Job 13 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Job 13:1-28

1»Todo esto lo han visto mis ojos;

lo han escuchado y entendido mis oídos.

2Yo tengo tanto conocimiento como vosotros;

en nada siento que me aventajéis.

3Más bien quisiera hablar con el Todopoderoso;

me gustaría discutir mi caso con Dios.

4Porque vosotros sois unos incriminadores;13:4 incriminadores. Lit. untadores de mentira.

¡como médicos no valéis nada!

5¡Si tan solo os callaseis la boca!

Eso, en vosotros, ¡ya sería sabiduría!

6Ahora os toca escuchar mi defensa;

prestad atención a mi alegato.

7¿Os atreveréis a mentir en nombre de Dios?

¿Argumentaréis en su favor con engaños?

8¿Le haréis el favor de defenderlo?

¿Vais a resultar sus abogados defensores?

9¿Qué pasaría si él os examinara?

¿Podríais engañarlo como se engaña a la gente?

10Lo más seguro es que él os reprendería

si en secreto os mostraseis parciales.

11¿Acaso no os infundiría miedo su esplendor?

¿Y no caería sobre vosotros su terror?

12¡Habéis memorizado proverbios sin sentido!

¡Os defendéis con apologías endebles!

13»¡Callad la boca y dejadme hablar,

y que suceda lo que tenga que suceder!

14¿Por qué me pongo en peligro

y me juego el pellejo?

15¡Que me mate! ¡Ya no tengo esperanza!13:15 ¡Que me mate … esperanza! Alt. Aunque él me mate, seguiré esperando en él.

Pero en su propia cara defenderé mi conducta.

16En esto radica mi liberación:

en que ningún impío comparecería ante él.

17»Prestad atención a mis palabras;

prestad oído a lo que digo:

18Ved que ya he preparado mi defensa,

y sé muy bien que seré declarado inocente.

19¿Hay quien pueda presentar cargos contra mí?

Si lo hay, me quedaré callado hasta morir.

20»Concédeme, oh Dios, solo dos cosas,

y no tendré que esconderme de ti:

21Para ya de castigarme

y deja de infundirme temor.

22Llámame a comparecer y te responderé;

o déjame hablar y contéstame.

23Enumera mis iniquidades y pecados;

hazme ver mis transgresiones y ofensas.

24¿Por qué me evitas?

¿Por qué me tienes por enemigo?

25¿Asustarás a una hoja arrebatada por el viento?

¿Perseguirás a la paja seca?

26Has dictado contra mí penas amargas;

me estás haciendo pagar por13:26 haciendo pagar por. Lit. heredando. los pecados de mi juventud.

27Me has puesto cadenas en los pies;

vigilas todos mis pasos;

¡examinas las huellas que dejo al caminar!

28»El hombre es como un odre13:28 como un odre. Alt. como algo podrido. desgastado;

como ropa carcomida por la polilla.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 13:1-28

1Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a înțeles.

2Ce știți voi știu și eu;

nu sunt mai prejos decât voi.

3Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,

vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!

4Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;

sunteți cu toții niște doctori de nimic.

5Mai bine ați fi tăcut!

Așa ați fi arătat înțelepciune.

6Ascultați apărarea mea

și luați aminte la argumentele buzelor mele!

7Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu

și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?

8Îi veți ține partea?

Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?

9Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?

Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?

10Cu siguranță vă va mustra

dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.

11Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?

Nu va cădea peste voi groaza Lui?

12Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;

apărările voastre sunt apărări de lut.

13Tăceți și vă voi vorbi;

apoi fie cu mine ce‑o fi!

14Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți

și să‑mi pun viața în propriile mâini?

15Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.

Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.15 Sau: Poate să mă ucidă, dar nu voi aștepta, / ci îmi voi apăra căile în fața Lui; sau: Iată că mă va ucide; nu mai am speranță. / Totuși, îmi voi apăra căile în fața Lui.

16Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,

căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.

17Ascultați cu atenție cuvintele mele

și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea!

18Iată că mi‑am pregătit apărarea;

știu că am dreptate.

19Cine poate să mă acuze?

Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.

20Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri

și nu mă voi ascunde de fața Ta:

21ridică‑Ți mâna de pe mine

și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.

22Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;

sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.

23Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?

Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!

24De ce‑Ți ascunzi fața

și mă consideri un dușman?

25Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt

și să urmărești un pai uscat?

26Căci scrii lucruri amare împotriva mea

și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.

27Îmi pui picioarele în butuci,

îmi urmărești toate căile

și însemnezi tălpile picioarelor mele.

28În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,

ca o haină mâncată de molii.