1En efecto, un gran pánico invadió a todos los reyes amorreos que estaban al oeste del Jordán y a los reyes cananeos de la costa del Mediterráneo cuando se enteraron de que el Señor había secado el Jordán para que los israelitas lo cruzaran. ¡No se atrevían a hacerles frente!
Liberación del oprobio egipcio
2En aquel tiempo, el Señor le dijo a Josué: «Prepara cuchillos de pedernal, y vuelve a practicar la circuncisión entre los israelitas». 3Así que Josué hizo los cuchillos y circuncidó a los varones israelitas en la colina de Aralot.5:3 En hebreo, Aralot significa prepucios. 4Realizó la ceremonia porque los israelitas en edad militar que habían salido de Egipto ya habían muerto en el desierto. 5Todos ellos habían sido circuncidados, pero no los que nacieron en el desierto mientras el pueblo peregrinaba después de salir de Egipto. 6El Señor les había prometido a sus antepasados que les daría una tierra donde abundan la leche y la miel. Pero los israelitas que salieron de Egipto no obedecieron al Señor, y por ello él juró que no verían esa tierra. En consecuencia, deambularon por el desierto durante cuarenta años, hasta que murieron todos los varones en edad militar. 7A los hijos de estos, a quienes Dios puso en lugar de ellos, los circuncidó Josué, pues no habían sido circuncidados durante el viaje. 8Una vez que todos fueron circuncidados, permanecieron en el campamento hasta que se recuperaron.
9Luego el Señor le dijo a Josué: «Hoy os he quitado de encima el oprobio de Egipto». Por esa razón, aquel lugar se llama Guilgal5:9 En hebreo, Guilgal suena como el verbo traducido he quitado. hasta el día de hoy.
Celebración de la Pascua
10Al caer la tarde del día catorce del mes primero, mientras acampaban en la llanura de Jericó, los israelitas celebraron la Pascua. 11Al día siguiente, después de la Pascua, el pueblo empezó a alimentarse de los productos de la tierra, de panes sin levadura y de trigo tostado. 12Desde ese momento dejó de caer maná, y durante todo ese año el pueblo se alimentó de los frutos de la tierra.
El comandante del ejército del Señor
13Cierto día, Josué, que acampaba cerca de Jericó, levantó la vista y vio a un hombre de pie frente a él, espada en mano. Josué se le acercó y le preguntó:
―¿Eres tú de los nuestros, o del enemigo?
14―¡De ninguno! —respondió—. Me presento ante ti como comandante del ejército del Señor.
Entonces Josué se postró rostro en tierra y le preguntó:
―¿Qué órdenes trae mi Señor, para este siervo suyo?
15El comandante del ejército del Señor le contestó:
―Quítate las sandalias de los pies, porque el lugar que pisas es sagrado.
Y Josué le obedeció.
Circumcizia și Paștele la Ghilgal
1Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit că Domnul a secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel.
2În vremea aceea Domnul i‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“ 3Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot3 Ghivat-Haaralot înseamnă Dealul Prepuțurilor..
4Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii4, 6 Cei care aveau peste douăzeci de ani la ieșirea din Egipt., muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt. 5Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis. 6Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul Domnului. Domnul le‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre care Domnul jurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere. 7În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor. 8După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat.
9Domnul i‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat9 Lit.: am rostogolit; joc de cuvinte cu Ghilgal. de peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal9 Ghilgal sună asemănător cu termenul ebraic pentru a rostogoli., nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.
10Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii. 11În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite. 12Mana a încetat la o zi după ce12 Sau: din ziua în care. au mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.
Căpetenia oștirii Domnului
13În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă.
Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat:
– Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?
14El a răspuns:
– Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului. Acum am venit!
Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat:
– Ce spune Stăpânul meu robului Său?
15Căpetenia oștirii Domnului i‑a răspuns lui Iosua:
– Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.
Și Iosua a făcut întocmai.
