Hebreos 7 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Hebreos 7:1-28

El sacerdocio de Melquisedec

1Este Melquisedec, rey de Salén y sacerdote del Dios Altísimo, salió al encuentro de Abraham, que regresaba de derrotar a los reyes, y lo bendijo. 2Abraham, a su vez, le dio la décima parte de todo. El nombre Melquisedec significa, en primer lugar, «rey de justicia» y, además, «rey de Salén», esto es, «rey de paz». 3No tiene padre ni madre ni genealogía; no tiene comienzo ni fin, pero, a semejanza del Hijo de Dios, permanece como sacerdote para siempre.

4Considerad la grandeza de ese hombre, a quien nada menos que el patriarca Abraham dio la décima parte del botín. 5Ahora bien, los descendientes de Leví que reciben el sacerdocio tienen, por ley, el mandato de cobrar los diezmos del pueblo, es decir, de sus hermanos, aunque estos también son descendientes de Abraham. 6En cambio, Melquisedec, que no era descendiente de Leví, recibió los diezmos de Abraham y bendijo al que tenía las promesas. 7Es indiscutible que la persona que bendice es superior a la que recibe la bendición. 8En el caso de los levitas, los diezmos los reciben hombres mortales; en el otro caso, los recibe Melquisedec, de quien se da testimonio de que vive. 9Hasta podría decirse que Leví, quien ahora recibe los diezmos, los pagó por medio de Abraham, 10ya que Leví estaba presente en su antepasado Abraham cuando Melquisedec le salió al encuentro.

Jesús, semejante a Melquisedec

11Si hubiera sido posible alcanzar la perfección mediante el sacerdocio levítico (pues bajo este se le dio la ley al pueblo), ¿qué necesidad había de que más adelante surgiera otro sacerdote, según el orden de Melquisedec y no según el de Aarón? 12Porque cuando cambia el sacerdocio, también tiene que cambiarse la ley. 13En efecto, Jesús, de quien se dicen estas cosas, era de otra tribu, de la cual nadie se ha dedicado al servicio del altar. 14Es evidente que nuestro Señor procedía de la tribu de Judá, respecto a la cual nada dijo Moisés con relación al sacerdocio. 15Y lo que hemos dicho resulta aún más evidente si, a semejanza de Melquisedec, surge otro sacerdote 16que ha llegado a serlo no conforme a un requisito legal respecto a linaje humano, sino conforme al poder de una vida indestructible. 17Pues de él se da testimonio:

«Tú eres sacerdote para siempre,

según el orden de Melquisedec».7:17 Sal 110:4; también en v. 21.

18Por una parte, la ley anterior queda anulada por ser inútil e ineficaz, 19ya que no perfeccionó nada. Y, por la otra, se introduce una esperanza mejor, mediante la cual nos acercamos a Dios.

20¡Y no fue sin juramento! Los otros sacerdotes llegaron a serlo sin juramento, 21mientras que este llegó a serlo con el juramento de aquel que le dijo:

«El Señor ha jurado,

y no cambiará de parecer:

“Tú eres sacerdote para siempre”».

22Por tanto, Jesús ha llegado a ser el que garantiza un pacto superior.

23Ahora bien, como a aquellos sacerdotes la muerte les impedía seguir ejerciendo sus funciones, ha habido muchos de ellos; 24pero, como Jesús permanece para siempre, su sacerdocio es imperecedero. 25Por eso también puede salvar por completo7:25 por completo. Alt. para siempre. a los que por medio de él se acercan a Dios, ya que vive siempre para interceder por ellos.

26Nos convenía tener un sumo sacerdote así: santo, irreprochable, puro, apartado de los pecadores y exaltado sobre los cielos. 27A diferencia de los otros sumos sacerdotes, él no tiene que ofrecer sacrificios día tras día, primero por sus propios pecados y luego por los del pueblo; porque él ofreció el sacrificio una sola vez y para siempre cuando se ofreció a sí mismo. 28De hecho, la ley designa como sumos sacerdotes a hombres débiles; pero el juramento, posterior a la ley, designa al Hijo, quien ha sido hecho perfecto para siempre.

Nouă Traducere În Limba Română

Evrei 7:1-28

Preoția lui Melchisedek

1Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului cel Preaînalt, l‑a întâmpinat pe Avraam – când acesta se întorcea de la măcelul regilor – și l‑a binecuvântat. 2Melchisedek, căruia Avraam i‑a dat2 Lit.: i‑a împărțit. zeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificația2 Sau: explicarea; interpretarea. numelui său, „Rege al dreptății“2 Melchisedek înseamnă, în ebraică, Rege al dreptății., apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“2 Salem înseamnă, în ebraică, pace. De remarcat că amândouă aceste titluri sunt mesianice (vezi Is. 9:6-7; Ier. 23:5-6; 33:15-16)., 3fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, și astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.3 În Gen. 14:18-20 nu se menționează nimic cu privire la strămoșii, urmașii, nașterea sau moartea lui Melchisedek, contrar modului de prezentare din primele capitole ale cărții. Prin urmare, este posibil ca acest personaj, de altfel istoric, să fie o prefigurare a lui Cristos.

4Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială din cea mai bună parte din pradă! 5Iar aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, de a lua zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, chiar dacă ei se trag din coapsele lui Avraam. 6Însă acest om, deși nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l‑a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile. 7Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8În cazul de aici, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în cazul de acolo este cel despre care se mărturisește că este viu. 9Și, ca să zicem așa, chiar Levi, cel care primește zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam, 10căci el era încă în coapsele tatălui său, Avraam, când Melchisedek l‑a întâmpinat pe acesta.

Isus, superior lui Melchisedek

11Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot după felul lui Melchisedek, și nu numit după felul lui Aaron? 12Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii. 13Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri a făcut parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit la altar. 14Căci este clar că Domnul nostru S‑a ridicat din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n‑a spus nimic cu privire la preoți. 15Acest lucru este chiar mai evident atunci când Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek, 16Unul Care a devenit preot nu pe baza legii unei porunci trupești, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare. 17Căci despre El se mărturisește astfel:

„Tu ești Preot pe veci,

după felul lui Melchisedek.“17, 21 Vezi Ps. 110:4.

18Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza slăbiciunii și inutilității ei, 19pentru că Legea n‑a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loc19 Sau: este adusă alături. o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20Și cu cât aceasta nu s‑a făcut fără jurământ – căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ, 21dar El a devenit Preot cu jurământ, prin Cel Ce I‑a spus:

„Domnul a jurat

și nu‑I va părea rău:

«Tu ești Preot pe veci,

după felul lui Melchisedek»“

22– cu atât a și devenit Isus garantul unui legământ mai bun.

23Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să‑și continue lucrarea. 24Dar El, fiindcă rămâne pe veci, are o preoție neschimbătoare. 25De aceea, El poate să‑i mântuiască pe deplin25 Sau: pentru totdeauna. pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.

26Căci era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, nevinovat, nepângărit, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor. 27El nu are nevoie, asemenea acelor mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S‑a jertfit pe Sine. 28Căci Legea îi pune ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, Îl pune pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pe vecie.