Juicio universal
1Mirad, el Señor arrasa la tierra y la devasta,
trastorna su faz y dispersa a sus habitantes.
2Lo mismo les pasará
al sacerdote y al pueblo,
al amo y al esclavo,
a la señora y a la esclava,
al comprador y al vendedor,
al prestamista y al prestatario,
al acreedor y al deudor.
3La tierra queda totalmente arrasada,
saqueada por completo,
porque el Señor lo ha dicho.
4La tierra languidece y se marchita;
el mundo se marchita y desfallece;
desfallecen los notables de la tierra.
5La tierra yace profanada,
pisoteada por sus habitantes,
porque han desobedecido las leyes,
han violado los estatutos,
han quebrantado el pacto eterno.
6Por eso una maldición consume la tierra,
y los culpables son sus habitantes.
Por eso el fuego los consume,
y solo quedan unos cuantos.
7Languidece el vino nuevo, desfallece la vid;
gimen todos los corazones alegres.
8Cesó el ritmo de los tambores,
se aplacó el bullicio de los que se divierten,
se apagó el júbilo del arpa.
9Ya no beben vino mientras cantan;
a los borrachos, el licor les sabe amargo.
10La ciudad del caos yace desolada;
cerrado está el acceso a toda casa.
11Clamor hay en las calles porque falta el vino;
toda alegría se ha extinguido;
el júbilo ha sido desterrado.
12La ciudad está en ruinas;
su puerta está hecha pedazos.
13Así sucederá en medio de la tierra
y entre las naciones,
como cuando a golpes se cosechan aceitunas,
como cuando se recogen rebuscos
después de la vendimia.
14El remanente eleva su voz y grita de alegría;
desde el occidente aclama la majestad del Señor.
15Por eso, glorificad al Señor en el oriente;
el nombre del Señor, Dios de Israel,
en las costas del mar.
16Desde los confines de la tierra oímos cantar:
«¡Gloria al justo!»
Pero yo digo: «¡Ay de mí!
¡Qué dolor, me consumo!»
Los traidores traicionan,
los traidores maquinan traiciones.
17¡Terror, fosa y trampa
están contra ti, habitante de la tierra!
18Quien huya del grito de terror
caerá en la fosa,
y quien suba del fondo de la fosa
caerá en la trampa,
porque abiertas están las ventanas de lo alto,
y tiemblan los cimientos de la tierra.
19La tierra se quiebra, se desintegra;
la tierra se agrieta, se resquebraja;
la tierra tiembla y retiembla.
20La tierra se tambalea como un borracho,
se sacude como una choza.
Tanto pesa sobre ella su rebelión
que caerá para no volver a levantarse.
21En aquel día el Señor castigará
a los poderes celestiales en el cielo
y a los reyes terrenales en la tierra.
22Serán amontonados en un pozo,
como prisioneros entre rejas,
y después de muchos días se les castigará.
23La luna se sonrojará
y el sol se avergonzará,
porque sobre el monte Sión,
sobre Jerusalén,
reinará el Señor Todopoderoso,
glorioso entre sus ancianos.
Judecată asupra întregului pământ
1Iată, Domnul urmează să golească pământul
și să‑l pustiască;
îi va răsturna suprafața
și‑i va împrăștia locuitorii.
2La fel i se va întâmpla preotului, ca și poporului,
stăpânului, ca și robului său,
stăpânei, ca și roabei ei,
celui ce vinde, ca și celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca și celui ce ia cu împrumut
și celui ce i se datorează, ca și datornicului.
3Pământul va fi în întregime pustiit
și jefuit, căci Domnul a rostit acest cuvânt.
4Pământul se usucă, se veștejește;
lumea suferă, se veștejește;
conducătorii popoarelor pământului suferă și ei.
5Pământul este pângărit de locuitorii săi,5 Sau: Pământul zace pângărit sub locuitorii săi.
căci au încălcat legile,
au trecut peste hotărâre
și au rupt legământul cel veșnic.
6De aceea un blestem devorează pământul,
iar locuitorii lui își ispășesc vina.
De aceea sunt mistuiți locuitorii pământului
și rămân puțini oameni.
7Mustul se usucă, iar vița este veștejită;
toți cei aveau inima veselă suspină.
8Bucuria tamburinelor a încetat,
zgomotul celor ce petrec s‑a oprit,
bucuria lirei s‑a sfârșit.
9Nu se mai bea vin cântând,
iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10Cetatea pustie stă dărâmată;
toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11Pe străzi ei strigă după vin;
orice bucurie s‑a dus
și veselia a fost izgonită din țară.
12Cetatea e lăsată în ruine,
iar poarta îi este sfărâmată.
13Pe întinderea pământului
și în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
ca atunci când rămân câțiva ciorchini după culesul viei.
14Ei își înalță glasurile, strigă de bucurie
și aclamă, dinspre apus, măreția Domnului.
15De aceea voi, cei din răsărit,
slăviți‑L pe Domnul!
Cei de pe insulele mării,
slăviți Numele Domnului,
Dumnezeul lui Israel!
16De la marginile pământului auzim cântându‑se:
„Slavă Celui Drept!“
Eu însă zic: „Mă ofilesc! Mă ofilesc!
Vai de mine!
Trădătorii au trădat,
trădătorii au comis trădare!“
17Groaza, groapa și cursa te așteaptă,
locuitor al pământului!
18Oricine va fugi la sunet de groază
va cădea în groapă
și oricine va ieși din groapă
va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălțime sunt deschise
și temeliile pământului se cutremură.
19Pământul este făcut fărâme,
pământul este rupt în bucăți,
pământul este zguduit cu putere.
20Pământul se clatină ca un om beat,
se leagănă ca o colibă.
Fărădelegea lui apasă greu asupra lui;
el cade, și nu se mai ridică.
21În ziua aceea, Domnul va pedepsi
oștirea de sus, în înălțime,
și pe împărații pământului, pe pământ.
22Vor fi adunați împreună,
ca prizonierii, într‑o groapă.
Vor fi închiși într‑o închisoare
și, după multe zile, vor fi pedepsiți.
23Atunci luna va fi umilită,
iar soarele făcut de rușine,
pentru că Domnul Oștirilor va domni
pe muntele Sion și în Ierusalim,
înaintea bătrânilor Săi, în slavă.
