Jesús llevado al cielo
1Estimado Teófilo, en mi primer libro me referí a todo lo que Jesús comenzó a hacer y enseñar 2hasta el día en que fue llevado al cielo, tras darles instrucciones por medio del Espíritu Santo a los apóstoles que había escogido. 3Después de padecer la muerte, se les presentó dándoles muchas pruebas convincentes de que estaba vivo. Durante cuarenta días se les apareció y les habló acerca del reino de Dios. 4Una vez, mientras comía con ellos, les ordenó:
―No os alejéis de Jerusalén, sino esperad la promesa del Padre, de la cual os he hablado: 5Juan bautizó con1:5 con. Alt. en. agua, pero dentro de pocos días vosotros seréis bautizados con el Espíritu Santo.
6Entonces los que estaban reunidos con él le preguntaron:
―Señor, ¿es ahora cuando vas a restablecer el reino a Israel?
7―No os toca a vosotros conocer la hora ni el momento determinados por la autoridad misma del Padre —les contestó Jesús—. 8Pero, cuando venga el Espíritu Santo sobre vosotros, recibiréis poder y seréis mis testigos tanto en Jerusalén como en toda Judea y Samaria, y hasta los confines de la tierra.
9Habiendo dicho esto, mientras ellos lo miraban, fue llevado a las alturas hasta que una nube lo ocultó de su vista. 10Ellos se quedaron mirando fijamente al cielo mientras él se alejaba. De repente, se les acercaron dos hombres vestidos de blanco, que les dijeron:
11―Galileos, ¿qué hacéis aquí mirando al cielo? Este mismo Jesús, que ha sido llevado de entre vosotros al cielo, vendrá otra vez de la misma manera que lo habéis visto irse.
Elección de Matías para reemplazar a Judas
12Entonces regresaron a Jerusalén desde el monte llamado de los Olivos, situado aproximadamente a un kilómetro de la ciudad.1:12 situado … ciudad. Lit. que está cerca de Jerusalén, camino de un sábado (es decir, lo que la ley permitía caminar en el día de reposo). 13Cuando llegaron, subieron al lugar donde se alojaban. Estaban allí Pedro, Juan, Jacobo, Andrés, Felipe, Tomás, Bartolomé, Mateo, Jacobo hijo de Alfeo, Simón el Zelote y Judas hijo de Jacobo. 14Todos, en un mismo espíritu, se dedicaban a la oración, junto con las mujeres y con los hermanos de Jesús y su madre María.
15Por aquellos días, Pedro se puso de pie en medio de los creyentes,1:15 creyentes. Lit. hermanos. que eran un grupo como de ciento veinte personas, 16y les dijo: «Hermanos, tenía que cumplirse la Escritura que, por boca de David, había predicho el Espíritu Santo en cuanto a Judas, el que sirvió de guía a los que arrestaron a Jesús. 17Judas se contaba entre los nuestros y participaba en nuestro ministerio. 18(Con el dinero que obtuvo por su crimen, Judas compró un terreno; allí cayó de cabeza, se reventó y se le salieron las vísceras. 19Todos en Jerusalén se enteraron de ello, así que aquel terreno fue llamado Acéldama, que en su propio idioma quiere decir “Campo de Sangre”).
20»Porque en el libro de los Salmos —continuó Pedro— está escrito:
»“Que su lugar quede desierto,
y que nadie lo habite”.1:20 Sal 69:25
También está escrito:
»“Que otro se haga cargo de su oficio”.1:20 Sal 109:8
21-22Por tanto, es preciso que se una a nosotros un testigo de la resurrección, uno de los que nos acompañaban todo el tiempo que el Señor Jesús vivió entre nosotros, desde que Juan bautizaba hasta el día en que Jesús fue llevado de entre nosotros».
23Así que propusieron a dos: a José, llamado Barsabás, apodado el Justo, y a Matías. 24Y oraron así: «Señor, tú que conoces el corazón de todos, muéstranos a cuál de estos dos has elegido 25para que se haga cargo del servicio apostólico que Judas dejó para irse al lugar que le correspondía». 26Luego echaron suertes y la elección recayó en Matías; así que él fue reconocido junto con los once apóstoles.
Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer
1Teofil,
În prima carte1 Gr.: logos, adică lucrare, tratat; este vorba despre evanghelia lui Luca. am scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețe pe oameni 2până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese, 3cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu3 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]..
4În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine. 5Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cu5 Sau: în. apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“
6Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat:
– Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?
7El le‑a răspuns:
– Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate. 8Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.
9După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor. 10Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe, 11care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“
Matias ales în locul lui Iuda
12Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat12 Cf. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.), călătoria în ziua de Sabat era limitată la o distanță de 2000 de coți, cu puțin peste 1 km.. 13Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov. 14Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.
15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: 16„Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus. 17El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte17 Sau: și primise o parte. în slujirea aceasta. (18Din răsplata pentru nedreptatea lui, omul acesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă19 Este vorba despre limba aramaică., «Acheldama», adică «Ogorul sângelui».) 20Căci în cartea Psalmilor este scris:
«Fie‑i locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în ea!»20 Vezi Ps. 69:25.
și
«Slujba lui s‑o ia altul!»20 Vezi Ps. 109:8.
21Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat21 Lit.: a intrat și a ieșit. printre noi, 22începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“
23Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. 24Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales 25ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“ 26Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
