Isaías 51 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Isaías 51:1-23

Salvación eterna para Sión

1«Vosotros, los que vais tras la justicia

y buscáis al Señor, ¡escuchadme!

Mirad la roca de la que fuisteis tallados,

la cantera de la que fuisteis extraídos.

2Mirad a Abraham, vuestro padre,

y a Sara, que os dio a luz.

Cuando yo lo llamé, él era solo uno,

pero lo bendije y lo multipliqué.

3Sin duda, el Señor consolará a Sión;

consolará todas sus ruinas.

Convertirá en un Edén su desierto;

en huerto del Señor sus tierras secas.

En ella encontrarán alegría y regocijo,

acción de gracias y música de salmos.

4»Préstame atención, pueblo mío;

óyeme, nación mía:

porque de mí saldrá la ley,

y mi justicia será luz para las naciones.

5Ya se acerca mi justicia,

mi salvación está en camino;

¡mi brazo juzgará a las naciones!

Las costas lejanas confían en mí,

y ponen su esperanza en mi brazo.

6Levantad los ojos al cielo;

mirad la tierra aquí abajo:

como humo se esfumarán los cielos,

como ropa se gastará la tierra,

y como moscas morirán sus habitantes.

Pero mi salvación permanecerá para siempre,

mi justicia nunca fallará.

7»Escuchadme, vosotros que conocéis lo que es recto;

pueblo que lleva mi ley en su corazón:

No temáis el reproche de los hombres,

ni os desalentéis por sus insultos,

8porque la polilla se los comerá como ropa

y el gusano los devorará como lana.

Pero mi justicia permanecerá para siempre;

mi salvación, por todas las generaciones».

9¡Despierta, brazo del Señor!

¡Despierta y vístete de fuerza!

Despierta, como en los días pasados,

como en las generaciones de antaño.

¿No fuiste tú el que despedazó a Rahab,

el que traspasó a ese monstruo marino?

10¿No fuiste tú el que secó el mar,

esas aguas del gran abismo?

¿El que en las profundidades del mar hizo un camino

para que por él pasaran los redimidos?

11Volverán los rescatados del Señor,

y entrarán en Sión con cánticos de júbilo;

su corona será el gozo eterno.

Se llenarán de regocijo y alegría,

y se apartarán de ellos el dolor y los gemidos.

12«Soy yo mismo el que los consuela.

¿Quién eres tú, que temes a los hombres,

a simples mortales, que no son más que hierba?

13¿Has olvidado al Señor, que te hizo;

al que extendió los cielos y afirmó la tierra?

¿Vivirás cada día en terror constante

por causa de la furia del opresor

que está dispuesto a destruir?

Pero ¿dónde está esa furia?

14Pronto serán liberados los prisioneros;

no morirán en el calabozo,

ni les faltará el pan.

15Porque yo soy el Señor tu Dios,

yo agito el mar, y rugen sus olas;

el Señor Todopoderoso es mi nombre.

16He puesto mis palabras en tu boca

y te he cubierto con la sombra de mi mano;

he establecido los cielos y afirmado la tierra,

y he dicho a Sión: “Tú eres mi pueblo”».

La copa de la ira de Dios

17¡Despierta, Jerusalén, despierta!

Levántate, tú, que de la mano del Señor

has bebido la copa de su furia;

tú, que has bebido hasta el fondo

la copa que entorpece a los hombres.

18De todos los hijos que diste a luz,

no hubo ninguno que te guiara;

de todos los hijos que criaste,

ninguno te tomó de la mano.

19Estos dos males han venido sobre ti:

ruina y destrucción, hambre y espada.

¿Quién se apiadará de ti?

¿Quién te consolará?51:19 ¿Quién te consolará? (Qumrán, LXX, Vulgata y Siríaca); ¿Cómo te consolaré? (TM).

20Tus hijos han desfallecido;

como antílopes atrapados en la red,

han caído en las esquinas de las calles.

Sobre ellos recae toda la furia del Señor,

todo el reproche de tu Dios.

21Por eso, escucha esto, tú que estás afligida;

que estás ebria, pero no de vino.

22Así dice tu Señor y Dios,

tu Dios, que aboga por su pueblo:

«Te he quitado de la mano

la copa que te hacía tambalear.

De esa copa, que es el cáliz de mi furia,

jamás volverás a beber.

23La pondré en manos de los que te atormentan,

de los que te dijeron:

“¡Tiéndete en el suelo,

para que pasemos sobre ti!”

¡Y te echaste boca abajo, sobre el suelo,

para que te pisoteara todo el mundo!»

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 51:1-23

O mântuire veșnică pentru Sion

1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea,

voi, care‑L căutați pe Domnul!

Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți

și spre groapa din care ați fost scoși!

2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru,

și la Sara care v‑a născut!

Când l‑am chemat, era doar el singur,

dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!

3Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,

va mângâia toate ruinele lui;

îi va face pustia ca Edenul,

și deșertul asemenea grădinii Domnului:

bucurie și veselie se vor afla în el,

mulțumire și cântare.

4Ia aminte la Mine, poporul Meu!

Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu!

Căci Legea va ieși de la Mine,

iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată

o lumină pentru popoare!

5Dreptatea Mea este aproape,

mântuirea Mea a ieșit,

iar brațele Mele vor judeca popoarele.

Insulele așteaptă

și nădăjduiesc în brațul Meu.

6Ridicați‑vă ochii spre ceruri

și priviți în jos spre pământ!

Căci cerurile se vor risipi6 Lit.: vor fi rupte în bucăți. ca fumul,

pământul se va învechi ca o haină,

iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii.

Mântuirea Mea însă va fi pe vecie,

și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.

7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,

tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!

Nu te teme de disprețul oamenilor,

nu te înspăimânta de insultele lor,

8căci îi va mânca molia ca pe o haină,

viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.

Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,

iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“

9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere,

braț al Domnului!

Trezește‑Te ca în zilele din vechime,

ca în generațiile de demult!

Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți,

Care l‑ai străpuns pe monstru?

10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,

apele marelui adânc,

Care ai făcut un drum în adâncurile mării,

o cale de trecere pentru cei răscumpărați?

11Răscumpărații Domnului se vor întoarce

și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.

O bucurie veșnică va fi pe capul lor;

bucuria și veselia îi vor copleși,

iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.

12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!

Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,

de fiul omului care este făcut ca iarba,

13și să uiți de Domnul, Creatorul tău,

Care a întins cerurile

și a întemeiat pământul,

și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua,

înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă?

Unde este mânia asupritorului?

14Cel subjugat va fi eliberat curând;

el nu va muri în temniță14 Sau: în groapă.

și nici nu‑i va lipsi pâinea.

15Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile –

Domnul Oștirilor este Numele Său.

16Am pus cuvintele Mele în gura ta

și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele,

ca să așez16 Lit.: ca să plantez. cerurile, să pun temeliile pământului

și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“

Cupa mâniei Domnului

17Trezește‑te! Trezește‑te!

Ridică‑te, Ierusalime,

tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui,

care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!

18Între toți fiii pe care i‑a născut,

nu este niciunul care să‑l călăuzească;

între toți fiii pe care i‑a crescut,

nu este niciunul care să‑l apuce de mână.

19Aceste două nenorociri au venit peste tine:

pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.

Cine mai poate să plângă pentru tine?

Cine te mai poate mângâia?

20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,

ca o antilopă prinsă în laț.

Sunt plini de mânia Domnului

și de mustrarea Dumnezeului tău.

21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,

tu, care ești beat, dar nu de vin!

22Așa vorbește Stăpânul tău,

Domnul și Dumnezeul tău,

Apărătorul poporului Său:

„Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii,

iar din potirul mâniei Mele

nu vei mai bea vreodată!

23O voi pune în mâna celor ce te chinuie,

a celor care ți‑au zis:

«Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!»

Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul

și ca un drum pe care ei să umble!“