Jacob llega a Padán Aram
1Jacob continuó su viaje y llegó a la tierra de los orientales. 2Al llegar vio un pozo en medio del campo, donde descansaban tres rebaños de ovejas, ya que estas bebían agua de allí. Sobre la boca del pozo había una piedra muy grande. 3Por eso los pastores corrían la piedra solo cuando estaban juntos todos los rebaños, y después de abrevar a las ovejas volvían a colocarla en su lugar, sobre la boca del pozo.
4Jacob les preguntó a los pastores:
―¿De dónde sois?
―Somos de Jarán —respondieron.
5―¿Conocéis a Labán, el hijo de Najor? —volvió a preguntar Jacob.
―Claro que sí —respondieron.
6Jacob siguió preguntando:
―¿Se encuentra bien de salud?
―Sí, está bien —le contestaron—. A propósito, ahí viene su hija Raquel con las ovejas.
7Entonces Jacob les dijo:
―Todavía estamos en pleno día, y es muy temprano para encerrar el rebaño. ¿Por qué no les dais de beber a las ovejas y las lleváis a pastar?
8Y ellos respondieron:
―No podemos hacerlo hasta que se junten todos los rebaños y los pastores quiten la piedra que está sobre la boca del pozo. Solo entonces podremos dar de beber a las ovejas.
9Todavía estaba Jacob hablando con ellos, cuando Raquel llegó con las ovejas de su padre, pues era ella quien las cuidaba. 10En cuanto Jacob vio a Raquel, hija de su tío Labán, con las ovejas de este, se acercó y quitó la piedra que estaba sobre la boca del pozo y dio de beber a las ovejas. 11Luego besó a Raquel, rompió en llanto 12y le contó que era pariente de Labán, por ser hijo de su hermana Rebeca. Raquel salió entonces corriendo a contárselo a su padre.
13Al oír Labán las noticias acerca de su sobrino Jacob, salió a recibirlo y, entre abrazos y besos, lo llevó a su casa. Allí Jacob le contó todo lo que había sucedido, 14y Labán le dijo: «Realmente, tú eres de mi propia sangre».
Jacob se casa con Lea y Raquel
Jacob había estado ya un mes con Labán 15cuando este le dijo:
―Por más que seas mi pariente, no vas a trabajar para mí gratis. Dime cuánto quieres ganar.
16Labán tenía dos hijas. La mayor se llamaba Lea, y la menor, Raquel. 17Lea tenía ojos apagados,29:17 apagados. Alt. tiernos. mientras que Raquel era una mujer muy hermosa. 18Como Jacob se había enamorado de Raquel, le dijo a su tío:
―Me ofrezco a trabajar para ti siete años, a cambio de Raquel, tu hija menor.
19Labán le contestó:
―Es mejor que te la entregue a ti, y no a un extraño. Quédate conmigo.
20Así que Jacob trabajó siete años para poder casarse con Raquel, pero como estaba muy enamorado de ella le pareció poco tiempo. 21Entonces Jacob le dijo a Labán:
―Ya he cumplido con el tiempo pactado. Dame mi mujer para que me case con ella.
22Labán reunió a toda la gente del lugar y ofreció una gran fiesta. 23Pero, cuando llegó la noche, tomó a su hija Lea y se la entregó a Jacob, y Jacob se acostó con ella. 24Además, como Lea tenía una criada que se llamaba Zilpá, Labán se la dio, para que la atendiera.
25A la mañana siguiente, Jacob se dio cuenta de que había estado con Lea, y le preguntó a Labán:
―¿Qué me has hecho? ¿Acaso no trabajé contigo para casarme con Raquel? ¿Por qué me has engañado?
26Labán le contestó:
―La costumbre en nuestro país es casar primero a la mayor y luego a la menor. 27Por eso, cumple ahora con la semana nupcial de esta, y por siete años más de trabajo te daré la otra.
28Así lo hizo Jacob y, cuando terminó la semana nupcial de la primera, Labán le entregó a Raquel por esposa. 29También Raquel tenía una criada, llamada Bilhá, y Labán se la dio para que la atendiera. 30Jacob entonces se acostó con Raquel, y la amó mucho más que a Lea, aunque tuvo que trabajar para Labán siete años más.
Los hijos de Jacob
31Cuando el Señor vio que Lea no era amada, le concedió hijos. Mientras tanto, Raquel permaneció estéril. 32Lea quedó embarazada y dio a luz un hijo, al que llamó Rubén,29:32 En hebreo, Rubén suena como las palabras que significan miren, un hijo, y también él vio mi aflicción. diciendo: «El Señor ha visto mi aflicción; ahora sí me amará mi esposo». 33Lea volvió a quedar embarazada y dio a luz otro hijo, al que llamó Simeón,29:33 En hebreo, Simeón probablemente significa el que oye. diciendo: «Llegó a oídos del Señor que no soy amada, y por eso me dio también este hijo».
34Luego quedó embarazada de nuevo y dio a luz un tercer hijo, al que llamó Leví,29:34 En hebreo, Leví suena parecido al verbo que significa unir, amar. diciendo: «Ahora sí me amará mi esposo, porque le he dado tres hijos».
35Lea volvió a quedar embarazada, y dio a luz un cuarto hijo, al que llamó Judá29:35 En hebreo, Judá tiene un sonido parecido al verbo que significa alabar. diciendo: «Esta vez alabaré al Señor». Después de esto, dejó de dar a luz.
Iacov și Rahela
1Apoi Iacov și‑a continuat călătoria1 Lit.: și‑a ridicat picioarele. și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului. 2El s‑a uitat și iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare. 3Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii.
4Iacov i‑a întrebat:
– Fraților, de unde sunteți?
Ei au răspuns:
– Din Haran.
5El i‑a întrebat:
– Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor?
Ei au zis:
– Îl cunoaștem.
6Iacov i‑a întrebat:
– Este sănătos?
Ei au răspuns:
– Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile.
7Atunci Iacov a zis:
– Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑le iarăși.
8Ei au răspuns:
– Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile.
9În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s‑a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11El i‑a dat sărutare Rahelei și a plâns. 12Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei.
13Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ Și Iacov a stat la el o lună de zile.
Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban
15După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov:
– Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata?
16Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela. 17Ochii Leei erau delicați17 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur. Este posibil să se facă aluzie la faptul că singurul detaliu fizic cu care Lea ieșea în evidență erau ochii ei., însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare.
18Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspuns lui Laban:
– Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.
19Laban a zis:
– Mai bine să ți‑o dau ție, decât s‑o dau altui bărbat. Rămâi la mine.
20Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“ 22Laban i‑a adunat pe toți oamenii din acel loc și le‑a dat un ospăț. 23Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea23, 30 Vezi nota de la 16:2.. 24Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Lea, pe roaba sa Zilpa. 25Când s‑a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea.
Atunci Iacov i‑a zis lui Laban:
– Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat?
26Laban a răspuns:
– Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute. 27Împlinește săptămâna27 Cu referire la săptămâna nupțială. cu aceasta. Apoi ți‑o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire.
28Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela. 29Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.
Copiii lui Iacov
31Domnul a văzut că Lea nu era iubită și i‑a deschis pântecul. Însă Rahela a rămas stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i‑a pus numele Ruben32 Ruben înseamnă: Priviți! Un fiu! În ebraică, el sună asemănător cu sintagma: El a văzut suferința mea., deoarece a zis: „Domnul a văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi.“ 33Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l‑a dat și pe acesta!“ De aceea i‑a pus numele Simeon33 Simeon înseamnă, probabil, Cel Care aude.. 34Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i‑am născut trei fii.“ De aceea i‑a pus numele Levi34 Levi este derivat din verbul a se atașa.. 35Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul.“ De aceea i‑a pus numele Iuda35 Iuda este posibil să fie derivat din verbul a lăuda.. Apoi a încetat să mai nască.
