1Más vale comer pan duro donde hay concordia
que hacer banquete17:1 banquete. Lit. sacrificios. donde hay discordia.
2El siervo sabio gobernará al hijo sinvergüenza,
y compartirá la herencia con los otros hermanos.
3En el crisol se prueba la plata
y en el horno se prueba el oro,
pero al corazón lo prueba el Señor.
4El malvado hace caso a los labios impíos,
y el mentiroso presta oído a la lengua maliciosa.
5El que se burla del pobre ofende a su creador;
el que se alegra de verlo en la ruina no quedará sin castigo.
6La corona del anciano son sus nietos;
el orgullo de los hijos son sus padres.
7No va bien con los necios el lenguaje refinado,
ni con los gobernantes, la mentira.
8Vara17:8 Vara. Lit. Piedra. mágica es el soborno para quien lo ofrece,
pues todo lo que emprende lo consigue.
9El que perdona la ofensa cultiva el amor;
el que insiste en la ofensa divide a los amigos.
10Cala más una reprensión en el hombre prudente
que cien latigazos en el obstinado.
11El revoltoso siempre anda buscando camorra,
pero se las verá con un mensajero cruel.
12Más vale toparse con una osa a la que le quitaron los cachorros
que con un necio empecinado en su necedad.
13El mal nunca se apartará
de la familia de aquel que devuelve mal por bien.
14Iniciar una pelea es romper una represa;
vale más retirarse que comenzarla.
15Absolver al culpable y condenar al inocente
son dos cosas que el Señor aborrece.
16¿De qué le sirve al necio poseer dinero?
¿Podrá adquirir sabiduría si le falta entendimiento?17:16 entendimiento. Lit. corazón.
17En todo tiempo ama el amigo;
para ayudar en la adversidad nació el hermano.
18El que es imprudente se compromete por otros,
y sale fiador de su prójimo.
19Al que le gusta pecar, le gusta pelear;
el que abre mucho la boca busca que se la rompan.17:19 el que abre … se la rompan. Lit. el que abre su puerta busca destrucción.
20El de corazón perverso jamás prospera;
el de lengua engañosa caerá en desgracia.
21Engendrar a un hijo necio es causa de pesar;
ser padre de un necio no es ninguna alegría.
22Gran remedio es el corazón alegre,
pero el ánimo decaído seca los huesos.
23El malvado acepta soborno en secreto,
con lo que tuerce el curso de la justicia.
24La meta del prudente es la sabiduría;
el necio divaga contemplando vanos horizontes.17:24 el necio … horizontes. Lit. y los ojos del necio en los confines de la tierra.
25El hijo necio irrita a su padre,
y causa amargura a su madre.
26No está bien castigar al inocente,
ni azotar por su rectitud a gente honorable.
27El que es entendido refrena sus palabras;
el que es prudente controla sus impulsos.
28Hasta un necio pasa por sabio si guarda silencio;
se le considera prudente si cierra la boca.
1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște,
decât o casă plină de cărnuri1 Lit.: jertfe., cu ceartă.
2Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine
și va avea parte de moștenire ca unul din frați.
3Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inimile este Domnul.
4Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite,
și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.
5Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Coroana bătrânilor sunt nepoții6 Lit.: copiii copiilor.,
iar gloria copiilor sunt părinții lor.
7Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.
8Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei;
oriîncotro se întoarce, ea reușește.
9Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.
11Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei,
decât un nesăbuit în nebunia lui.
13Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape;
renunță, înainte de a izbucni cearta!
15Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit?
Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte…
17Prietenul iubește oricând,
iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz.
18Omul nechibzuit dă garanție
și girează pentru semenul său.
19Cine iubește cearta iubește fărădelegea;
cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea.
20Cel cu inima necinstită nu găsește binele,
și cel cu limba înșelătoare cade în necaz.
21Cine naște un nesăbuit va avea întristare,
și tatăl unui nebun nu va avea bucurie.
22O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile judecății.
24Înțelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.
25Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său
și amărăciune celei ce l‑a născut.
26Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept,
nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.
27Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință,
și cel cu duhul prețios27 Sau: calm. este un om priceput.
28Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace
și priceput dacă‑și ține gura.
