Jacob envía mensajeros a Esaú
1Jacob también siguió su camino, pero unos ángeles de Dios salieron a su encuentro. 2Al verlos, exclamó: «¡Este es el campamento de Dios!» Por eso llamó a ese lugar Majanayin.32:2 En hebreo, Majanayin significa dos campamentos.
3Luego Jacob envió mensajeros a su hermano Esaú, que estaba en la tierra de Seír, en la región de Edom. 4Y les ordenó que le dijeran: «Mi señor Esaú, tu siervo Jacob nos ha enviado a decirte que él ha vivido en la casa de Labán todo este tiempo, 5y que ahora tiene vacas, asnos, ovejas, esclavos y esclavas. Te manda este mensaje, con la esperanza de ganarse tu favor».
6Cuando los mensajeros regresaron, le dijeron a Jacob: «Fuimos a hablar con tu hermano Esaú, y ahora viene a tu encuentro, acompañado de cuatrocientos hombres».
7Jacob sintió mucho miedo, y se puso muy angustiado. Por eso dividió en dos grupos a la gente que lo acompañaba, y lo mismo hizo con las ovejas, las vacas y los camellos, 8pues pensó: «Si Esaú ataca a un grupo, el otro grupo podrá escapar».
9Entonces Jacob se puso a orar: «Señor, Dios de mi abuelo Abraham y de mi padre Isaac, que me dijiste que regresara a mi tierra y a mis familiares, y que me harías prosperar: 10realmente yo, tu siervo, no soy digno de la bondad y fidelidad con que me has privilegiado. Cuando crucé este río Jordán, no tenía más que mi bastón; pero ahora he llegado a formar dos campamentos. 11¡Líbrame del poder de mi hermano Esaú, pues tengo miedo de que venga a matarme a mí y a las madres y a los niños! 12Tú mismo afirmaste que me harías prosperar, y que mis descendientes serían tan numerosos como la arena del mar, que no se puede contar».
13Jacob pasó la noche en aquel lugar, y de lo que tenía consigo escogió, como regalo para su hermano Esaú, 14doscientas cabras, veinte chivos, doscientas ovejas, veinte carneros, 15treinta camellas con sus crías, cuarenta vacas, diez novillos, veinte asnas y diez asnos. 16Luego los puso a cargo de sus siervos, cada manada por separado, y les dijo: «Id delante, pero dejad un buen espacio entre manada y manada».
17Al que iba al frente, le ordenó: «Cuando te encuentres con mi hermano Esaú y te pregunte de quién eres, a dónde te diriges y de quién es el ganado que llevas, 18le contestarás: “Es un regalo para mi señor Esaú, que de sus ganados te manda tu siervo Jacob. Además, él mismo viene detrás de nosotros”».
19Jacob les dio la misma orden al segundo y al tercer grupo, y a todos los demás que iban detrás del ganado. Les dijo: «Cuando os encontréis con Esaú, le diréis todo esto, 20y añadiréis: “Tu siervo Jacob viene detrás de nosotros”».
Jacob pensaba: «Lo apaciguaré con los regalos que le llegarán primero, y luego me presentaré ante él; tal vez así me reciba bien». 21De esta manera, los regalos le precedieron, pero Jacob se quedó esa noche en el campamento.
Jacob lucha con Dios
22Aquella misma noche Jacob se levantó, tomó a sus dos esposas, a sus dos esclavas y a sus once hijos, y cruzó el vado del río Jaboc. 23Una vez que lo habían cruzado, hizo pasar también todas sus posesiones, 24quedándose solo. Entonces un hombre luchó con él hasta el amanecer. 25Cuando ese hombre se dio cuenta de que no podía vencer a Jacob, lo tocó en la coyuntura de la cadera, y esta se le dislocó mientras luchaban. 26Entonces el hombre le dijo:
―¡Suéltame, que ya está por amanecer!
―¡No te soltaré hasta que me bendigas! —respondió Jacob.
27―¿Cómo te llamas? —le preguntó el hombre.
―Me llamo Jacob —respondió.
28Entonces el hombre le dijo:
―Ya no te llamarás Jacob, sino Israel,32:28 En hebreo, Israel significa él lucha con Dios. porque has luchado con Dios y con los hombres, y has vencido.
29―Y tú, ¿cómo te llamas? —le preguntó Jacob.
―¿Por qué preguntas cómo me llamo? —le respondió el hombre.
Y en ese mismo lugar lo bendijo. 30Jacob llamó a ese lugar Penuel,32:30 En hebreo, Penuel significa cara de Dios. porque dijo: «He visto a Dios cara a cara, y todavía sigo con vida».
31Cruzaba Jacob por el lugar llamado Penuel, cuando salió el sol. A causa de su cadera dislocada, iba renqueando. 32Por esta razón los israelitas no comen el tendón que está en la coyuntura de la cadera, porque a Jacob se le tocó en dicho tendón.
1Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim2 Mahanayim înseamnă Două Tabere..
Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau
3Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom. 4El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 5Am boi, măgari, turme, robi și roabe și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta.5 Lit.: în ochii tăi.’»“
6Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“ 7Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape.“
9Apoi Iacov a zis: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine», 10sunt prea neînsemnat pentru toată îndurarea și toată credincioșia pe care le‑ai arătat față de robul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11Scapă‑mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca pe mine, pe mame și pe copii. 12Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și‑ți voi face sămânța12 Vezi nota de la 12:7. la fel de numeroasă precum nisipul mării, care nu poate fi numărat.»“
13El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari. 16El le‑a dat robilor săi câte o turmă la fiecare, și le‑a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între fiecare turmă.“ 17El i‑a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“ 19Iacov le‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 20Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“ 21Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
Lupta lui Iacov la Peniel
22În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok. 23I‑a luat, i‑a trecut uedul23 Vezi nota de la Gen. 26:17, 19., iar apoi a trecut tot ce avea.
24Iacov a rămas singur, iar un bărbat s‑a luptat24 Autorul face un joc de cuvinte: el s‑a luptat (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya’aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq). cu el până la ivirea zorilor. 25Când bărbatul acela a văzut că nu‑l poate învinge, l‑a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.
26Apoi a zis:
– Lasă‑Mă să plec pentru că se ivesc zorii.
Dar Iacov a răspuns:
– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
27Și El l‑a întrebat:
– Cum te cheamă?
El a răspuns:
– Iacov.
28Atunci bărbatul acela i‑a zis:
– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu., pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.
29Iacov L‑a întrebat:
– Spune‑mi, Te rog, Numele Tău.
El i‑a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele?
Și l‑a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus acelui loc numele Peniel30 Peniel înseamnă Fața lui Dumnezeu., zicând: „L‑am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață.“
31Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel, șchiopătând din coapsă. 32Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.
