Cuarto discurso de Eliú
1Eliú continuó diciendo:
2«Ten paciencia conmigo y te mostraré
que aún quiero decir más en favor de Dios.
3Mi conocimiento proviene de muy lejos;
voy a demostrar que mi Hacedor está en lo justo.
4Te aseguro que no hay falsedad en mis palabras;
¡tienes ante ti a la sabiduría en persona!
5»Dios es poderoso, pero no rechaza al inocente;36:5 no rechaza al inocente (LXX); no rechaza (TM).
Dios es poderoso, y todo lo entiende.36:5 todo lo entiende. Lit. es fuerte de corazón.
6Al malvado no lo mantiene con vida;
al afligido le hace valer sus derechos.
7Cuida siempre de los justos;
los hace reinar en compañía de reyes
y los exalta para siempre.
8Pero, si son encadenados,
si la aflicción los domina,
9Dios denuncia sus acciones
y la arrogancia de su pecado.
10Les hace prestar oído a la corrección
y les pide apartarse del mal.
11Si ellos le obedecen y le sirven,
pasan el resto de su vida en prosperidad,
pasan felices los años que les quedan.
12Pero, si no le hacen caso,
sin darse cuenta cruzarán el umbral de la muerte.36:12 el umbral de la muerte. Lit. el canal.
13»Los de corazón impío abrigan resentimiento;
no piden ayuda aun cuando Dios los castigue.36:13 los castigue (lectura probable); los aprisione (TM).
14Mueren en la flor de la vida,
entre los que se prostituyen en los santuarios.
15A los que sufren, Dios los libra mediante el sufrimiento;
en su aflicción, los consuela.36:15 los consuela. Alt. los hace entender. Lit. abre sus oídos.
16»Dios te libra de las fauces de la angustia,
te lleva a un lugar amplio y espacioso,
y llena tu mesa con la mejor comida.
17Pero tú te has ganado el juicio que merecen los impíos;36:17 te has … impíos. Texto de difícil traducción.
el juicio y la justicia te tienen atrapado.
18Cuídate de no dejarte seducir por las riquezas;
no te dejes desviar por el soborno.
19Tus grandes riquezas no podrán sostenerte,
ni tampoco todos tus esfuerzos.
20No ansíes que caiga la noche,
cuando la gente es arrancada de su sitio.36:20 Los vv. 18-20 son de difícil traducción.
21Cuídate de no inclinarte a la maldad,
que por eso fuiste apartado de la aflicción.
22»Dios es exaltado por su poder.
¿Qué maestro hay que se le compare?
23¿Quién puede pedirle cuentas de sus actos?
¿Quién puede decirle que se ha equivocado?
24No te olvides de exaltar sus obras,
que con cánticos han sido alabadas.
25Todo el género humano puede contemplarlas,
aunque solo desde lejos.
26¡Tan grande es Dios que no lo conocemos!
¡Incontable es el número de sus años!
27ȃl derrama las gotas de agua
que fluyen como lluvia hacia los ríos;36:27 que fluyen … los ríos. Alt. que destila del rocío en forma de lluvia.
28las nubes derraman su lluvia,
que cae a raudales sobre el género humano.
29¿Quién entiende la extensión de las nubes
y el estruendo que sale de su pabellón?
30Ved a Dios expandir su luz en torno a él,
y bañar con ella las profundidades del océano.
31Dios gobierna a las naciones
y les da comida en abundancia.
32Toma entre sus manos el relámpago,
y le ordena dar en el blanco.
33Su trueno anuncia la inminente tormenta,
y hasta el ganado presagia su llegada.
1Elihu a continuat și a zis:
2„Mai rabdă‑mă puțin și‑ți voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3Îmi voi aduce cunoștința de departe
și voi arăta dreptatea Creatorului meu.
4Căci, cu adevărat, vorbele mele nu sunt o înșelătorie;
unul desăvârșit în cunoștință este cu voi.
5Iată, Dumnezeu este măreț și nu respinge pe nimeni;
este măreț prin tăria inimii Lui.
6El nu‑l ține în viață pe cel rău,
și le face dreptate celor asupriți.
7Nu‑Și ia ochii de la cei drepți,
ci îi așază pe tron împreună cu împărații
și îi înalță pentru totdeauna.
8Dacă sunt legați în lanțuri
și ținuți în legăturile suferinței,
9El le spune despre lucrarea lor și despre fărădelegile lor,
le spune că s‑au mândrit.
10El le deschide urechile spre disciplină
și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.
11Dacă Îl ascultă și‑L slujesc,
își vor sfârși zilele în fericire,
și anii lor în desfătări.
12Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie12 Sau: vor trece râul (vezi nota de la 33:18).
și vor muri fără cunoștință.
13Cei lipsiți de evlavie în inimă nutresc mânie;
nu strigă după ajutor când El îi leagă.
14Ei mor în tinerețe14 Lit.: Sufletul lor moare în tinerețe.
și viața lor sfârșește printre cei ce se prostituează14 Termenul se referă la bărbații care practicau prostituția sacră în temple..
15Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferința lor
și le deschide urechea prin asuprire.
16Tot așa te‑ar fi scos și pe tine din necaz,
la un loc larg, departe de strâmtorare
și ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17Dar tu te‑ai umplut cu judecata celui rău;
judecata și dreptatea te cuprind.
18Nimeni să nu te amăgească prin bogății18 Sensul versului este nesigur. Sau: să nu te instige la batjocură.
și nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19Te‑ar putea feri de necaz bogăția
sau toate eforturile pe care le faci?
20Nu tânji după noapte,
ca să smulgi popoarele din locul lor20 Sau: căci atunci sunt smulse popoarele din locul lor..18-20 Sensul acestor versete este nesigur.
21Ai grijă! Nu te întoarce spre nelegiuire;
căci se pare că ai ales‑o, mai degrabă, pe aceasta decât suferința.
22Iată, Dumnezeu este înălțat în puterea Sa;
care învățător este ca El?
23Cine I‑a rânduit calea
sau cine‑I poate spune: «Ai greșit!»
24Adu‑ți aminte să‑I preamărești lucrarea
pe care oamenii au lăudat‑o în cântare.
25Toți oamenii au văzut‑o;
fiecare privește la ea de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare, iar noi nu cunoaștem totul!
Numărul anilor Lui este de nepătruns.
27Căci El trage picăturile de apă
și ele prefac aburul în ploaie,27 Sau: El ia vaporii din apă / și îi transformă în ploaie.
28pe care norii o lasă să cadă
și care picură din plin peste oameni.
29Cine poate înțelege răspândirea norilor,
zgomotele cortului său?
30Iată, El Își răspândește lumina în jurul Lui
și acoperă adâncurile mării.
31Căci prin acestea judecă31 Sau: hrănește. El popoarele;
El le dă hrană din belșug.
32El acoperă fulgerul cu palmele
și‑i poruncește unde să lovească.
33Tunetul Său Îi vestește sosirea,
iar furtuna anunță mânia Sa aprinsă.33 Sensul versetului este nesigur. Sau Tunetul Său vestește apropierea furtunii; / până și turmele îi simt apropierea.
