1»¿Sabes cuándo los íbices tienen sus crías?
¿Has visto el parto de las gacelas?
2¿Has contado los meses de su gestación?
¿Sabes cuándo paren?
3Al tener sus crías se encorvan,
y allí terminan sus dolores de parto.
4Crecen sus crías, y en el bosque se hacen fuertes;
luego se van y ya no vuelven.
5»¿Quién deja sueltos a los asnos salvajes?
¿Quién les desata las cuerdas?
6Yo les di el páramo por morada,
el yermo por hábitat.
7Se burlan del ajetreo de la ciudad;
no prestan atención a los gritos del arriero.
8Recorren los cerros en busca de pastos,
en busca de verdes prados.
9»¿Crees tú que el toro salvaje se prestará a servirte?
¿Pasará la noche en tus establos?
10¿Puedes mantenerlo en el surco con la soga?
¿Irá en pos de ti labrando los valles?
11¿Pondrás tu confianza en su tremenda fuerza?
¿Echarás sobre sus lomos tu pesado trabajo?
12¿Puedes confiar en él para que acarree tu grano
y lo junte en el lugar donde lo trillas?
13»El avestruz bate alegremente sus alas,
pero su plumaje no es como el de la cigüeña.39:13 su plumaje … cigüeña. Frase de difícil traducción.
14Pone sus huevos en la tierra,
los deja empollar en la arena,
15sin que le importe aplastarlos con sus patas,
o que las bestias salvajes los pisoteen.
16Maltrata a sus polluelos como si no fueran suyos,
y no le importa haber trabajado en vano,
17pues Dios no le dio sabiduría
ni le impartió su porción de buen juicio.
18Pero, cuando extiende sus alas y corre,
se ríe de jinetes y caballos.
19»¿Le has dado al caballo su fuerza?
¿Has cubierto su cuello con largas crines?
20¿Eres tú quien lo hace saltar como langosta,
con su orgulloso resoplido que infunde terror?
21Patalea con furia, regocijándose en su fuerza,
y se lanza al galope hacia la llanura.
22Se burla del miedo; a nada le teme;
no rehúye hacerle frente a la espada.
23En torno a él silban las flechas,
brillan las lanzas y las jabalinas.
24En frenética carrera devora las distancias;
al toque de trompeta no es posible refrenarlo.
25En cuanto suena la trompeta, resopla desafiante;
percibe desde lejos el fragor39:25 el fragor. Lit. el olor. de la batalla,
los gritos de combate y las órdenes de ataque.
26»¿Es tu sabiduría la que hace que el halcón vuele
y que hacia el sur extienda sus alas?
27¿Acaso por tus órdenes remonta el vuelo el águila
y construye su nido en las alturas?
28Habita en los riscos; allí pasa la noche;
en escarpadas grietas tiene su baluarte.
29Desde allí acecha la presa;
sus ojos la detectan desde lejos.
30Sus polluelos se regodean en la sangre;
donde hay un cadáver, allí está el halcón».
1Știi tu vremea când dau naștere caprele de munte?
Vezi tu când fac pui cerboaicele?
2Numeri tu lunile în care sunt gestante,
știi tu vremea când dau naștere?
3Ele se pleacă, își nasc puii,
și durerile lor se sfârșesc.
4Puii lor se întăresc și cresc în sălbăticie;
se duc și nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i‑a desfăcut legăturile?
6I‑am dat pustia drept casă,
ținutul sărat6 Sau: ținutul fără vegetație. drept locuință.
7Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână7 Vezi nota de la Ex. 3:7..
8Străbate munții pentru pășune
și caută tot ce este verde.
9Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Rămâne el noaptea la ieslea ta?
10Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?
Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12Crezi tu că se va reîntoarce
și că‑ți va strânge el grâul în arie?
13Aripile struțului bat cu bucurie,
deși nu se compară cu aripile și penele berzei.
14El își lasă ouăle în pământ
și le lasă să se încălzească în nisip,
15uitând că piciorul cuiva le poate strivi
sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.
16Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n‑ar fi ai lui;
nu‑i este groază că truda lui poate fi în zadar.
17Căci Dumnezeu l‑a făcut să uite înțelepciunea
și nu i‑a făcut parte de pricepere.
18Când se ridică și fuge,
râde de cal și de călărețul lui.
19Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20Îl faci tu să sară ca o lăcustă
și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21Mândru de puterea lui, el scurmă valea
și iese în întâmpinarea celor înarmați.
22Râde în fața groazei, nu se înspăimântă
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23Tolba cu săgeți zăngănește pe el,
lancea și sulița strălucesc.
24Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n‑are astâmpăr când sună trâmbița24-25 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război..
25La sunetul trâmbiței, el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26Oare prin priceperea ta zboară șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27La porunca ta se înalță vulturul
și își face cuibul pe înălțimi?
28El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,
pe creasta stâncii și pe întărituri.
29De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30Puii lui îi beau sângele;
unde sunt cei uciși, acolo este și el.“
