Le piden a Jesús una señal
16:1-12 – Mr 8:11-21
1Los fariseos y los saduceos se acercaron a Jesús y, para ponerlo a prueba, le pidieron que les mostrara una señal del cielo.
2Les contestó:16:2 Var. no incluye el resto del v. 2 y todo el v. 3. «Al atardecer, decís que hará buen tiempo porque el cielo está rojizo, 3y por la mañana, que habrá tempestad porque el cielo está nublado y amenazante.16:3 amenazante. Lit. rojizo. Sabéis discernir el aspecto del cielo, pero no así las señales de los tiempos. 4Esta generación malvada y adúltera busca una señal milagrosa, pero no se le dará más señal que la de Jonás». Entonces Jesús los dejó y se fue.
La levadura de los fariseos y de los saduceos
5Cruzaron el lago, pero a los discípulos se les había olvidado llevar pan.
6―Tened cuidado —les advirtió Jesús—; evitad la levadura de los fariseos y de los saduceos.
7Ellos comentaban entre sí: «Lo dice porque no trajimos pan». 8Al darse cuenta de esto, Jesús les recriminó:
―Hombres de poca fe, ¿por qué estáis hablando acerca de que no tenéis pan? 9¿Aún no entendéis? ¿No recordáis los cinco panes para los cinco mil, y el número de canastas que recogisteis? 10¿Ni los siete panes para los cuatro mil, y el número de cestas que recogisteis? 11¿Cómo es que no entendéis que no hablaba del pan, sino de tener cuidado de la levadura de fariseos y saduceos?
12Entonces comprendieron que no les decía que se cuidaran de la levadura del pan, sino de la enseñanza de los fariseos y de los saduceos.
La confesión de Pedro
16:13-16 – Mr 8:27-29; Lc 9:18-20
13Cuando llegó a la región de Cesarea de Filipo, Jesús preguntó a sus discípulos:
―¿Quién dice la gente que es el Hijo del hombre?
Le respondieron:
14―Unos dicen que es Juan el Bautista; otros, que Elías; y otros, que Jeremías o uno de los profetas.
15―Y vosotros, ¿quién decís que soy yo?
16―Tú eres el Cristo, el Hijo del Dios viviente —afirmó Simón Pedro.
17―Dichoso tú, Simón, hijo de Jonás —le dijo Jesús—, porque eso no te lo reveló ningún mortal,16:17 ningún mortal. Lit. carne y sangre. sino mi Padre que está en el cielo. 18Yo te digo que tú eres Pedro,16:18 Pedro significa piedra. y sobre esta piedra edificaré mi iglesia, y las puertas del reino de la muerte16:18 del reino de la muerte. Lit. del Hades. no prevalecerán contra ella. 19Te daré las llaves del reino de los cielos; todo lo que ates en la tierra quedará atado en el cielo, y todo lo que desates en la tierra quedará desatado en el cielo.
20Entonces les ordenó a sus discípulos que no dijeran a nadie que él era el Cristo.
Jesús predice su muerte
16:21-28 – Mr 8:31–9:1; Lc 9:22-27
21Desde entonces comenzó Jesús a advertir a sus discípulos que tenía que ir a Jerusalén y sufrir muchas cosas a manos de los ancianos, de los jefes de los sacerdotes y de los maestros de la ley, y que era necesario que lo mataran y que al tercer día resucitara. 22Pedro lo llevó aparte y comenzó a reprenderlo:
―¡De ninguna manera, Señor! ¡Esto no te sucederá jamás!
23Jesús se volvió y le dijo a Pedro:
―¡Aléjate de mí, Satanás! Quieres hacerme tropezar; no piensas en las cosas de Dios, sino en las de los hombres.
24Luego dijo Jesús a sus discípulos:
―Si alguien quiere ser mi discípulo, tiene que negarse a sí mismo, tomar su cruz y seguirme. 25Porque el que quiera salvar su vida, la perderá; pero el que pierda su vida por mi causa, la encontrará. 26¿De qué sirve ganar el mundo entero si se pierde la vida? ¿O qué se puede dar a cambio de la vida? 27Porque el Hijo del hombre ha de venir en la gloria de su Padre con sus ángeles, y entonces recompensará a cada persona según lo que haya hecho. 28Os aseguro que algunos de los aquí presentes no sufrirán la muerte sin antes haber visto al Hijo del hombre llegar en su reino.
Fariseii și saducheii cer un semn
(Mt. 12:38-39; Mc. 8:11-13; Lc. 12:54-56)
1Apropiindu-se de El ca să-L pună la încercare, fariseii și saducheii I-au cerut să le arate un semn din cer1 Vezi nota de la 12:38..
2Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „Când se înserează, voi spuneți: «Va fi vreme frumoasă, pentru că cerul este roșu învăpăiat.» 3Iar dimineața, spuneți: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu întunecat.» Fața cerului știți s-o pricepeți, dar semnele vremurilor nu le puteți pricepe? 4O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“4 Vezi 12:39-41.. Apoi i-a lăsat și a plecat.
Drojdia fariseilor și a saducheilor
(Mc. 8:14-21)
5Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, și-au dat seama că au uitat să ia pâini. 6Isus le-a zis: „Aveți grijă și păziți-vă de drojdia fariseilor și a saducheilor!“
7Ei vorbeau între ei7 Sau: Ei se gândeau în sinea lor., zicând: „Ne spune așa pentru că n-am luat pâini.“
8Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: „Puțin credincioșilor! De ce vorbiți între voi8 Sau: De ce vă gândiți în sinea voastră. că n-aveți pâini? 9Tot nu înțelegeți? Nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni și câte coșnițe ați strâns? 10Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii de bărbați și câte coșuri ați strâns? 11Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus să vă păziți de drojdia fariseilor și a saducheilor!“ 12Abia atunci au înțeles ucenicii că El nu le zisese să se păzească de drojdia pentru pâine, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Mărturisirea de credință a lui Petru
(Mc. 8:27-30; Lc. 9:18-21)
13Isus a venit în părțile Cezareei lui Filip13 Cetatea a fost întemeiată de tetrarhul Filip (care a domnit între anii 4–34 d.Cr.), fiul lui Irod cel Mare, fiind situată la izvoarele Iordanului (vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII, 2.1). A nu se confunda cu portul mediteranean Cezareea Maritima. și i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând:
– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?
14Ei au zis:
– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alții zic că este Ilie, iar alții spun despre El că este Ieremia sau unul dintre profeți.
15El le-a zis:
– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
16Simon Petru, răspunzând, a zis:
– Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu!
17Isus, răspunzând, i-a zis:
– Fericit ești tu, Simone, fiul lui Iona17 Sau, cf. In. 1:42; 21:15-17: Simone, fiul lui Ioan, variantă bine atestată de mss în evanghelia lui Ioan., pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu Care este în ceruri. 18Iar Eu îți spun că tu ești Petru18 Domnul Isus generează un joc de cuvinte între piatră (gr.: petros – Petru) și stâncă (gr.: petra), în ideea că Biserica nu va fi zidită pe o piatră (gr.: petros), ci pe o stâncă (gr.: petra), adică pe afirmația lui Petru, care dovedește credința în Cristos. și pe această stâncă Îmi voi zidi Biserica18 Acest cuvânt apare în evanghelii doar în versetul de față și în 18:17. Termenul, întrebuințat în LXX cu privire la adunarea lui Israel, era folosit în perioada NT pentru a desemna o adunare formată din cetățenii liberi, cu drept de vot, ai unei așezări. În cazul de față Biserica apare ca o instituție, spre deosebire de 18:17, unde apare ca o adunare locală., iar porțile Locuinței Morților18 Gr.: Hades n-o vor birui. 19Îți voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.19 Sau: orice vei opri pe pământ va fi oprit în ceruri, iar orice vei permite pe pământ va fi permis în ceruri.
20Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.
Isus vorbește despre moartea și învierea Sa
(Mc. 8:31-33; Lc. 9:22)
21De atunci încolo, Isus a început să le arate ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor21 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi nota de la 5:22), capi ai celor mai importante familii evreiești [peste tot în carte]., a conducătorilor preoților și a cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.
22Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând:
– Dumnezeu să aibă milă de Tine, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!
23Dar Isus S-a întors și i-a zis lui Petru:
– Pleacă! Înapoia Mea, Satan23 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator.! Tu ești un prilej de poticnire23 Vezi nota de la 13:41. pentru Mine, căci nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.
Prețul uceniciei
(Mc. 8:34–9:1; Lc. 9:23-27)
24Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 25Căci oricine vrea să-și salveze viața, o va pierde, dar cel ce-și pierde viața de dragul Meu, o va găsi. 26Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 27Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său împreună cu îngerii Lui și atunci El va răsplăti fiecăruia după lucrarea lui. 28Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.28 Posibil ca această predicție să se refere la episodul „schimbării la față“ (vezi 17:2 și 2 Pet. 1:16) sau la episodul „coborârii Duhului Sfânt“, din F.A. 2.
