Nueva Versión Internacional (Castilian)

Habacuc 1

1Ésta es la profecía que el profeta Habacuc recibió en visión.

La primera queja de Habacuc

¿Hasta cuándo, Señor, he de pedirte ayuda
    sin que tú me escuches?
¿Hasta cuándo he de quejarme de la violencia
    sin que tú nos salves?
¿Por qué me haces presenciar calamidades?
¿Por qué debo contemplar el sufrimiento?
Veo ante mis ojos destrucción y violencia;
    surgen riñas y abundan las contiendas.
Por lo tanto, se entorpece la ley
    y no se da curso a la justicia.
El impío acosa al justo,
    y las sentencias que se dictan son injustas.

La respuesta del Señor

«¡Mirad a las naciones!
¡Contempladlas y quedaos asombrados!
Voy a hacer en estos días cosas tan sorprendentes
    que no las creeréis aunque alguien os las explique.
Estoy incitando a los caldeos,
    ese pueblo despiadado e impetuoso,
que recorre toda la tierra
    para apoderarse de territorios ajenos.
Son un pueblo temible y espantoso,
    que impone su propia justicia y grandeza.
Sus caballos son más veloces que leopardos,
    más feroces que lobos nocturnos.
Su caballería se lanza a todo galope;
    sus jinetes vienen de muy lejos.
¡Caen como buitres sobre su presa!
Vienen en son de violencia;
    avanzan sus hordas[a] como el viento del desierto,
    hacen prisioneros como quien recoge arena.
10 Ridiculizan a los reyes,
    se burlan de los gobernantes;
se ríen de toda ciudad amurallada,
    pues construyen terraplenes y la toman.
11 Son un viento que a su paso arrasa todo;
    su pecado es hacer de su fuerza un dios.»

La segunda queja de Habacuc

12 ¡Tú, Señor, existes desde la eternidad!
¡Tú, mi santo Dios, eres inmortal![b]
Tú, Señor, los has puesto para hacer justicia;
    tú, mi Roca, los has puesto para ejecutar tu castigo.
13 Son tan puros tus ojos que no puedes ver el mal;
    no te es posible contemplar el sufrimiento.
¿Por qué entonces toleras a los traidores?
¿Por qué guardas silencio
    mientras los impíos se tragan a los justos?
14 Has hecho a los hombres como peces del mar,
    como reptiles que no tienen jefe.
15 Babilonia los saca a todos con anzuelo,
    los arrastra con sus redes,
los recoge entre sus mallas,
    y así se alegra y regocija.
16 Por lo tanto, ofrece sacrificios a sus redes
    y quema incienso a sus mallas,
pues gracias a sus redes su porción es sabrosa
    y su comida es suculenta.
17 ¿Continuará vaciando sus redes
    y matando sin piedad a las naciones?

Notas al pie

  1. 1:9 hordas. Palabra de difícil traducción.
  2. 1:12 eres inmortal (lit. no morirás; según una tradición rabínica); no moriremos (TM).

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1

1Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Notas al pie

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă