Segunda prueba de Job
1Llegó el día en que los ángeles2:1 ángeles. Lit. hijos de Dios. debían hacer acto de presencia ante el Señor, y con ellos llegó también Satanás para presentarse ante el Señor. 2Y el Señor le preguntó:
―¿De dónde vienes?
―Vengo de rondar la tierra, y de recorrerla de un extremo a otro —le respondió Satanás.
3―¿Te has puesto a pensar en mi siervo Job? —volvió a preguntarle el Señor—. No hay en la tierra nadie como él; es un hombre recto e intachable, que me honra y vive apartado del mal. Y, aunque tú me incitaste contra él para arruinarlo sin motivo, ¡todavía mantiene firme su integridad!
4―¡Una cosa por la otra! —replicó Satanás—. Con tal de salvar la vida, el hombre da todo lo que tiene. 5Pero extiende la mano y hiérelo, ¡a ver si no te maldice en tu propia cara!
6―Muy bien —dijo el Señor a Satanás—, Job está en tus manos. Eso sí, respeta su vida.
7Dicho esto, Satanás se retiró de la presencia del Señor para afligir a Job con dolorosas llagas desde la planta del pie hasta la coronilla. 8Y Job, sentado en medio de las cenizas, tomó un pedazo de teja para rascarse constantemente.
9Su esposa le reprochó:
―¿Todavía mantienes firme tu integridad? ¡Maldice a Dios y muérete!
10Job le respondió:
―Mujer, hablas como una necia. Si de Dios sabemos recibir lo bueno, ¿no sabremos recibir también lo malo?
A pesar de todo esto, Job no pecó ni de palabra.
Los tres amigos de Job
11Tres amigos de Job se enteraron de todo el mal que le había sobrevenido, y de común acuerdo salieron de sus respectivos lugares para ir juntos a expresarle a Job sus condolencias y consuelo. Ellos eran Elifaz de Temán, Bildad de Súah, y Zofar de Namat. 12Desde cierta distancia alcanzaron a verlo, y casi no lo pudieron reconocer. Se echaron a llorar a gritos, rasgándose las vestiduras y arrojándose polvo y ceniza sobre la cabeza, 13y durante siete días y siete noches se sentaron en el suelo para hacerle compañía. Ninguno de ellos se atrevía a decirle nada, pues veían que su sufrimiento era muy grande.
Al doilea necaz al lui Iov
1Într‑o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor pentru a se înfățișa înaintea Domnului.
2Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan I‑a răspuns, zicând:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe el.
3Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– L‑ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Chiar și acum, el rămâne neclintit în integritatea lui, deși M‑ai stârnit împotriva lui ca să‑l distrug fără motiv.
4Atunci Satan I‑a răspuns Domnului, zicând:
– Piele pentru piele4 Posibil un proverb, folosit în contextul trocului, al schimbului de piei de animale; probabil Satan se referă aici la faptul că, atât timp cât Dumnezeu nu S‑a atins de Iov însuși, atitudinea acestuia nu este deloc lăudabilă, poate este chiar o încercare egoistă de a se proteja pe sine.! Omul dă tot ce are pentru viața sa. 5Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de oasele lui și de carnea lui, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față!
6Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, ți‑l dau pe mână, numai cruță‑i viața!
7Satan a ieșit din prezența Domnului și l‑a lovit pe Iov cu bube dureroase din talpa piciorului până‑n creștetul capului. 8Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s‑a așezat în cenușă.
9Atunci soția lui i‑a zis:
– Încă rămâi neclintit în integritatea ta? Blestemă‑L pe Dumnezeu și mori!
10El i‑a răspuns:
– Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?
În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc cu buzele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11Trei prieteni de‑ai lui Iov, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul, au auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lui și s‑au înțeles să meargă împreună la el, ca să‑l compătimească și să‑l mângâie. 12Ridicându‑și ochii de departe, nu l‑au mai recunoscut. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și‑a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor. 13Și au șezut lângă el pe pământ timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i‑au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.
