo Jesús. 12Por lo tanto, no permitáis que el pecado reine en vuestro cuerpo mortal, ni obedezcáis a vuestros malos deseos. 13No ofrezcáis los miembros de vuestro cuerpo al pecado como instrumentos de injusticia; al contrario, ofreceos más bien a Dios como quienes han vuelto de la muerte a la vida, presentando los miembros de vuestro cuerpo como instrumentos de justicia. 14Así el pecado no tendrá dominio sobre vosotros, porque ya no estáis bajo la ley, sino bajo la gracia.
Esclavos de la justicia
15Entonces, ¿qué? ¿Vamos a pecar porque no estamos ya bajo la ley, sino bajo la gracia? ¡De ninguna manera! 16¿Acaso no sabéis que, cuando os entregáis a alguien para obedecerlo, sois esclavos de aquel a quien obedecéis? Claro que lo sois, ya sea del pecado que lleva a la muerte, o de la obediencia que lleva a la justicia. 17Pero gracias a Dios que, aunque antes erais esclavos del pecado, ya os habéis sometido de corazón a la enseñanza6:17 a la enseñanza. Lit. al modelo de enseñanza. que os fue transmitida. 18En efecto, habiendo sido liberados del pecado, ahora sois esclavos de la justicia.
19Hablo en términos humanos, por las limitaciones de vuestra naturaleza humana. Antes ofrecíais los miembros de vuestro cuerpo para servir a la impureza, que lleva más y más a la maldad; ofrecedlos ahora para servir a la justicia que lleva a la santidad. 20Cuando vosotros erais esclavos del pecado, estabais libres del dominio de la justicia. 21¿Qué fruto cosechabais entonces? ¡Cosas que ahora os avergüenzan y que conducen a la muerte! 22Pero ahora que habéis sido liberados del pecado y os habéis puesto al servicio de Dios, cosecháis la santidad que conduce a la vida eterna. 23Porque la paga del pecado es muerte, mientras que la dádiva de Dios es vida eterna en Cristo Jesús, nuestro Señor.
Morți și înviați împreună cu Cristos
1Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat ca să se înmulțească harul? 2În niciun caz! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?! 3Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus am fost botezați în moartea Lui? 4Noi deci am fost înmormântați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, la fel să putem umbla și noi într‑o viață înnoită. 5Căci, dacă am devenit una5 Sensul literal al termenul grecesc este: a fi însămânțat/plantat împreună, a fi altoit împreună, a crește împreună. Ideea pe care dorește să o sublinieze autorul este unirea credincioșilor cu Isus prin și în moartea Sa, pentru a ieși la iveală, într‑o viață nouă, prin învierea Sa. Tema este dezvoltată pe larg în 1 Cor. 15. cu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr‑o înviere asemănătoare cu a Lui. 6Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în așa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului. 7Căci, cine a murit a fost eliberat7 Termenul grecesc este tradus de obicei cu a fi îndreptățit, a fi considerat drept. În contextul de față Pavel vrea să spună că așa cum o persoană moartă nu mai comite niciun păcat și, prin urmare, este considerată nevinovată, tot astfel este și cu cei care mor împreună cu Cristos. de păcat. 8Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El, 9știind că, odată înviat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui. 10Căci, prin faptul că a murit, El a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar prin faptul că trăiește, El trăiește față de Dumnezeu. 11La fel și voi, considerați‑vă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu în Cristos Isus!
12Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, ca să nu mai ascultați de poftele lui! 13Să nu mai dați păcatului mădularele voastre ca pe niște unelte ale nedreptății, ci dați‑vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca pe unii vii dintre cei morți, și oferiți mădularele voastre lui Dumnezeu, ca pe niște unelte ale dreptății. 14Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, întrucât voi nu sunteți sub Lege, ci sub har!
Sclavi ai dreptății
15Și atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În niciun caz! 16Nu știți că atunci când vă oferiți pe voi înșivă sclavi cuiva, ca să‑l ascultați, sunteți sclavii celui de care ascultați: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? 17Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățătură17 Posibil cu referire la un set de învățături de bază pe care le primeau noii convertiți. căruia i‑ați fost încredințați, 18ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății! 19Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinței firii voastre. Așa cum v‑ați dat mădularele să fie sclave ale necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa acum, dați‑vă mădularele ca sclave ale dreptății, spre sfințire. 20Căci atunci când erați sclavi ai păcatului erați liberi în ce privește dreptatea. 21Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. 22Însă acum, fiind eliberați de păcat și devenind sclavi ai lui Dumnezeu, rodul pe care‑l aveți este spre sfințire, iar sfârșitul este viața veșnică. 23Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.