La caída del ser humano
1La serpiente era más astuta que todos los animales del campo que Dios el Señor había hecho, así que le preguntó a la mujer:
―¿Es verdad que Dios os dijo que no comierais de ningún árbol del jardín?
2―Podemos comer del fruto de todos los árboles —respondió la mujer—. 3Pero, en cuanto al fruto del árbol que está en medio del jardín, Dios nos ha dicho: “No comáis de ese árbol, ni lo toquéis; de lo contrario, moriréis”.
4Pero la serpiente le dijo a la mujer:
―¡No es cierto, no vais a morir! 5Dios sabe muy bien que, cuando comáis de ese árbol, se os abrirán los ojos y llegaréis a ser como Dios, conocedores del bien y del mal.
6La mujer vio que el fruto del árbol era bueno para comer, y que tenía buen aspecto y era deseable para adquirir sabiduría, así que tomó de su fruto y comió. Luego le dio a su esposo, y también él comió. 7En ese momento se les abrieron los ojos y tomaron conciencia de su desnudez. Por eso, para cubrirse entretejieron hojas de higuera.
8Cuando el día comenzó a refrescar, oyeron el hombre y la mujer que Dios el Señor andaba recorriendo el jardín; entonces corrieron a esconderse entre los árboles, para que Dios no los viera. 9Pero Dios el Señor llamó al hombre y le dijo:
―¿Dónde estás?
10El hombre contestó:
―Escuché que andabas por el jardín, y tuve miedo porque estoy desnudo. Por eso me escondí.
11―¿Y quién te ha dicho que estás desnudo? —le preguntó Dios—. ¿Acaso has comido del fruto del árbol que yo te prohibí comer?
12Él respondió:
―La mujer que me diste por compañera me dio de ese fruto, y yo lo comí.
13Entonces Dios el Señor le preguntó a la mujer:
―¿Qué es lo que has hecho?
―La serpiente me engañó, y comí —contestó ella.
14Dios el Señor dijo entonces a la serpiente:
«Por causa de lo que has hecho,
¡maldita serás entre todos los animales,
tanto domésticos como salvajes!
Te arrastrarás sobre tu vientre,
y comerás polvo todos los días de tu vida.
15Pondré enemistad entre tú y la mujer,
y entre tu simiente y la de ella;
su simiente te aplastará la cabeza,
pero tú le morderás el talón».
16A la mujer le dijo:
«Multiplicaré tus dolores en el parto,
y darás a luz a tus hijos con dolor.
Desearás a tu marido,
y él te dominará».
17Al hombre le dijo:
«Por cuanto le hiciste caso a tu mujer,
y comiste del árbol del que te prohibí comer,
¡maldita será la tierra por tu culpa!
Con penosos trabajos comerás de ella
todos los días de tu vida.
18La tierra te producirá cardos y espinas,
y comerás hierbas silvestres.
19Te ganarás el pan con el sudor de tu frente,
hasta que vuelvas a la misma tierra
de la cual fuiste sacado.
Porque polvo eres,
y al polvo volverás».
20El hombre llamó Eva3:20 En hebreo, Eva significa vida. a su mujer, porque ella sería la madre de todo ser viviente.
21Dios el Señor hizo ropa de pieles para el hombre y su mujer, y los vistió. 22Y dijo: «El ser humano ha llegado a ser como uno de nosotros, pues tiene conocimiento del bien y del mal. No vaya a ser que extienda su mano y también tome del fruto del árbol de la vida, y lo coma y viva para siempre». 23Entonces Dios el Señor expulsó al ser humano del jardín del Edén, para que trabajara la tierra de la cual había sido hecho. 24Después de expulsarlo, puso al oriente del jardín del Edén querubines, y una espada ardiente que se movía por todos lados, para custodiar el camino que lleva al árbol de la vida.
Căderea în păcat și consecințele sale
1Șarpele era mai viclean1 Termenul ebraic pentru viclean (arum) sună asemănător cu cel pentru goi (arom), din 2:25. decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse Domnul Dumnezeu.
El i‑a zis femeii:
– A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?
2Femeia i‑a răspuns șarpelui:
– Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, 3dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“
4Dar șarpele i‑a zis femeii:
– Sigur nu veți muri! 5Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu5 Sau: ca ființele divine., cunoscând binele și răul.
6Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere6 Termenul ebraic se mai poate traduce și cu dorință sau încântare. pentru ochi și că pomul era de dorit6 Ebr.: nehmad, termen folosit și textul din 2:9 (tradus cu plăcut). ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. 7Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori.
8Ei au auzit glasul8 Sau: zgomotul; sunetul, cu referire la foșnetul produs de pașii lui Dumnezeu. Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea8 Lit.: vântul. Termenul ebraic ruah, care se poate traduce cu duh, suflare, vânt, este întrebuințat de autor pentru prima oară în 1:2, în contextul întunericului și al haosului. El apelează la același termen și în contextul de față, când omul urmează să cadă în întunericul și haosul păcatului. zilei, și s‑au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9Dar Domnul Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis:
– Unde ești?
10El a răspuns:
– Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns.
11El a zis:
– Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci?
12Omul a răspuns:
– Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.
13Atunci Domnul Dumnezeu i‑a zis femeii:
– Ce‑ai făcut?
Femeia a răspuns:
– Șarpele m‑a înșelat și am mâncat.
14Domnul Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat ești tu între toate vitele
și între toate vietățile de pe câmp.
Vei umbla pe pântec
și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.
15Voi pune dușmănie între tine și femeie,
între sămânța15 Termenul ebraic pentru sămânță este un cuvânt cheie în VT. El este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). După toate probabilitățile, în cele mai multe cazuri termenul exprimă o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. ta și sămânța ei.
Sămânța ei îți15 Lit.: El îți, cu referire la sămânța femeii. În limba ebraică, substantivul sămânță este la genul masculin. va zdrobi capul,
iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“
16Femeii i‑a zis:
„Voi face ca durerile nașterii16 Lit.: durerea ta și însărcinarea ta, sensul fiind cel menționat în text. să‑ți fie mari;
cu durere vei naște copii.
Dorința ta va fi înspre soțul tău,
iar el va stăpâni peste tine.16 Sau: Dorința ta va fi împotriva soțului tău, / dar el va stăpâni peste tine.“
17Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el»,
blestemat este pământul din cauza ta.
Cu durere îți vei lua hrana din el
în toate zilele vieții tale.
18Spini și mărăcini îți va da,
iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19Cu sudoarea frunții tale
îți vei mânca pâinea,
până când te vei întoarce în pământ,
pentru că din el ai fost luat.
Căci țărână ești
și în țărână te vei întoarce.“
20Adam i‑a pus soției sale numele Eva20 Ebr.: Hawa, care înseamnă viață., pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21Domnul Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat. 22Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“ 23Astfel, Domnul Dumnezeu l‑a trimis23 Este același verb ebraic folosit în v. 22, unde a fost tradus cu întinde. Avem așadar un joc de cuvinte: pentru ca omul să nu‑și trimită mâna și să ia din pom, Dumnezeu îl trimite pe el afară din grădină. pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.
