Parábola del alfarero
1Esta es la palabra del Señor, que vino a Jeremías: 2«Baja ahora mismo a la casa del alfarero, y allí te comunicaré mi mensaje».
3Entonces bajé a la casa del alfarero, y lo encontré trabajando en el torno. 4Pero la vasija que estaba modelando se le deshizo en las manos; así que volvió a hacer otra vasija, hasta que le pareció que le había quedado bien.
5En ese momento, la palabra del Señor vino a mí, y me dijo: 6«Pueblo de Israel, ¿acaso no puedo hacer con vosotros lo mismo que hace este alfarero con el barro? —afirma el Señor—. Vosotros, pueblo de Israel, sois en mis manos como el barro en las manos del alfarero. 7En un momento puedo hablar de arrancar, derribar y destruir a una nación o a un reino; 8pero, si la nación de la cual hablé se arrepiente de su maldad, también yo me arrepentiré del castigo que había pensado infligirles. 9En otro momento puedo hablar de construir y plantar a una nación o a un reino. 10Pero, si esa nación hace lo malo ante mis ojos y no me obedece, me arrepentiré del bien que había pensado hacerles. 11Y ahora habla con los habitantes de Judá y de Jerusalén, y adviérteles que así dice el Señor: “Estoy preparando una calamidad contra vosotros, y elaborando un plan en contra de vosotros. ¡Volveos ya de vuestro mal camino; enmendad vuestra conducta y vuestras acciones!” 12Ellos objetarán: “Es inútil. Vamos a seguir nuestros propios planes”, y cada uno cometerá la maldad que le dicte su obstinado corazón».
13Por eso, así dice el Señor:
«Preguntad entre las naciones:
¿Quién ha oído algo semejante?
La virginal Israel
ha cometido algo terrible.
14¿Acaso la nieve del Líbano
desaparece de las colinas escarpadas?
¿Se agotan las aguas frías
que fluyen de las montañas?18:14 ¿Se agotan … montañas? Texto de difícil traducción.
15Sin embargo, mi pueblo me ha olvidado;
quema incienso a ídolos inútiles.
Ha tropezado en sus caminos,
en los senderos antiguos,
para andar por sendas
y caminos escabrosos.
16Así ha dejado desolado su país;
lo ha hecho objeto de burla constante.
Todo el que pase por él
meneará atónito la cabeza.
17Como un viento del este,
los esparciré delante del enemigo.
En el día de su calamidad
les daré la espalda y no la cara».
18Ellos dijeron: «Vamos, tramemos un plan contra Jeremías. Porque no le faltará la ley al sacerdote, ni el consejo al sabio, ni la palabra al profeta. Ataquémoslo de palabra, y no hagamos caso de nada de lo que diga».
19¡Señor, préstame atención!
¡Escucha a los que me acusan!
20¿Acaso el bien se paga con el mal?
¡Pues ellos me han cavado una fosa!
Recuerda que me presenté ante ti
para interceder por ellos,
para apartar de ellos tu ira.
21Por eso, entrega ahora a sus hijos al hambre;
abandónalos a merced de la espada.
Que sus esposas se queden viudas y sin hijos;
que sus maridos mueran asesinados,
y que sus jóvenes caigan en combate
a filo de espada.
22¡Que se oigan los gritos desde sus casas,
cuando de repente mandes contra ellos
una banda de asaltantes!
Han cavado una fosa para atraparme,
y han puesto trampas a mi paso.
23Pero tú, Señor, conoces
todos sus planes para matarme.
¡No perdones su iniquidad,
ni borres de tu presencia sus pecados!
¡Que caigan derribados ante ti!
¡Enfréntate a ellos en el momento de tu ira!
În casa olarului
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă.
5Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 6„Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, 8însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. 9Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, 10însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac.
11Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» 12Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.»
13De aceea, așa vorbește Domnul:
«Întrebați printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru.
14Oare zăpada Libanului părăsește vreodată
stâncile versanților lui14 Sau: stâncile Sirionului, Sirionul fiind numele fenician al muntelui Hermon.?
Oare seacă apele reci care vin de departe?14 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.’
15Căci poporul Meu M‑a uitat
și aduce tămâie idolilor de nimic.
Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
și pe drumuri nebătătorite,
16făcând astfel din țara lor o pustietate
și o pricină de fluierat pentru totdeauna.
Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți
și dau din cap.
17Ca vântul din răsărit,
așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta ceafa și nu fața.»“
18Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19Ascultă‑mă, Doamne!
Auzi glasul împotrivitorilor mei.
20Se răsplătește oare binele cu rău?
Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
și să abat mânia Ta de la ei.
21De aceea, dă‑le copiii pradă foametei
și lasă‑i pe mâna sabiei!
Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve,
oamenii lor să fie dați la moarte,
iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă!
22Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.
23Dar Tu, Doamne,
cunoști toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
și nu le șterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâți înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
