Nueva Versión Internacional (Castilian)

Génesis 32

Jacob envía mensajeros a Esaú

1Jacob también siguió su camino, pero unos ángeles de Dios salieron a su encuentro. Al verlos, exclamó: «¡Este es el campamento de Dios!» Por eso llamó a ese lugar Majanayin.[a]

Luego Jacob envió mensajeros a su hermano Esaú, que estaba en la tierra de Seír, en la región de Edom. Y les ordenó que le dijeran: «Mi señor Esaú, tu siervo Jacob nos ha enviado a decirte que él ha vivido en la casa de Labán todo este tiempo, y que ahora tiene vacas, asnos, ovejas, esclavos y esclavas. Te manda este mensaje, con la esperanza de ganarse tu favor».

Cuando los mensajeros regresaron, le dijeron a Jacob: «Fuimos a hablar con tu hermano Esaú, y ahora viene a tu encuentro, acompañado de cuatrocientos hombres».

Jacob sintió mucho miedo, y se puso muy angustiado. Por eso dividió en dos grupos a la gente que lo acompañaba, y lo mismo hizo con las ovejas, las vacas y los camellos, pues pensó: «Si Esaú ataca a un grupo, el otro grupo podrá escapar».

Entonces Jacob se puso a orar: «Señor, Dios de mi abuelo Abraham y de mi padre Isaac, que me dijiste que regresara a mi tierra y a mis familiares, y que me harías prosperar: 10 realmente yo, tu siervo, no soy digno de la bondad y fidelidad con que me has privilegiado. Cuando crucé este río Jordán, no tenía más que mi bastón; pero ahora he llegado a formar dos campamentos. 11 ¡Líbrame del poder de mi hermano Esaú, pues tengo miedo de que venga a matarme a mí y a las madres y a los niños! 12 Tú mismo afirmaste que me harías prosperar, y que mis descendientes serían tan numerosos como la arena del mar, que no se puede contar».

13 Jacob pasó la noche en aquel lugar, y de lo que tenía consigo escogió, como regalo para su hermano Esaú, 14 doscientas cabras, veinte chivos, doscientas ovejas, veinte carneros, 15 treinta camellas con sus crías, cuarenta vacas, diez novillos, veinte asnas y diez asnos. 16 Luego los puso a cargo de sus siervos, cada manada por separado, y les dijo: «Id delante, pero dejad un buen espacio entre manada y manada».

17 Al que iba al frente, le ordenó: «Cuando te encuentres con mi hermano Esaú y te pregunte de quién eres, a dónde te diriges y de quién es el ganado que llevas, 18 le contestarás: “Es un regalo para mi señor Esaú, que de sus ganados te manda tu siervo Jacob. Además, él mismo viene detrás de nosotros”».

19 Jacob les dio la misma orden al segundo y al tercer grupo, y a todos los demás que iban detrás del ganado. Les dijo: «Cuando os encontréis con Esaú, le diréis todo esto, 20 y añadiréis: “Tu siervo Jacob viene detrás de nosotros”».

Jacob pensaba: «Lo apaciguaré con los regalos que le llegarán primero, y luego me presentaré ante él; tal vez así me reciba bien». 21 De esta manera, los regalos le precedieron, pero Jacob se quedó esa noche en el campamento.

Jacob lucha con Dios

22 Aquella misma noche Jacob se levantó, tomó a sus dos esposas, a sus dos esclavas y a sus once hijos, y cruzó el vado del río Jaboc. 23 Una vez que lo habían cruzado, hizo pasar también todas sus posesiones, 24 quedándose solo. Entonces un hombre luchó con él hasta el amanecer. 25 Cuando ese hombre se dio cuenta de que no podía vencer a Jacob, lo tocó en la coyuntura de la cadera, y esta se le dislocó mientras luchaban. 26 Entonces el hombre le dijo:

―¡Suéltame, que ya está por amanecer!

―¡No te soltaré hasta que me bendigas! —respondió Jacob.

27 ―¿Cómo te llamas? —le preguntó el hombre.

―Me llamo Jacob —respondió.

28 Entonces el hombre le dijo:

―Ya no te llamarás Jacob, sino Israel,[b] porque has luchado con Dios y con los hombres, y has vencido.

29 ―Y tú, ¿cómo te llamas? —le preguntó Jacob.

―¿Por qué preguntas cómo me llamo? —le respondió el hombre.

Y en ese mismo lugar lo bendijo. 30 Jacob llamó a ese lugar Penuel,[c] porque dijo: «He visto a Dios cara a cara, y todavía sigo con vida».

31 Cruzaba Jacob por el lugar llamado Penuel, cuando salió el sol. A causa de su cadera dislocada, iba renqueando. 32 Por esta razón los israelitas no comen el tendón que está en la coyuntura de la cadera, porque a Jacob se le tocó en dicho tendón.

Notas al pie

  1. 32:2 En hebreo, Majanayin significa dos campamentos.
  2. 32:28 En hebreo, Israel significa él lucha con Dios.
  3. 32:30 En hebreo, Penuel significa cara de Dios.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 32

1Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim[a].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[b] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat[c] cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27 Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

28 Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel[d], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

29 – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel[e], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel[f] şchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Notas al pie

  1. Geneza 32:2 Mahanayim înseamnă Două Tabere
  2. Geneza 32:12 Vezi nota de la 12:7
  3. Geneza 32:24 Autorul face un joc de cuvinte: Dumnezeu se luptă (ebr.: ye’abeq) cu Iacov (ebr.: ya‘aqob) pe malul Iabokului (ebr.: yabboq)
  4. Geneza 32:28 Israel înseamnă El se luptă cu Dumnezeu
  5. Geneza 32:30 Peniel înseamnă Faţa lui Dumnezeu
  6. Geneza 32:31 Ebr.: Penuel, o variantă a lui Peniel