Intervención de Eliú
1Al ver los tres amigos de Job que este se consideraba un hombre recto, dejaron de responderle. 2Pero Eliú hijo de Baraquel de Buz, de la familia de Ram, se enojó mucho con Job porque, en vez de justificar a Dios, se había justificado a sí mismo. 3También se enojó con los tres amigos porque no habían logrado refutar a Job, y sin embargo lo habían condenado. 4Ahora bien, Eliú había estado esperando antes de dirigirse a Job, porque ellos eran mayores; 5pero, al ver que los tres amigos no tenían ya nada que decir, se encendió su enojo. 6Y habló Eliú hijo de Baraquel de Buz:
Primer discurso de Eliú
«Yo soy muy joven, y vosotros, ancianos;
por eso me sentía muy temeroso
de expresaros mi opinión.
7Y me dije: “Que hable la voz de la experiencia;
que demuestren los ancianos su sabiduría”.
8Pero lo que da entendimiento al hombre
es el espíritu32:8 espíritu. Alt. Espíritu; también en v. 18. que en él habita;
¡es el hálito del Todopoderoso!
9No son los ancianos32:9 ancianos. Alt. muchos, o grandes. los únicos sabios,
ni es la edad la que hace entender lo que es justo.
10»Os ruego, por tanto, que me escuchéis;
yo también tengo algo que deciros.
11Mientras habláis, me propuse esperar
y escuchar vuestros razonamientos;
mientras buscabais las palabras,
12os presté toda mi atención.
Pero no habéis podido probar que Job esté equivocado;
ninguno ha respondido a sus argumentos.
13No vayáis a decirme: “Hemos hallado la sabiduría;
que lo refute Dios, y no los hombres”.
14Ni Job se ha dirigido a mí,
ni yo he de responderle como vosotros.
15»Job, tus amigos están desconcertados;
no pueden responder, les faltan las palabras.
16¿Y voy a quedarme callado ante su silencio,
ante su falta de respuesta?
17Yo también tengo algo que decir,
y voy a demostrar mis conocimientos.
18Palabras no me faltan;
el espíritu que hay en mí me obliga a hablar.
19Estoy como vino embotellado
en odre nuevo a punto de estallar.
20Tengo que hablar y desahogarme;
tengo que abrir la boca y dar respuesta.
21No favoreceré a nadie
ni halagaré a ninguno;
22Yo no sé adular a nadie;
si lo hiciera,32:22 si lo hiciera. Lit. en poco tiempo. mi creador me castigaría.
Discursul lui Elihu
1Acești trei oameni au încetat să‑i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.1 Lit.: el era drept în ochii săi. 2Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s‑a aprins de mânie. El s‑a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3S‑a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov. 4Elihu așteptase să‑i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el. 5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s‑a mâniat. 6Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteți în vârstă.
De aceea m‑am ferit
și m‑am temut să vă spun părerea mea.
7Mi‑am zis: «Să vorbească zilele,
și mulțimea anilor să facă cunoscută înțelepciunea!»
8Dar există un Duh în om,
suflarea Celui Atotputernic, care‑i dă pricepere.
9Nu vârsta te face înțelept,
nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.
10De aceea zic: «Ascultați‑mă!
Îmi voi spune și eu părerea!»
11Iată, v‑am așteptat cuvintele,
v‑am ascultat rostirile pricepute
în timp ce vă căutați vorbele.
12V‑am ascultat cu atenție
și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,
niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.
13Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.
Să‑l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14El nu și‑a îndreptat cuvintele împotriva mea
și nu‑i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;
au rămas fără cuvinte.
16Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă,
17voi răspunde și eu, la rândul meu,
îmi voi spune și eu părerea.
18Căci sunt plin de cuvinte;
duhul pântecului meu nu‑mi dă pace.
19Iată că pântecul meu este ca un vin care n‑a fost aerisit19 Lit.: deschis.,
ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20Voi vorbi ca să găsesc ușurare.
Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
21Nu voi fi părtinitor,
nu voi linguși pe nimeni.
22Nici nu știu să lingușesc;
Creatorul meu m‑ar lua într‑o clipă.
