Nueva Versión Internacional (Castilian)

Jeremías 2

Israel abandona a Dios

1La palabra del Señor vino a mí: «Ve y proclama a oídos de Jerusalén que así dice el Señor:

» “Recuerdo el amor de tu juventud,
    tu cariño de novia,
cuando me seguías por el desierto,
    por tierras no cultivadas.
Israel estaba consagrada al Señor,
    era las primicias de su cosecha;
todo el que comía de ella sufría las consecuencias,
    les sobrevenía la calamidad”»,
            afirma el Señor.
¡Escuchad la palabra del Señor, descendientes de Jacob,
    tribus todas del pueblo de Israel!

Así dice el Señor:

«¿Qué injusticia vieron en mí vuestros antepasados,
    que se alejaron tanto de mí?
Se fueron tras lo que nada vale,
    y en nada se convirtieron.
Nunca preguntaron:
“¿Dónde está el Señor
    que nos hizo subir de Egipto,
que nos guió por el desierto,
    por tierra árida y accidentada,
por tierra reseca y tenebrosa,
    por tierra que nadie transita
    y en la que nadie vive?”
Yo os traje a una tierra fértil,
    para que comierais de sus frutos
    y de su abundancia.
Pero vinisteis y contaminasteis mi tierra;
    hicisteis de mi heredad algo abominable.
Nunca preguntaron los sacerdotes:
“¿Dónde está el Señor?”
Los expertos en la ley jamás me conocieron;
    los pastores se rebelaron contra mí,
los profetas hablaron en nombre de Baal
    y se fueron tras dioses que para nada sirven.
Por eso, aún voy a litigar contra vosotros,
    y también litigaré contra los hijos de vuestros hijos
            —afirma el Señor—.

10 »Cruzad a las costas de Chipre, y mirad;
    enviad mensajeros a Cedar,[a] e informaos bien;
    fijaos si ha sucedido algo semejante:
11 ¿Hay alguna nación que haya cambiado de dioses,
    a pesar de que no son dioses?
¡Pues mi pueblo ha cambiado al que es su gloria,
    por lo que no sirve para nada!
12 ¡Espantaos, cielos, ante esto!
¡Temblad y quedad horrorizados!
            —afirma el Señor—.

13 »Dos son los pecados
    que ha cometido mi pueblo:
Me han abandonado a mí,
    fuente de agua viva,
y han cavado sus propias cisternas,
    cisternas rotas que no retienen agua.
14 ¿Acaso es Israel un esclavo?
¿Nació en la esclavitud?
¿Por qué entonces lo saquean?
15 Los leones rugieron contra él,
    lanzaron fuertes gruñidos.
Dejaron desolado su país,
    sus ciudades fueron incendiadas,
    y ya nadie las habita.

16 »Para colmo de males,
    los de Menfis[b] y los de Tafnes
    te raparon la cabeza.
17 ¿No te ha pasado todo esto
    por haber abandonado al Señor tu Dios,
    mientras él te guiaba por el camino?
18 Y ahora, ¿qué sacas con ir a Egipto
    a beber agua del Nilo?
¿Qué sacas con ir a Asiria
    a beber agua del Éufrates?
19 Tu maldad te castigará,
    tu infidelidad te recriminará.
Ponte a pensar cuán malo y amargo
    es abandonar al Señor tu Dios
    y no sentir temor de mí
            —afirma el Señor, el Señor Todopoderoso—.

20 »Desde hace mucho quebraste el yugo;
    te quitaste las ataduras
    y dijiste: “¡No quiero servirte!”
Sobre toda colina alta,
    y bajo todo árbol frondoso,
    te entregaste a la prostitución.
21 Yo te planté, como vid selecta,
    con semilla genuina.
¿Cómo es que te has convertido
    en una vid degenerada y extraña?
22 Aunque te laves con lejía,
    y te frotes con mucho jabón,
ante mí seguirá presente
    la mancha de tu iniquidad
            —afirma el Señor omnipotente—.

23 »¿Cómo puedes decir:
“No me he contaminado,
    ni me he ido tras los baales”?
¡Considera tu conducta en el valle!
¡Reconoce lo que has hecho!
¡Camella ligera de cascos,
    que no puedes quedarte quieta!
24 ¡Asna salvaje que tiras al monte!
Cuando ardes en deseos, olfateas el viento;
    cuando estás en celo, no hay quien te detenga.
Ningún macho que te busque tiene que fatigarse:
    cuando estás en celo, fácilmente te encuentra.

25 »No andes con pies descalzos, que te lastimas,
    ni dejes que la garganta se te reseque.
Pero tú insistes: “¡No tengo remedio!
Amo a dioses extraños, y tras ellos me iré.”

26 »El pueblo de Israel se avergonzará,
    junto con sus reyes y autoridades,
sacerdotes y profetas,
    como se avergüenza el ladrón cuando lo descubren.
27 A un trozo de madera le dicen:
“Tú eres mi padre”,
    y a una piedra le repiten:
“Tú me has dado a luz.”
Me han vuelto la espalda;
    no me quieren dar la cara.
Pero les llega la desgracia y me dicen:
“¡Levántate y sálvanos!”
28 ¿Dónde están, Judá, los dioses que te fabricaste?
¡Tienes tantos dioses como ciudades!
¡Diles que se levanten!
¡A ver si te salvan cuando caigas en desgracia!

29 »¿Por qué litigáis conmigo?
Todos vosotros os habéis rebelado contra mí
            —afirma el Señor—.

30 »En vano castigo a mi pueblo,
    pues rechaza mi corrección.
Cual si fuera un león feroz,
    vuestra espada devoró a vuestros profetas.

31 »Pero vosotros, los de esta generación,
    prestad atención a la palabra del Señor:
¿Acaso he sido para Israel
    un desierto o una tierra tenebrosa?
¿Por qué dice mi pueblo:
“Somos libres, nunca más volveremos a ti”?
32 ¿Acaso una joven se olvida de sus joyas,
    o una novia de su atavío?
¡Pues hace muchísimo tiempo
    que mi pueblo se olvidó de mí!
33 ¡Qué mañosa eres
    para conseguir amantes!
¡Hasta las malas mujeres
    han aprendido de ti!
34 Tienes la ropa manchada de sangre,
    ¡de sangre de gente pobre e inocente,
    a los que nunca sorprendiste robando.
Por todo esto 35 te voy a juzgar:
    por alegar que no has pecado,
por insistir en tu inocencia,
    por afirmar: “Dios ya no está enojado conmigo!”
36 ¡Con qué ligereza cambias de parecer![c]
Pues también Egipto te defraudará,
    como te defraudó Asiria.
37 Saldrás de allí con las manos en la nuca,
    porque el Señor ha rechazado
a aquellos en quienes confías,
    y no prosperarás con ellos.

  1. 2:10 Cedar. Asentamiento de tribus beduinas en el desierto siro-arábigo.
  2. 2:16 Menfis. Lit. Nof.
  3. 2:36 de parecer. Alt. de aliados.

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 2

Israel Îl uită pe Dumnezeu

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Du-te şi vesteşte în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Aşa vorbeşte Domnul:

‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale,
    cum, mireasă fiind, Mă iubeai
şi Mă urmai prin pustie,
    pe un pământ nesemănat.
Israel era sfântul Domnului,
    primul rod al recoltei Lui;
toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi
    şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“

„Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov,
    toate clanurile Casei lui Israel!

Aşa vorbeşte Domnul:

«Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine
    de s-au depărtat de Mine?
Ei s-au dus după nimicuri
    şi ei înşişi au devenit nimicuri.
Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul,
    Care ne-a scos din ţara Egiptului
şi ne-a condus prin pustie,
    printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii,
    printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’
V-am dus într-o ţară roditoare,
    ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei,
însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara,
    Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
Preoţii nu s-au întrebat:
    ‘Unde este Domnul?’
Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut;
    păstorii[a] s-au răzvrătit împotriva Mea.
Profeţii au profeţit prin Baal
    şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.

De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul,
    şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim[b] şi priviţi!
    Trimiteţi la Chedar[c] şi luaţi aminte;
        vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!
11 Şi-a schimbat vreun neam zeii,
    măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă şi-a[d] schimbat Slava
    cu ceva care nu-i este de nici un folos.
12 Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri,
    înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,
13 căci poporul Meu a săvârşit două rele:
    M-au părăsit pe Mine,
        Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri,
    puţuri sparte, care nu pot ţine apă.
14 Este Israel un sclav din naştere?
    Atunci de ce a devenit pradă?
15 Leii răcnesc împotriva lui
    şi îşi ridică glasurile.
Ei îi pustiesc ţara;
    cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof[e] şi Tahpanhes
    ţi-au zdrobit creştetul capului[f].
17 Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta
    pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
        când El te conducea pe cale?
18 Şi acum, de ce te duci în Egipt
    să bei apă din Şihor[g]?
De ce mergi în Asiria
    să bei apă din râu[h]?
19 Răutatea ta te va pedepsi;
    răzvrătirea ta te va mustra.
Vei şti şi vei vedea astfel
    cât de rău şi de amar este pentru tine
să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
    şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor[i].

20 Deşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul
    şi ţi-am smuls legăturile,
        totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji.
Pe orice deal înalt
    şi sub orice copac verde
        te-ai întins ca o prostituată.
21 Eu te sădisem ca o vie aleasă,
    de cel mai bun soi.
Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea
    o ramură sălbatică de viţă străină?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu sodă,
    chiar dacă te-ai da cu mult săpun,
        murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23 Cum poţi spune: ‘Nu m-am pângărit
    şi nu am alergat după baali[j]!’?
Priveşte-ţi urma paşilor în vale
    şi ia aminte la ce ai făcut.
Eşti ca o dromaderă iute,
    ale cărei căi sunt întortocheate,
24 ca o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul,
    care gâfâie în aprinderea poftei ei!
        Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o,
    căci o găsesc la vremea împerecherii ei[k].
25 Opreşte-te până când nu ajungi desculţă
    şi cu gâtul uscat!
Dar tu zici: ‘În zadar!
    Eu iubesc dumnezeii străini
        şi vreau să merg după ei!’

26 Cum este dat de ruşine un hoţ când este prins,
    tot astfel este ruşinată Casa lui Israel –
poporul, regii şi conducătorii lui,
    preoţii şi profeţii lui.
27 Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’
    şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’
Mi-au întors spatele
    şi nu se uită la Mine.
Dar când sunt în nenorocire,
    ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’
28 Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut?
    Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire,
căci Iudo, ai tot atâţia zei,
    câte cetăţi ai!

29 De ce vă certaţi cu Mine?
    Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
30 Degeaba v-am pedepsit copiii,
    căci tot n-au luat aminte la pedeapsă.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri
    ca un leu distrugător.»

31 Voi, cei din generaţia aceasta, luaţi aminte la Cuvântul Domnului:

«Am fost Eu o pustie pentru Israel
    sau un pământ plin de întuneric[l]?
De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim!
    Nu ne vom mai întoarce la Tine!’
32 Îşi uită o fecioară bijuteriile
    sau o mireasă podoabele de nuntă?
Poporul Meu însă M-a uitat
    de zile fără număr.
33 Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti!
    Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!
34 Pe marginile hainelor tale
    se găseşte sânge de nevinovaţi,
        pe care nu i-ai prins dând vreo spargere.
Dar în ciuda acestor lucruri
35     tu zici: ‘Sunt nevinovat!
        Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’
Însă Eu te voi judeca
    pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
36 De ce atâta grabă
    ca să-ţi schimbi drumul?
Vei fi făcut de ruşine de către Egipt
    aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.
37 De acolo vei ieşi
    cu mâinile pe cap,
căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi
    şi nu vei fi ajutat de ei.

  1. Ieremia 2:8 Sau: conducătorii
  2. Ieremia 2:10 Neamurile din apus: Ciprul şi regiunile de pe coasta Mediteranei
  3. Ieremia 2:10 Neamurile din răsărit: beduinii din deşertul răsăritean
  4. Ieremia 2:11 TM; o tradiţie scribală evreiască: Mi-a
  5. Ieremia 2:16 Memfis
  6. Ieremia 2:16 Sau: ţi-au ras podoaba capilară
  7. Ieremia 2:18 Probabil un braţ al Deltei Nilului
  8. Ieremia 2:18 Eufratul
  9. Ieremia 2:19 YHWH Ţevaot; termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  10. Ieremia 2:23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilităţii
  11. Ieremia 2:24 Lit.: în luna ei
  12. Ieremia 2:31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah; compară cu 1 Sam. 26:12