1¡Ay de los que emiten decretos inicuos
y publican edictos opresivos!
2Privan de sus derechos a los pobres,
y no hacen justicia a los oprimidos de mi pueblo;
hacen de las viudas su presa
y saquean a los huérfanos.
3¿Qué vais a hacer cuando debáis rendir cuentas,
cuando llegue desde lejos la tormenta?
¿A quién acudiréis en busca de ayuda?
¿En dónde dejaréis vuestras riquezas?
4No les quedará más remedio
que humillarse entre los cautivos
o morir entre los masacrados.
A pesar de todo esto,
la ira de Dios no se ha aplacado;
¡su mano aún sigue extendida!
Juicio de Dios sobre Asiria
5«¡Ay de Asiria, vara de mi ira!
¡El garrote de mi enojo está en su mano!
6Lo envío contra una nación impía,
lo mando contra un pueblo que me enfurece,
para saquearlo y despojarlo,
para pisotearlo como el barro de las calles.
7Pero esto Asiria no se lo propuso;
¡ni siquiera lo pensó!
Solo busca destruir
y aniquilar a muchas naciones.
8Pues dice: “¿Acaso no son reyes todos mis jefes?
9¿No es Calnó como Carquemis?
¿No es Jamat como Arfad,
y Samaria como Damasco?
10Así como alcanzó mi mano
a los reinos de los ídolos,
reinos cuyas imágenes superaban
a las de Jerusalén y de Samaria,
11y así como hice con Samaria y sus dioses,
también haré con Jerusalén y sus ídolos”».
12Cuando el Señor termine lo que va a hacer contra el monte Sión y contra Jerusalén, él dirá: «Castigaré el fruto del orgulloso corazón del rey de Asiria y la arrogancia de sus ojos». 13Porque afirma:
«Esto lo hizo el poder de mi mano;
lo hizo mi sabiduría,
porque soy inteligente.
He cambiado las fronteras de los pueblos,
he saqueado sus tesoros;
como un guerrero poderoso
he derribado a sus reyes.
14Como quien mete la mano en un nido,
me he adueñado de la riqueza de los pueblos;
como quien recoge huevos abandonados,
me he apoderado de toda la tierra;
y no hubo nadie que aleteara
ni abriera el pico y chillara».
15¿Puede acaso gloriarse el hacha
más que el que la maneja,
o jactarse la sierra contra quien la usa?
¡Como si pudiera el bastón manejar
a quien lo tiene en la mano,
o la frágil vara pudiera levantar
a quien pesa más que la madera!
16Por eso enviará el Señor,
el Señor Todopoderoso,
una enfermedad devastadora
sobre sus robustos guerreros.
En vez de honrarlos, les prenderá fuego,
un fuego como de llama ardiente.
17La luz de Israel se convertirá en fuego;
su Santo se volverá una llama.
En un solo día quemará sus espinos
y consumirá sus zarzas.
18Destruirá de extremo a extremo
el esplendor de sus bosques y de sus huertos,
como enfermo carcomido por la plaga.
19Tan pocos árboles quedarán en su bosque
que hasta un niño podrá contarlos.
El remanente de Israel
20En aquel día ni el remanente de Israel
ni los sobrevivientes del pueblo de Jacob
volverán a apoyarse
en quien los hirió de muerte,
sino que su apoyo verdadero
será el Señor, el Santo de Israel.
21Y un remanente volverá;10:21 un remanente volverá. Véase nota en 7:3.
un remanente de Jacob volverá al Dios Poderoso.
22Israel,
aunque tu pueblo sea como la arena del mar,
solo un remanente volverá.
Se ha decretado destrucción,
abrumadora justicia.
23Porque el Señor, el Señor Todopoderoso,
ejecutará la destrucción decretada
en medio de todo el país.
24Por eso, así dice el Señor, el Señor Todopoderoso:
«Pueblo mío, que vives en Sión,
no tengas temor de Asiria,
aunque te golpee con el bastón
y contra ti levante una vara,
como lo hizo Egipto.
25Dentro de muy poco tiempo
mi indignación contra ti llegará a su fin,
y mi ira destruirá a tus enemigos».
26Con un látigo los azotará
el Señor Todopoderoso,
como cuando abatió a Madián
en la roca de Oreb;
levantará sobre el mar su vara,
como lo hizo en Egipto.
27En aquel día
esa carga se te quitará de los hombros,
y a causa de la gordura
se romperá el yugo que llevas en el cuello.
28Llega el enemigo hasta Ayat,
pasa por Migrón,
y deja en Micmás su equipaje.
29Cruza el vado, y dice:
«Acamparemos en Gueba».
Ramá se pone a temblar,
y huye Guibeá, ciudad de Saúl.
30¡Clama a gritos, hija de Galín!
¡Escucha, Lais!
¡Pobre Anatot!
31Se ha puesto en fuga Madmena;
los habitantes de Guebín buscan refugio.
32Hoy mismo se detendrá en Nob;
agitará su puño contra el monte
de la ciudad de Sión,
el monte de Jerusalén.
33¡Mirad! El Señor, el Señor Todopoderoso,
desgaja las ramas con fuerza increíble.
Los árboles más altos son talados;
los más elevados son abatidos.
34Derriba con un hacha la espesura del bosque,
y el esplendor del Líbano se viene abajo.
1Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii
și de legiuitorii care scriu asuprirea,
2ca să‑i priveze de drepturi pe cei nevoiași
și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu,
făcând astfel din văduve prada lor
și jefuindu‑i pe orfani.
3Ce veți face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veți fugi după ajutor?
Unde vă veți lăsa bogăția?
4Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei uciși.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
Judecata Domnului asupra Asiriei
5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6L‑am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
și i‑am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios6 Lit.: poporului izbucnirii [furiei] Mele.,
ca să ia pradă, să ia captură
și să‑l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7Dar nu aceasta plănuiește el
și nu așa gândește în inima lui;
ci inima lui este pentru a nimici
și pentru a distruge nu puține neamuri.
8El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi?
9Oare nu este Calno asemenea Carchemișului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor,
ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria,
11așa cum am făcut Samariei și idolilor ei,
tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“
12Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru mândria privirii lui semețe. 13Pentru că el zice:
«Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
și le‑am jefuit de bogății
și, ca un viteaz, le‑am subjugat locuitorii.
14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăția popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
așa am adunat tot pământul
și nimeni n‑a mișcat vreo aripă,
n‑a deschis gura,
nici n‑a ciripit!»“
15Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește?
Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce‑l folosește?
Ca și cum nuiaua l‑ar ridica pe cel ce o ridică,
sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!
16De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre voinicii lui,
iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.
17Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără;
într‑o singură zi ea va arde
și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.
18Gloria pădurii lui și a livezii lui
va fi mistuită în întregime
și va ajunge ca un bolnav care se stinge.
19Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică,
încât și un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămășița lui Israel
20În ziua aceea, rămășița lui Israel
și supraviețuitorii Casei lui Iacov
nu se vor mai sprijini pe cel ce‑i lovea,
ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel.
21O rămășiță se va întoarce21-22 Ebr.: Șear-Iașub. –
rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel puternic21 Sau: Dumnezeul Puternic (vezi Is. 9:6)..
22Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării,
doar o rămășiță din el se va întoarce.
Distrugerea este hotărâtă,
făcând să se reverse astfel dreptatea.
23Căci distrugerea, care este hotărâtă,
Stăpânul, Domnul Oștirilor, o duce la îndeplinire
în mijlocul întregii țări.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:
„Poporul Meu care locuiești în Sion,
nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua
și își înalță ciomagul împotriva ta,
așa cum au făcut și egiptenii,
25pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta
și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.“
26Domnul Oștirilor îi va bate cu un bici,
așa cum l‑a bătut pe Midian la stânca Oreb,
și Își va înălța toiagul asupra mării,
așa cum a făcut în Egipt.
27În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău
și jugul lui de pe gâtul tău;
jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.
28A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaș și‑a lăsat lucrurile.
29Au traversat trecătoarea.
„În Gheva este un han pentru noi!“
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30Înalță‑ți glasul, fiica Galimului!
Ia aminte, Laișa!
Săracul Anatot!
31Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.
33Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
taie crengile cu o forță înspăimântătoare.
Cei aflați la înălțime vor fi tăiați,
și cei înalți vor fi doborâți.
34El va reteza desișurile pădurii cu securea,
și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.
