Setenta años de cautiverio
1Esta es la palabra que vino a Jeremías en relación a todo el pueblo de Judá. La recibió en el año cuarto del reinado de Joacim hijo de Josías, rey de Judá, es decir, durante el año primero del reinado de Nabucodonosor, rey de Babilonia. 2El profeta Jeremías dijo lo siguiente a todo el pueblo de Judá y a todos los habitantes de Jerusalén: 3«Desde el año trece de Josías hijo de Amón, rey de Judá, hasta el día de hoy —¡y conste que ya han pasado veintitrés años!—, el Señor me ha dirigido su palabra, y yo os he hablado en repetidas ocasiones, pero no me habéis hecho caso.
4»Además, una y otra vez el Señor os ha enviado a sus siervos los profetas, pero no les habéis escuchado ni les habéis prestado atención. 5Ellos os exhortaban: “Dejad ya vuestro mal camino y vuestras malas acciones. Así podréis habitar en la tierra que, desde siempre y para siempre, el Señor os ha dado a vosotros y a vuestros antepasados. 6No vayáis tras otros dioses para servirles y adorarlos; no me irritéis con la obra de vuestras manos, y no os haré ningún mal”.
7»Pero no me obedecisteis —afirma el Señor—, sino que me irritasteis con la obra de vuestras manos, para vuestra propia desgracia.
8»Por eso, así dice el Señor Todopoderoso: “Por cuanto no habéis obedecido mis palabras, 9yo haré que vengan todos los pueblos del norte, y también mi siervo Nabucodonosor, rey de Babilonia. Los traeré contra este país, contra sus habitantes y contra todas las naciones vecinas, y los destruiré por completo: ¡los convertiré en objeto de horror, de burla y de eterna desolación! —afirma el Señor—. 10Haré que desaparezcan entre ellos los gritos de gozo y alegría, los cantos de bodas, el ruido del molino y la luz de la lámpara. 11Todo este país quedará reducido a horror y desolación, y estas naciones servirán al rey de Babilonia durante setenta años”.
12»Pero, cuando se hayan cumplido los setenta años, yo castigaré por su iniquidad al rey de Babilonia y a aquella nación, país de los caldeos, y los convertiré en desolación perpetua —afirma el Señor—. 13Haré que vengan sobre ese país todas las amenazas que le anuncié, y todo lo que está registrado en este libro y que Jeremías ha profetizado contra las naciones. 14Los caldeos, a su vez, caerán bajo el yugo de muchas naciones y reyes poderosos. Así les daré lo que merecen su conducta y sus hechos».
15El Señor, el Dios de Israel, me dijo: «Toma de mi mano esta copa del vino de mi ira, y dásela a beber a todas las naciones a las que yo te envíe. 16Cuando ellas la beban, se tambalearán y perderán el juicio, a causa de la espada que voy a enviar contra ellos».
17Tomé de la mano del Señor la copa, y se la di a beber a todas las naciones a las cuales el Señor me envió: 18a Jerusalén y a las ciudades de Judá, a sus reyes y a sus jefes, para convertirlos en ruinas, en motivo de horror, burla y maldición, como hoy se puede ver. 19También se la di a beber al faraón, rey de Egipto, y a sus siervos y jefes y a todo su pueblo; 20a todos los forasteros, a todos los reyes del país de Uz, y a todos los reyes del país de los filisteos: a los de Ascalón, Gaza y Ecrón, y a los sobrevivientes de Asdod; 21a Edom y Moab, y a los hijos de Amón; 22a todos los reyes de Tiro y de Sidón; a todos los reyes de las costas al otro lado del mar; 23a Dedán, Temá y Buz; a todos los pueblos que se rapan las sienes; 24a todos los reyes de Arabia; a todos los reyes de las diferentes tribus del desierto; 25a todos los reyes de Zimri, Elam y Media; 26a todos los reyes del norte, cercanos o lejanos entre sí, y a todos los reinos que están sobre la faz de la tierra. Y después de ellos beberá el rey de Sesac.25:26 Sesac es un criptograma que alude a Babilonia.
27«Tú les dirás: “Así dice el Señor Todopoderoso, el Dios de Israel: ‘Bebed, emborrachaos, vomitad y caed para no levantaros más, por causa de la espada que envío contra vosotros’ ”. 28Pero, si se niegan a tomar de tu mano la copa y beberla, tú les dirás: “Así dice el Señor Todopoderoso: ‘¡Tendréis que beberla!’ 29Desataré calamidades contra la ciudad que lleva mi nombre. ¿Y creéis vosotros que no os voy a castigar? Al contrario, seréis castigados —afirma el Señor Todopoderoso—, porque yo desenvaino la espada contra todos los habitantes de la tierra”.
30»Tú, Jeremías, profetiza contra ellos todas estas palabras:
»“Ruge el Señor desde lo alto;
desde su santa morada hace tronar su voz.
Ruge violento contra su rebaño;
grita como los que pisan la uva,
contra todos los habitantes del mundo.
31El estruendo llega hasta los confines de la tierra,
porque el Señor litiga contra las naciones;
enjuicia a todos los mortales,
y pasa por la espada a los malvados”»,
afirma el Señor.
32Así dice el Señor Todopoderoso:
«La calamidad se extiende de nación en nación;
una terrible tempestad se desata
desde los confines de la tierra».
33En aquel día, las víctimas del Señor quedarán tendidas de un extremo a otro de la tierra. Nadie las llorará ni las recogerá ni las enterrará; se quedarán sobre la faz de la tierra, como el estiércol.
34Gemid, pastores, y clamad;
revolcaos en el polvo, jefes del rebaño,
porque os ha llegado el día de la matanza;
seréis dispersados, y caeréis como carneros escogidos.25:34 carneros escogidos (LXX); vasijas escogidas (TM).
35Los pastores no tendrán escapatoria;
no podrán huir los jefes del rebaño.
36Escuchad el clamor de los pastores
y el gemido de los jefes del rebaño,
porque el Señor destruye sus pastizales.
37Las hermosas praderas son asoladas,
a causa de la ardiente ira del Señor.
38Como león que deja abandonada su guarida,
el Señor ha dejado desolado su país,
a causa de la espada25:38 la espada (mss. hebreos, LXX y Targum; véanse también Jer 46:16 y 50:16); la ira (TM). devastadora,
a causa de la ardiente ira del Señor.
Șaptezeci de ani de exil
1Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda. Era totodată primul an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 2Ieremia, profetul, a vorbit întregului popor al lui Iuda și tuturor locuitorilor Ierusalimului și le‑a zis: 3„Timp de douăzeci și trei de ani – din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, și până în ziua aceasta – Cuvântul Domnului mi‑a vorbit și eu vi l‑am vestit dis‑de‑dimineață, dar voi nu ați luat aminte.
4Domnul i‑a trimis la voi pe toți robii Săi, profeții; i‑a trimis dis‑de‑dimineață, dar voi n‑ați ascultat și nu v‑ați plecat urechea să luați aminte. 5Ei au zis: «Întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre și astfel veți putea rămâne în țara pe care Domnul v‑a dat‑o vouă și părinților voștri, din veșnicie în veșnicie. 6Nu vă duceți după alți dumnezei ca să le slujiți și să vă închinați înaintea lor. Nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre și astfel nu vă voi face nimic rău.»
7Dar voi nu M‑ați ascultat, zice Domnul, ci, prin lucrarea mâinilor voastre, M‑ați provocat la mânie și v‑ați făcut rău vouă înșivă.
8De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor: «Pentru că nu ați ascultat de cuvintele Mele, 9voi strânge toate clanurile din nord, zice Domnul, și pe slujitorul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și îi voi aduce împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor de jur împrejur. Le voi da spre nimicire9 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. și le voi face o pricină de groază și de fluierat, și o ruină veșnică. 10Voi face să le piară strigătele de bucurie și strigătele de veselie, glasul mirelui și al miresei, zgomotul râșniței și lumina candelei. 11Toată țara aceasta va deveni un loc pustiu și îngrozitor și toate neamurile acestea vor sluji împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani.
12Dar când se vor împlini cei șaptezeci de ani, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul lui, țara caldeenilor, pentru nelegiuirea lor, zice Domnul. O voi preface într‑o ruină veșnică. 13Voi aduce peste ea toate lucrurile pe care le‑am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a fost profețit de Ieremia împotriva tuturor neamurilor. 14Căci ei vor fi înrobiți de multe neamuri și de regi puternici. Le voi răsplăti după faptele și după lucrarea mâinilor lor.»“
Cupa mâniei Domnului
15Așa mi‑a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea această cupă plină cu vinul mâniei Mele și dă‑l să‑l bea la toate neamurile la care te trimit. 16Când îl vor bea, vor ameți și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite printre ei.“
17Eu am luat cupa din mâna Domnului ca să le dau să bea tuturor neamurilor la care m‑a trimis Domnul: 18Ierusalimului și cetăților lui Iuda, regilor și conducătorilor lui, ca să le prefacă în ruină, într‑o pricină de groază, de fluierat și de blestem, ca în ziua aceasta; 19lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui, întregului său popor 20și întregului amestec de popoare de acolo, tuturor regilor țării Uț, tuturor regilor filistenilor, – cei ai Așchelonului, ai Gazei, ai Ekronului și ai rămășiței Așdodului –, 21Edomului, Moabului și fiilor lui Amon; 22tuturor regilor Tyrului și Sidonului, regilor țărmurilor de dincolo de mare; 23Dedanului, Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colțurile bărbii23 Sau: celor de departe.; 24tuturor regilor Arabiei și tuturor regilor amestecului de popoare care locuiesc în pustie; 25tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului și Mediei; 26tuturor regilor din nord, de aproape și de departe, și unora și altora, tuturor regatelor de pe fața pământului. După ei va bea și împăratul Șeșakului26 Șeșak este o criptogramă pentru Babilon. Genul acesta de criptogramă, numit atbaș, este format prin substituirea primei consoane a alfabetului ebraic cu ultima, a celei de‑a doua cu penultima ș.a.m.d..
27„Să le spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Beți, îmbătați‑vă, vomați și cădeți fără să vă mai ridicați la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!’ 28Dacă vor refuza să ia cupa din mâna ta și s‑o bea, să le spui că așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘O veți bea cu siguranță! 29Căci iată, încep să aduc nenorocirea în cetatea peste care este chemat Numele Meu! Și voi să rămâneți nepedepsiți?! Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabia împotriva tuturor locuitorilor pământului, zice Domnul Oștirilor.’»
30Iar tu, să profețești împotriva lor toate aceste cuvinte și să le spui:
«Domnul va răcni de pe înălțimi,
va face să‑I răsune glasul
din Lăcașul Său cel sfânt
și va răcni puternic împotriva Locuinței Sale.
Va striga împotriva tuturor locuitorilor pământului
asemenea celor ce calcă în picioare strugurii.
31Vuietul va ajunge până la capătul pământului,
căci Domnul Se ceartă cu neamurile;
El intră la judecată cu orice om
și‑i dă pe cei răi pradă sabiei,
zice Domnul.»“
32Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Iată, nenorocirea se răspândește
de la un neam la altul,
și de la capătul pământului
se ridică o mare furtună.“
33În ziua aceea, cei pe care‑i va ucide Domnul vor fi peste tot – de la un capăt al pământului la celălalt. Nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului.
34Gemeți, păstori, și strigați!
Tăvăliți‑vă în cenușă,
voi, cei măreți ai turmei!
Căci a venit ziua să fiți înjunghiați;
veți zăcea împrăștiați și căzuți
asemenea fărâmițelor unui vas prețios.
35Nu mai este nicio scăpare pentru păstori,
niciun loc de refugiu pentru cei măreți ai turmei!
36Se aude strigătul păstorilor
și geamătul celor măreți ai turmei,
căci Domnul le distruge pășunea.
37Țarcurile37 Sau: pășunile. lor liniștite sunt devastate
de mânia aprigă a Domnului.
38Ca un pui de leu, El Și‑a părăsit vizuina,
așa că țara a devenit o pustie
din cauza sabiei asupritorului
și a mâniei aprinse a Domnului.
