Monumento conmemorativo
1Cuando todo el pueblo terminó de cruzar el río Jordán, el Señor le dijo a Josué: 2«Elegid un hombre de cada una de las doce tribus de Israel, 3y ordenadles que tomen doce piedras del cauce, exactamente del lugar donde los sacerdotes permanecieron de pie. Decidles que las coloquen en el lugar donde hoy pasaréis la noche».
4Entonces Josué reunió a los doce hombres que había escogido de las doce tribus, 5y les dijo: «Id al centro del cauce del río, hasta donde está el arca del Señor vuestro Dios, y cada uno cargue al hombro una piedra. Serán doce piedras, una por cada tribu de Israel, 6y servirán como señal entre vosotros. En el futuro, cuando vuestros hijos os pregunten: “¿Por qué están estas piedras aquí?”, 7vosotros les responderéis: “El día en que el arca del pacto del Señor cruzó el Jordán, las aguas del río se dividieron frente a ella. Para nosotros los israelitas, estas piedras que están aquí son un recuerdo permanente de aquella gran hazaña”».
8Los israelitas hicieron lo que Josué les ordenó, según las instrucciones del Señor. Tomaron las piedras del cauce del Jordán, conforme al número de las tribus, las llevaron hasta el campamento y las colocaron allí. 9Además, Josué colocó doce piedras en el cauce del río donde se detuvieron los sacerdotes que llevaban el arca del pacto. Esas piedras siguen allí hasta el día de hoy.
10Los sacerdotes que llevaban el arca permanecieron en medio del cauce hasta que los israelitas hicieron todo lo que el Señor le había ordenado a Josué. Todo se hizo según las instrucciones que Josué había recibido de Moisés. El pueblo se apresuró a cruzar el río 11y, cuando todos lo habían hecho, el arca del Señor y los sacerdotes cruzaron también en presencia del pueblo. 12Acompañaban al pueblo los guerreros de las tribus de Rubén, Gad y la media tribu de Manasés, según las órdenes que había dado Moisés. 13Unos cuarenta mil guerreros armados desfilaron en presencia del Señor y se dirigieron a la planicie de Jericó listos para la guerra.
14Aquel mismo día, el Señor engrandeció a Josué ante todo Israel. El pueblo admiró a Josué todos los días de su vida, como había hecho con Moisés.
15Luego el Señor le dijo a Josué: 16«Ordénales a los sacerdotes portadores del arca del pacto que salgan del Jordán». 17Josué les ordenó a los sacerdotes que salieran, 18y así lo hicieron, portando el arca del pacto del Señor. Tan pronto como sus pies tocaron tierra firme, las aguas del río regresaron a su lugar y se desbordaron como de costumbre. 19Así, el día diez del mes primero, el pueblo de Israel cruzó el Jordán y acampó en Guilgal, al este de Jericó. 20Entonces Josué erigió allí las piedras que habían tomado del cauce del Jordán, 21y se dirigió a los israelitas: «En el futuro, cuando vuestros hijos os pregunten: “¿Por qué están estas piedras aquí?”, 22vosotros les responderéis: “Porque el pueblo de Israel cruzó el río Jordán en seco”. 23El Señor, vuestro Dios, hizo lo mismo que había hecho con el Mar Rojo cuando lo mantuvo seco hasta que todos nosotros cruzamos. 24Esto sucedió para que todas las naciones de la tierra supieran que el Señor es poderoso, y para que vosotros aprendierais a temerlo para siempre».
Mărturii pentru posteritate
1Când întregul neam a terminat de traversat Iordanul, Domnul i‑a vorbit lui Iosua, zicând: 2„Alegeți doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție, 3și porunciți‑le: «Luați din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoților, douăsprezece pietre. Duceți‑le cu voi și așezați‑le în locul în care veți rămâne peste noapte.»“
4Iosua a chemat doisprezece bărbați, pe care i‑a ales dintre fiii lui Israel, câte un bărbat din fiecare seminție, 5și le‑a zis: „Treceți în fața Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului și fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminție din Israel. 6Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voștri vă vor întreba într‑o zi: «Ce semnificație au aceste pietre pentru voi?», 7voi să le istorisiți cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului Domnului, atunci când acesta a traversat Iordanul. Așadar, pietrele acestea să fie întotdeauna o aducere-aminte pentru fiii lui Israel.“
8Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, așa cum i‑a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului semințiilor lui Israel, le‑au dus în locul în care urmau să înnopteze și le‑au așezat acolo. 9Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoților care au dus Chivotul Legământului. Ele au rămas acolo până în ziua aceasta.
10Preoții care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, cu privire la popor, potrivit cu tot ceea ce i‑a poruncit Moise lui Iosua. Și poporul s‑a grăbit să traverseze. 11După ce tot poporul a traversat Iordanul, Chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. 12Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și ai jumătății seminției lui Manase au traversat și ei, pregătiți pentru luptă, în fruntea fiilor lui Israel, așa cum le spusese Moise. 13Aproape patruzeci de mii de bărbați înarmați au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.
14În ziua aceea, Domnul l‑a înălțat pe Iosua în ochii întregului Israel, și ei s‑au temut de el în toate zilele vieții lui, tot așa cum se temuseră și de Moise.
15Atunci Domnul i‑a zis lui Iosua: 16„Poruncește‑le preoților care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“ 17Iosua le‑a poruncit preoților, zicând: „Ieșiți din Iordan!“ 18Și preoții care duceau Chivotul Legământului Domnului au ieșit din mijlocul Iordanului. Când picioarele preoților au atins uscatul, apele Iordanului s‑au întors la locul lor și s‑au revărsat pe ambele lui maluri, așa cum erau mai înainte.
19Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și apoi și‑a așezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. 20Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost așezate de către Iosua la Ghilgal. 21El le‑a zis fiilor lui Israel: „Când urmașii voștri își vor întreba părinții într‑o zi, zicând: «Ce semnificație au pietrele acestea?», 22voi să‑i învățați și să le spuneți: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» 23Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să‑l puteți traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roșie23 Vezi nota de la 2:10., când a secat‑o înaintea noastră până am traversat‑o. 24Astfel toate popoarele pământului vor cunoaște că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veți teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele.“
