1Las siguientes naciones son las que el Señor dejó a salvo para poner a prueba a todos los israelitas que no habían participado en ninguna de las guerras de Canaán. 2Lo hizo solamente para que los descendientes de los israelitas, que no habían tenido experiencia en el campo de batalla, aprendieran a combatir. 3Quedaron los cinco príncipes de los filisteos, todos los cananeos, y los sidonios y heveos que vivían en los montes del Líbano, desde el monte de Baal Hermón hasta Lebó Jamat.3:3 Lebó Jamat. Alt. la entrada de Jamat. 4Allí los dejó el Señor para poner a prueba a los israelitas, a ver si obedecían sus mandamientos, que él había dado a sus antepasados por medio de Moisés.
5Los israelitas vivían entre cananeos, hititas, amorreos, ferezeos, heveos y jebuseos. 6Se casaron con las hijas de esos pueblos, y a sus propias hijas las casaron con ellos y adoraron a sus dioses.
Otoniel
7Los israelitas hicieron lo que ofende al Señor; se olvidaron del Señor su Dios, y adoraron a las imágenes de Baal y de Aserá. 8El Señor se enfureció contra Israel hasta tal punto que los vendió a Cusán Risatayin, rey de Aram Najarayin,3:8 Aram Najarayin. Es decir, el noroeste de Mesopotamia. a quien estuvieron sometidos durante ocho años. 9Pero clamaron al Señor, y él hizo que surgiera un libertador, Otoniel hijo de Quenaz, hermano menor de Caleb. Y Otoniel liberó a los israelitas. 10El Espíritu del Señor vino sobre Otoniel, y así Otoniel se convirtió en caudillo de Israel y salió a la guerra. El Señor entregó a Cusán Risatayin, rey de Aram, en manos de Otoniel, quien prevaleció sobre él. 11El país tuvo paz durante cuarenta años, hasta que murió Otoniel hijo de Quenaz.
Aod
12Una vez más los israelitas hicieron lo que ofende al Señor y, por causa del mal que hicieron, el Señor le dio poder sobre ellos a Eglón, rey de Moab. 13Después de aliarse con los amonitas y amalecitas, Eglón fue y atacó a Israel, y se apoderó de la Ciudad de las Palmeras.3:13 la Ciudad de las Palmeras. Es decir, Jericó. 14Los israelitas estuvieron sometidos a Eglón, rey de Moab, durante dieciocho años.
15Los israelitas volvieron a clamar al Señor, y el Señor les levantó un libertador: Aod, el hijo de Guerá, de la tribu de Benjamín, quien era zurdo. Por medio de él los israelitas enviaron tributo a Eglón, rey de Moab. 16Aod se había hecho un puñal de doble filo como de treinta centímetros de largo,3:16 como de treinta centímetros de largo. Texto de difícil traducción. el cual sujetó a su muslo derecho por debajo de la ropa. 17Le presentó el tributo a Eglón, rey de Moab, que era muy grueso. 18Cuando Aod terminó de presentárselo, se fue a despedir a los hombres que habían transportado el tributo. 19Pero luego regresó desde las canteras que estaban cerca de Guilgal, y dijo:
―Oh rey, tengo un mensaje secreto para ti.
―¡Silencio! —ordenó el rey.
Y todos sus servidores se retiraron de su presencia.
20Entonces Aod se acercó al rey, que estaba sentado solo en la habitación del piso superior de su palacio de verano,3:20 palacio de verano. Frase de difícil traducción. y le dijo:
―Tengo un mensaje de Dios para ti.
Cuando el rey se levantó de su trono, 21Aod extendió la mano izquierda, sacó el puñal que llevaba en el muslo derecho y se lo clavó al rey en el vientre. 22La empuñadura se hundió tras la hoja, a tal punto que esta le salió por la espalda.3:22 que esta le salió por la espalda. Alt. que se le salieron los excrementos. Además, Aod no le sacó el puñal, ya que este quedó totalmente cubierto por la gordura. 23Después de cerrar y atrancar las puertas de la habitación del piso superior, Aod salió por la ventana.3:23 la ventana. Palabra de difícil traducción.
24Cuando ya Aod se había ido, llegaron los siervos del rey y, al ver atrancadas las puertas de la habitación del piso superior, dijeron: «Tal vez está haciendo sus necesidades3:24 haciendo sus necesidades. Lit. cubriéndose los pies. en el cuarto interior de la casa». 25Y tanto esperaron que se sintieron desconcertados. Al ver que el rey no abría las puertas de la habitación, las abrieron con una llave. Allí encontraron a su señor tendido en el piso, ya muerto.
26Mientras esperaban, Aod se escapó. Pasó junto a las canteras y huyó a Seirat. 27Cuando llegó allí, tocó la trompeta en la región montañosa de Efraín, y los israelitas descendieron de la montaña, con él a la cabeza.
28«Seguidme —les ordenó—, porque el Señor ha entregado en vuestras manos a vuestros enemigos los moabitas». Bajaron con él y, tomando posesión de los vados del Jordán que conducían a Moab, no dejaron pasar a nadie. 29En aquella ocasión derrotaron a unos diez mil moabitas, todos robustos y aguerridos. No escapó ni un solo hombre. 30Aquel día Moab quedó sometido a Israel, y el país tuvo paz durante ochenta años.
Samgar
31El sucesor de Aod fue Samgar hijo de Anat, quien derrotó a seiscientos filisteos con una vara para arrear bueyes. También él liberó a Israel.
Neamurile rămase în Canaan
1Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan. 2El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte.
3Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.3 Sau: intrarea în Hamat. 4Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise. 5Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți. 6Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.
Otniel
7Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii Domnului. L‑au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, și au slujit baalilor7 Vezi nota de la 2:11. și așerelor. 8Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim8 NV Mesopotamiei.. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani. 9Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul, iar Domnul le‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10Duhul Domnului a fost peste el și el a judecat10 Cu sensul de a conduce. Israelul. A ieșit la război și Domnul l‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim. 11Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului, astfel că Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochii Domnului. 13El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor13 Ierihonul.. 14Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.
15Fiii lui Israel au strigat din nou către Domnul, și Domnul le‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului. 16Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot16 Aproximativ 0,5 m., și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă. 17Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el.
19După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră19, 26 Sau: carierele de piatră. care erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon:
– Maiestate, am un mesaj numai pentru tine!
Regele a zis:
– Tăcere!
Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară.
20Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron. 21Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec. 22Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căci Ehud nu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăria22 Sensul termenului ebraic este nesigur. i‑a ieșit afară. 23Ehud a ieșit prin verandă23 Sensul termenului ebraic este nesigur., a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul.
24După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele24 Eufemism ebraic cu sensul de a‑și face nevoile. în camera răcoroasă!“ 25Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ.
26În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira. 27De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță27 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor.
28El le‑a zis: „Urmați‑mă, căci Domnul i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă. 29Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat.
30În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.
Șamgar
31După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat31 Sau: Șamgar, un mare războinic. Dat fiind că în mitologia canaanită, Anat era o zeiță războinică, epitetul de fiu al lui Anat poate însemna un mare războinic. Este posibil și ca Șamgar să fi provenit din Bet‑Anat (vezi 1:33).. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel.
